1,870 matches
-
dar între timp altul îi luase locul, era șef, îi crescuse ăluia testosteronul, iar ăsta, pășea supus, printre femele. De aici ce învățăm noi, copii? Învățăm că socialul reglează hormonalul; cu cât sunt mai mulți supușii, cu atât mai falic tiranul. Au frecat ăia experimentul pe toate părțile, l-au repetat, tot așa a ieșit. Așa că noi tragem iar linie și socotim și zicem: o parte din puterea bărbaților se datorează, în toată istoria asta umană, femeilor supuse care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
erau foarte diferiți și asta ne prilejuia o adâncire în autoînțelegere. * Egografiile e-mailate au fost scrise între octombrie 1999 și mai 2000, cu mici inserții ulterioare, marcate în text. La Wassenaar, în Olanda, The Netherland Institute for Advanced Study. Termenul „tiran” are conotații mereu negative, dar sună a cineva spăimos și impunător. Nu este tocmai inspirat pentru caricatura nefericită și bâlbâită de Ceaușescu. Între timp au început să apară mărturiile acelor ani. Am în față, de exemplu, volumul Anii 80 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai tare în patima beției, a ajuns să nu-l mai primească nimeni; și s-a întors iar în târg aici... Cu un singur băiat a rămas, cu Ștefan, și pe acesta l-a bătut, l-a horopsit, ca un tiran; l-a purtat desculț și flămând, și el umbla din crâșmă în crâșmă... Și după aceea a murit. Iar băiatul a mai răsuflat, s-a dezghețat și, pentru că n-avea mai mult de patru clase primare, a intrat practicant la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se de uimirea mea. —Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea puțintel schimbată; te vei mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de paiete de costum. Intru în transă în timp ce le fac. Marvo e, de fapt, tatăl meu, iar numele lui adevărat este Frank. Acum povestește-mi despre tine. Nu, povestește-mi tu. Am stat să mă gândesc. —OK. Ești fiul unui tiran din Europa de Est, care a furat milioane de la popor. Am zâmbit, puțin răutăcios.) Banii sunt ascunși și îi căutați amândoi. Arăta din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce identitatea sa căpăta aspecte din ce în ce mai sumbre. Atunci mi s-a făcut milă de el și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi, l-a stropit cu sânge... A fost un semn sigur că la Roma avea să-l aștepte ce-i mai rău. — Deocamdată pare un tiran foarte sigur pe sine. Bătrânul ridică două degete, dând de înțeles că nu vrea să fie întrerupt; Vitellius tăcu. — Ascultă-mă. Când Galba a intrat în Roma, s-a dezlănțuit o furtună, și un cutremur a zguduit pământul când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că i-ai cumpărat. — Tu ești judecătorul sau prezicătorul meu? — Dacă ți-aș prezice acum soarta, m-ai ucide - Ausper își închise o clipă ochii orbi. — E atât de potrivnică? — Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră pe Julius Civilis să se alăture lui Vitellius, împăratul drept și generos, care era gata să intervină pentru a readuce pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim să te ferești de învoielile cu legiunile din Pannonia și Illiria. Sau cu cele din Africa, mai ales cu Vespasianus. Nu te alia cu cei care vor fi învinși. Aliază-te cu Vitellius, învingătorul, ziseră în încheiere. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câteva felii din pâinea rotundă pe care un sclav o pusese pe masă, împreună cu laptele și brânza. Ce facem acum, dacă Otho a murit? — Ne întoarcem să păzim granița. — Vitellius va fi împăratul nostru. Va trebui să dăm ascultare unui tiran? — Cultul lui Mithra ne impune să respectăm ordinea constituită... dar eu nu recunosc în omul acela vrednic de dispreț nici o calitate de comandant. Noi suntem singurii care vrem să luptăm împotriva lui Vitellius? — Îi voi atrage de partea noastră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăcere de un gest al maestrului. Nu mă întorc în arenă. Astăzi, editor-ul jocurilor hotărăște a priori moartea campionului tău. N-ai văzut cum Vitellius a impus uciderea lui Salix? N-a ținut seama de dorința poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în acrochirisma. — Vezi? întrebă maestrul arătând spre cei doi. E un fel de joc în care loviturile sunt simulate cu palmele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la oamenii din Legiunea a paisprezecea care au luptat alături de Otho la Bedriacum și au fost trimiși înapoi în nord din cauza ostilității față de Vitellius. Eu însumi i-am invitat și i-am convins să ni se alăture în lupta împotriva tiranului. E oare nevoie să ne spună augurii că de partea noastră va fi și prima legiune din Hispania, Classica Auditrix, al cărei curaj îl cunoaștem cu toții? Cât despre trupele din Maesia, abia așteaptă să ne vină în ajutor, și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
șase legiuni: trei din Maesia, două din Pannonia și una din Dalmatia. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Nu suntem oare îndeajuns de puternici? Nu suntem oare îndeajuns de curajoși? Nu ne însuflețește voința de a-l înlătura pe tiranul de la Roma, care distruge Imperiul nostru? Făcu o altă pauză, mai scurtă. — De ce să-l așteptăm pe Mucianus? repetă. — Tu ne îndemni să pornim imediat la luptă? Tampius se ridică pe jumătate, sprijinindu-se de masă, apoi se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mână sabia scurtă. În urma lui veneau Marcus și Errius Sartorius, plini de sânge, cu armele în mâini. Se lăsase o liniște adâncă. Lumea părea o arenă imensă, în centrul căreia se întâlneau, în sfârșit, Orpheus, marele gladiator, și Vitellius, marele tiran. Marcus se apropie încet de Vitellius, se opri în spatele lui și îi strânse părul într-o coadă, cirrus, așa cum obișnuiau să facă gladiatorii care înfruntau Moartea. — E al tău, zise Marcus grav, și se îndepărtă. — Orpheus... Vitellius plângea, și lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care fugise de la Ludi. Într-o clipă, revăzu tot ce se întâmplase în acel an plin de suferință. Întâmplările se înlănțuiau potrivit logicii divine care voise ca el, Valerius, să fie omul ales de Destin pentru a-l pedepsi pe tiran. Așteptau să se facă dreptate toți cei ce credeau în pax romana, cei ajunși în mizerie din cauza războiului civil, cei ce luptaseră și își dăduseră viața pentru idealurile vechilor tradiții. Privi în jur. Oamenii tăceau. Le văzu chipurile crispate, luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ridică amuleta. Inima îi bătea cu putere, dureros. Din cauza neliniștii i se pusese un nod în gât. Privi amuleta. Văzu luna ridicându-se la orizont, cu strălucirea ei blândă, limpede prin piatra care își păstrase transparența. — L-ai ucis pe tiran. Valerius întoarse brusc capul. Antonius era lângă el. — Prezicătorii au spus că Vitellius va fi ucis de un bărbat născut în Gallia... Tu. — Da, exclamă Valerius. Da, am făcut ce trebuia. Cuprins de o imensă ușurare, strânse puternic în pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Așadar, nu numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei și îi voi spune: Uite ce e, sulă mare și tare. E cazul să încetezi. Prea te ții scai de capul nostru de atâta timp. Uite că e și cineva care s-a săturat. Gata. Ieși. Din câte știu, tiranii sunt niște lași în adâncul ființei lor. Frica e un tiran, dar ceva îmi spune că frica nu e lașă. Ba îmi vine să cred că frica e cât se poate de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tare. E cazul să încetezi. Prea te ții scai de capul nostru de atâta timp. Uite că e și cineva care s-a săturat. Gata. Ieși. Din câte știu, tiranii sunt niște lași în adâncul ființei lor. Frica e un tiran, dar ceva îmi spune că frica nu e lașă. Ba îmi vine să cred că frica e cât se poate de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă va propti în mijlocul străzii printre gunoaie și boschetari și-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai plânge, Și uită-mă pe mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în zare - Iar eu în golul toamnei Chemam în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
blestemul său. Schimbarea numelui îi era necesară dacă voia ca nemurirea lui să treacă neobservată. Și tot această nemurire îl făcea să se deplaseze mereu, în căutare de locuri unde să fie neștiut sau uitat. A omorât rebeli pentru un tiran. A denunțat tirania într-un stat liber. Printre carnivori a lăudat virtuțile dătătoare de puteri ale cărnii. Printre vegetarieni a vorbit despre puritatea spirituală pe care o aduce refuzul de a mânca acea carne. Printre canibali și-a devorat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apare un șoricel) Cotoșman: (sare și pune laba pe el)Vin la mama, Uriașule, să te-nvăț eu să te mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și călăuzește pe om în războiul veșnic cu răul din noi înșine. Sângele nostru nu poate fi uitat, mormintele noastre, mii, nu pot fi acoperite cu minciuni și fărădelegi. Au încercat acest lucru demenții sanguinari Carol al II-lea și tiranul Ion Antonescu. Carol al II-lea este țărână otrăvită, iar I. Antonescu, cenușă necunoscută. Domnilor de azi, încetați și puneți capăt acestui spectacol anarhic. Respectați legea și legalitatea. Legionarii sunt nemuritori. Azi se urmărește trecerea pe nesimțite a pământului, industriei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori și roze, împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
patului, cu brațele întinse ca pe lemnul crucii, mulțumind lui Dumnezeu pentru acele puține clipe de fericire cărora numai în întuneric le poți trăi măreția și binefacerea; numai în anumite momente crâncene ale durerilor tale, cremenea nădejdilor sparge vremelnicia cătușelor tiranului și-ți înalță sufletul dincolo de hotarul lumesc, deasupra, spre luminile stelare și veșnice ale cerului. Părintele Nil Dorobanțu a fost un mare monah și faptele sale, file de istorie, rămân ascunse sub oborocul vremurilor păgâne pe care le trăim încă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent; azi, la fel ca și ieri, domnește minciuna, fărădelegea și defăimarea. Legionarii sunt trași veșnic pe roata infamiei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]