2,089 matches
-
titrarea, chenarele etc. Media se comunică pe ea însăși. Puterea presei stă în ea însăși și nu în conținutul textelor, spune McLuhan. Și are multă dreptate. În acest caz, apăsat iconic și lipsit de finalitate estetică, discursul jurnalistic iese de sub tirania poeticului, câștigându-și un statut și o anume identitate. (8) NOTE (1) Este foarte greu să faci un portret complet al ziaristului. Grăbit și mereu în priză, el trebuie să probeze câteva calități esențiale: Simț dezvoltat al știrii. Să intuiești
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
al lui Israel, dar trebuie provocat la o atitudine directă. Acest lucru nu poate fi obținut decât prin Împingerea Lui În mijlocul arenei, adică prin predarea Lui În mâinile lui Caiafa. Atunci El se va deștepta și va elibera poporul de sub tirania romană. Dacă Isus este cu adevărat Dumnezeu, atunci El va pricepe, și nu numai atât, dar va și legitima fapta lui Iuda, răsplătindu-l cum se cuvine. Trădarea este, În ultimă instanță, un gest de iubire și fidelitate absolută față de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a eposului eliadesc este căutarea libertății, și din toate experiențele personajelor angajate în această căutare rezultă că adevărata libertate nu poate fi decât interioară. Doar pe aceasta n-o poate răpi nimeni și nimic, doar ea nu dispare sub nici o tiranie, în nici o detenție. Fără a opune acestei concepții un nu categoric, B. se întreabă, prin tot ce expune și istorisește, dacă acesta e întreg adevărul. Dacă, în alți termeni, singura alternativă la suportarea morții prin teroarea istoriei rămâne fuga. Dacă
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
răsturnarea guvernării poporului și instaurarea haosului. Libertatea este prin ea însăși o noțiune vagă și negativă. Teoretic, echivalează cu spiri tul și exercitarea guvernării republicane. Practic însă, a însemnat vreme de aproape cincizeci de ani că fiecare încerca să răstoarne tirania facțiunii rivale și să-i blocheze ascensiunea. Zâmbește stins. Dacă Roma n-ar fi avut șansa acestui om integru și inteligent care a fost Asinius Pollio, ne-am fugări și astăzi unii pe alții, încercând să ne nimicim. Pollio a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor și al Senatului. Conform principiului diarhiei, cu care Augustus își maschează tirania, la nivelul superior justiția este exercitată integral și paralel de cele două organe teo retic suverane ale poporului roman: consulii și Senatul pe de o parte, principele de alta. Scribonius Libo se ridică în picioare. Îl presează: — Tu, ca avocat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier extrem de fragilă. Acesta e defectul ei cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă depin de de ce se înțelege prin republică. Cu siguranță, regimul actual - în ciuda dorințelor dinastice manifestate de tatăl său vitreg și adoptiv - nu este o monarhie în sensul cunoscut al cuvântului. Nici o autocrație. Cel puțin nu în totalitate. Nici ca tiranie militară nu l-ar putea caracteriza, pentru că armata nu reprezintă o putere în Stat, cu voință și comandă proprie. Luând în consi de rație toate aceste alternative, principatul este până la urmă o republică. Surâde și cată cu coada ochiului spre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Da, spuse domnul Frazer. Mai cântați-o o dată. E mai bună decât ce-aud la radio. Revoluția, se gândi domnul Frazer, asta nu-i nici un fel de opiu. Revoluția e catharsis. Un extaz care nu poate fi prelungit decât prin tiranie. Opiul, În toate formele lui, e pentru Înainte și după revoluție. Gândea bine, puțin prea bine. În curând o să plece, se gândi, și o să ia La Cucaracha cu ei. Și el o să bea un păhărel de tărie și o să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Undeva pe malul acestui râu stră-străbunicul lui fusese ucis. Și l-a imaginat pe Înaintașul său care semăna destul de mult cu el, pe la aceeași vârstă, având aceeași culoare a pielii, același sentiment de dezrădăcinare, Înstrăinat de soția dezamăgită, Înlănțuit de tirania unei societăți care nu Îi oferea nimic prin care s-ar fi putut distinge. Era pur și simplu Încă o rotiță din sistem. Venise În Birmania ca să lucreze la o fabrică de cherestea, să vadă ce șanse mai avea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe nesimțite neatârnarea în politica externă. Dictatura Marchizului de Pombal (1750-1777) a fost începutul sfârșitului. Pombal a încercat să modernizeze Portugalia, încurajînd "luminile" secolului XVIII și lovind cu cruzime în instituțiile tradiționale. Genial adept al teoriei "regelui absolut" și al tiraniei iluminate, el a instaurat monarhia de drept divin, distrugând aristocrația, expulzând pe iezuiți, atacând catolicismul. În timpul sau au pătruns în Portugalia doctrinele anticatolice și tot el a promovat pretutindeni lojile masonice. Credința lui în absolutismul regal era atât de aprigă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V este un intelectual care înțelege istoria prin dialectica profetismului demo-liberal; pentru el, istoria se reduce la conflictul dintre "poporul" dornic de libertatea cântată de Victor Hugo și "tirania" reacționarilor (iezuiți, regi, nobili). Herculano a jucat și el un însemnat rol politic dar pe neașteptate s-a retras din viața politică, a părăsit cu totul îndeletnicirile cărturărești, a întrerupt redactarea marii istorii a Portugaliei pe care o începuse și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rușine națională care se cerea batjocorită în văzul lumii. De aceea, în loc să-și găsească îndreptar în Camoens, și-l găsesc în Victor Hugo, idolul tinerei generații. Hugo este francez, este modern, este revoluționar. A vorbit despre umanitate. A suferit din pricina tiraniei. Modelul perfect al generoșilor de la Coimbra, care visează să transforme patria lusitană într-o Franță progresistă, e o Franța de belșug și libertate, cu o nobilime și Biserică îngenuncheate. Adevărul este că tinerii aceștia își iubesc, în felul lor, țara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea în comuniune cu masele, experiența colectivă ale cărei izvoare iraționale știa, ca nimeni altul, să le deschidă și să le prăvălească sub cerul transparent al Lisabonei. Vorbea despre suferințele poporului strivit de tirania monarhiei. Vorbea despre salvarea patriei prin revoluție, de purificarea ei prin sânge. Patriotismul se împăca de minune, atunci, cu revoluția și republicanismul, căci "Bragança" era socotit un străin vândut englezilor. Tribunul își vestea chiar propria lui moarte, dar nu se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uitase nici unul din elementele mesianice ale propagandei sale electorale, care se dovedise atât de norocoasă. Programul, privit la rece, era un program cuminte și înțelept - singurul, de altfel, care ar fi făcut posibilă o guvernare continuă și coerentă, dezrobită de tirania Parlamentului. Numai că, aproape nimeni în Portugalia nu dorea un asemenea program cuminte și înțelept; pentru simplul motiv că autorii lui - Don Carlos și Joîo Franco - nu erau iubiți; nu erau, cum se spune, populari. Îndeosebi Don Carlos nu era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l trimită pentru doi ani peste graniță. Guerra Junqueiro, celălalt mare geniu semit al revoluției, spunea despre Costa: "este un ciclon și un cronometru". Machado dos Santos îl demască drept "cel mai îndrăzneț, mai inept și mai imoral dintre toți tiranii". Iar tribunul poporului, José Antonio de Almeida, aflat curând după izbânda republicană în luptă deschisă împotriva lui Afonso Costa, prevestea că "va fi osândit pentru totdeauna la muncă silnică, în galerele istoriei". Adevărul este că Afonso Costa izbutește să rupă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Când un prieten te părăsește în nenorocirea lui, îți dă tot atâta dovadă că nu ți-a fost prieten adevărat, ca și când te părăsește în nenorocirea ta. Deosebirea dintre dominarea femeii de către bărbat și dominarea bărbatului de către femeie este deosebirea dintre tiranie și dictatura sclavilor. Când nu domină nici unul, nici altul, e război civil. Dacă ai îndoieli asupra ta, nu le da pe față, ca să nu dai prostiei dreptul de a-și permite cu tine aceeași atitudine, împru-mutînd-o de la tine. Când un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de însușiri externe; O iubire acordată ca un premiu pentru calități estetice, morale și intelectuale, o iubire pe care o poți justifica nu este iubire. 15. ... amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). 16. În strigătul de iubire, bărbatul cere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea, întemeiată chiar pe tiranie, trebuie preferată anarhiei. Iar ordinea e acea stare în care ești prevenit ce trebuie și ce nu trebuie să faci, în care știi mai dinainte binele sau răul care va urma, pentru tine, pentru faptele tale. 18. Fiecare țară, fiecare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
defensivă a Adelei ("Adică bun de * Distincția dintre cele două noțiuni apare și în cartea lui Roland Barthes Fragments d'un discours amoureux, ed. du Seuil, 1977. pus la muzeu?"), iritată de excesele profesorale ale partenerului, de mania analitică, de tirania "observației" ce o transformă în obiect inert, o expune. Cel de-al doilea răspuns, ocolind și el "cuvîntul teribil", definește ceva mai precis sentimentul: "o nesfârșită prietenie pasionată". Emil cântărește greutatea cuvintelor, precizează nuanțele, evită prin diluare condensarea excesivă. Oricum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
peste tot. Dacă se Întâmpla ca o secție de miliție să bată pasul pe loc din lipsă de probe, lua În primire dosarul confecționând atâtea probe Încât nefericitul se alegea cu ani grei de Închisoare. Extrem de periculos acest produs al tiraniei comuniste...!! Își mai aprinse o țigară aruncând neglijent pachetul În mijlocul mesei, făcând semn ospătarului să se apropie. „Doresc o Înghețată asortată cu frișcă și dulceață de smeură În care să domine fisticul...! Voi mâncați Îngețată...? De ce nu, pe căldura asta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unui tribunal!! Nu mai vorbim de cei peste două sute de arestați din camera unde Tony Pavone le era Șef, se Îngrămădiră În jurul lui asaltându-l cu Întrebările, minunându-se de libertatea opținută fiecare comentând după experiența anilor petrecuți În Închisorile Tiraniei Comuniste...! Generos, Tony Pavone disribui Îmbrăcămintea și lengeria de corp personală, unora ce aveau de executat Închisoare pe termen lung mergând până acolo Încât se desbrăcă de Îmbrăcămintea oferită de penetenciar care era aproape nouă și o primise de curând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, am ajuns să-mi dau seama că fusese ceva agresiv în mod subtil în îngăduința ei blajină. Există, îmi dau seama acum, un fel de tiranie a persoanelor supuse - acele persoane care dau din cap și privesc liniștite cum tu faci spume la gură și circ și ridici vocea prea sus și în general te faci de râs. E mult mai sănătos să ai un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o dată ce puterea acestor femei să schimbe lumea lor e cvasinulă, în schimb ele deschid ochii la libertăți la care nu au apucat să viseze și se întorc de unde au purces, adică la femeile paralizate de frică și neputință și la tirania unor bărbați care le tratează ca pe preșul de la ușă ca posibile opinii femeiești despre orânduirea lumii lor. M-am despărțit de câteva minute de ele. Vorbim seara în bucătărie. E singurul loc în care nu au inhibiții mari. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]