2,672 matches
-
NO2, PAF Legenda: ÎL - 1 = interleukina 1; MIP = proteinele inflamatorii ale macrofagelor; INF = interferon; CSF = factorul de stimulare a formării coloniilor; GM = factorul granulocitar monocitar; HGF = factorul de creștere al hepatocitelor; NO2 = oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își intensifică activitatea IOAN PAUL116 respiratorie, glicoliza aeroba, producția de acid lactic
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își intensifică activitatea IOAN PAUL116 respiratorie, glicoliza aeroba, producția de acid lactic etc. Toate aceste modificări au drept rezultat punerea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nestructuralizată sau în substanță fundamentală propriu-zisă. Aceasta va suferi polimerizări și depolimerizări care vor avea ca efect ruperea legăturilor dintre celule și matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor fibrilare, sporirea difuzibilității prin spațiile intercelulare, cuprinderea în procesul inflamator a unor arii tisulare din ce in ce mai întinse. Acțiunea agenților patogeni asupra capilarelor se va manifestă pe de o parte asupra porilor existenți la contactul dintre celulele endoteliale, iar pe de altă parte asupra membranei bazale a capilarelor, producând depolimerizarea acesteia. Se creează astfel condițiile trecerii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze în focare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
congestive sunt cele mai vizibile, la nivelul seroaselor marilor cavități (pericard, pleura, peritoneuă. Cantitatea de exsudat seros este relativ mică și „se pierde” în cavitățile afectate. Numai la examenul histologic se observa exsudatul care o definește, sub forma unor dilacerări tisulare prin conținut omogen albăstrui-roșiatic, ușor PAS pozitiv. Inflamația seroasa cavitara se caracterizează prin acumularea unor cantități variabile de lichid clar citrin sau ușor opalescentexsudatul seros - în spațiile virtuale ale cavităților afectate. Seroasa acestora este mai mult sau mai putin îngroșata
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamații pseudomembranoase, majoritatea patologiștilor deosebesc două forme morfoclinice: crupală și difteroidă. Inflamațiile crupale se caracterizează prin predominantă în exsudatul inflamator a fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului în fibrina, în prezența tromboplastinei și a trombinei tisulare. Exsudatul fibrinos apare sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o inflamație de graniță, denumirea se menține mai mult pentru organele compacte și evoluțiile rapide ale unor leziuni gastrointestinale („carbunculii" din antraxă. Inflamațiile purulente Inflamațiile purulente se caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sanguina și numai o parte redusă sunt elemente multiplicate pe plan local. Welch R.M. și Sen G.C. (1997Ă au sintetizat răspunsul gazdei la infecțiile virale sub forma „unei cascade complexe de citokine, hormoni și răspunsuri celulare diverse pentru repararea alterării tisulare și controlul agentului infecțios. Răspunsul se instalează rapid prin apariția IOAN PAUL132 limfocitelor B și Ț, cunoscut ca raspunsul de faza acută”. El începe prin activarea complementului de către virus și celulele infectate de acestă cât și inducerea de citokine
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile eozinocitar- eozinofilice se caracterizează prin predominantă eozinocitelor, eozinofilelor sau ale ambelor tipuri celulare în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 137 teritoriile inflamate. Considerăm oportun să subliniem că denumirea de eozinocite se acordă granulocitelor eozinofile tisulare, iar cea de eozinofile se rezervă granulocitelor din compartimentul medulovascular. Ambele tipuri pot fi implicate în inflamații și diferențierea în secțiunile histopatologice nu este totdeauna ușoară. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice se constată în bolile parazitare și mai ales pe traseul de migrație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și creșterea consistentei zonelor musculare afectate. Se suspicionează intervenția speciilor de Sarcocystis, desi evidențierea lor în leziuni este destul de rară. Discutând rolul eozinofilelor în patogeneza inflamațiilor parazitare, Smith J.A. și Goetzl E.J. (1980Ă au emis ipoteza ca eozinocitoza tisulara din parazitoze pare să fie controlată de factori deosebiți de cei ai eozinofiliei sanguine, proveniți din paraziții în cauză. Extractele de Ascaris spp. și Taenia taeniformis conțin factori chemotaxici derivați din paraziți, care împreună cu răspunsul gazdei la antigenii parazitari creează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pare să fie controlată de factori deosebiți de cei ai eozinofiliei sanguine, proveniți din paraziții în cauză. Extractele de Ascaris spp. și Taenia taeniformis conțin factori chemotaxici derivați din paraziți, care împreună cu răspunsul gazdei la antigenii parazitari creează condițiile eozinocitozei tisulare crescute. La păsări se cunoaște hepatită eozinofilică în relație cu toxinele care trec barieră intestinala. Gross T.L. și colab. (1992Ă vorbesc de boli nodulare și difuze ale dermului la animalele de companie cu reacții predominant eozinofilice, ca: granulomul eozinofilic al
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
colab., 1966Ă și implicațiile lui în patologia animalelor. În cicatrizarea leziunilor produse de Cystcercus tenuicolis la ovine, Paul I. și colab. (1997Ă au demonstrat participarea mastocitelor la scurtarea duratei proceselor exsudative din focarele inflamatorii și favorizarea proliferării fibroblastelor, respectiv fibrozarea tisulara Smith J.A. și Goetzl E.J. (1980Ă au subliniat prezenta acestor celule în teritoriile invadate de paraziți evidențiind degranularea și punerea în libertate a unor factori din bogatul lor conținut bioactiv. Capron (1986Ă citat de Bourdoiseau G. și Cadoré (1993Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
influența unor limfokine, complexe imune circulante și/sau a unor produși rezultați din degradarea unor bacili alcoolo-acido-rezistenți (BAARĂ. Pépin M. (1993Ă le consideră inflamații cronice proliferative focalizate, cu aspecte morfopatologice variate după agentul inductor, răspunsul imunitar al gazdei și localizarea tisulara. Deși în structura lor se pot întâlni mai multe tipuri celulare: granulocite neutrofile dar și eozinofile, limfocite, celule dendritice, fibroblaste, celule epitelioide, celule gigante și macrofage, ultimele reprezintă celulele principale, sursa celulelor epitelioide și gigante. Conglomeratul de celule inflamatorii se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este determinant, ca exista si inflamații de acest tip negranulare, exemplu tipic fiind inflamațiile difuze cu celule gigante și pe de altă parte “țesutul de granulație” din cicatrizarea plăgilor, lipsit de celule epitelioide și celule gigante, component al reacțiilor reparatorii tisulare. Am considerat și considerăm ca principale criterii pentru definirea unei inflamații granulomatoase, prezența în teritoriile inflamate a celulelor epitelioide și a celulelor gigante, indiferent de aspectele macroscopice sau etiologice. Etiopatogenetic, Warren K.S. (1980Ă și Pépin (1993Ă deosebesc: granuloame neimunologice și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
un prim stadiu în jurul corpilor inerți se constată un aflux leucocitar sporit, cu rol resorbtiv. Leucocitele împreună cu celulele locale distruse constituie un prim grăunțe de puroi. Reacția exsudativa va fi cu atat mai accentuată cu cât este mai mare traumatismul tisular și în special cantitatea de germeni vehiculată de corpul inert În cazul unei cantități reduse de germeni și a unei reactivități crescute a organismului, reacția exsudativa este minimă și în jurul corpului străin se instituie proliferarea mezenchimală exprimată printr-o coroană
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
refacerea lui la parametrii apropiați normalului - restitutio and integrum. Apropiați normalului, pentrucă țesutul nou format ajunge la calitățile vechiului țesut numai după o perioadă mai îndelungată de timp - luni sau chiar ani. În cazul inflamațiilor cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
chiar ani. În cazul inflamațiilor cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor. Durată de viață a diferitelor celule și capacitatea lor de multiplicare are un rol deosebit. Din acest punct de vedere celulele animale pot fi sistematizate în celule labile, celule stabile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în celule hepatice, intestinale, musculare și nervoase (Bonnet D., 2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem embrionara este capabilă să genereze mai mult de un singur tip de celulă tisulara sau organică. ∴ Una dintre modalitățile evolutive cele mai frecvente ale procesului inflamator este organizarea, înlocuirea țesuturilor inflamate cu țesut conjunctiv de neoformație. La nivelul unui focar inflamator, o parte din elementele exsudate și mai ales elementele proliferate îndeplinesc o intensă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rată de răspuns de 30-60%; necesită laparotomie și este grevată de o hepatotoxicitate semnificativă. - Embolizarea transarterială percutană induce necroza tumorală În aproximativ 50% din cazuri; Chimioembolizarea prin asocierea de chimioterapice la particulele embolizante. 5. Radioterapie - Externă - rol limitat datorită distrucțiilor tisulare pe care le produce. - Intraarterială - rezultate promițătoare. 6. Terapie sistemică - Chimioterapia are un rol limitat, nu este curativă, cu răspunsuri sub 20% și de scurtă durată. - Hormonoterapia și imunoterapia oferă rezultate promițătoare, dar experiența este limitată. 7. Terapii combinate - Sistemice
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
este dată de infecția bacteriană din primele momente. - Clinica: debutul este cu durere brusc apărută În hipocondrul drept; febra și leucocitoza ating niveluri mari rapid: la examenul clinic se găsește o masă pseudotumorală În hipocondrul drept. - radiografia abdominală arată emfizem tisular În jurul veziculei biliare, și uneori o imagine hidroaerică În lumen (fig.III.5). - dacă diagnosticul nu este clar pe baza examenului clinic și a radiografiei, se va realiza o computer tomografie (fig.III.6). Tratament Tratamentul chirurgical de urgență va
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
anormală. Clearance-ul urinar al amilazei crește În pancreatita acută datorită scăderii reabsorbției tubulare a amilazei (normal 75% din amilaza filtratăă. Creșterea clearance-ului amilazei apare din supraîncărcarea căii reabsorbției tubulare cu diferite proteine urinare și este un efect nespecific al leziunilor tisulare apărut În mai multe afecțiuni acute sau după traumatisme. Lipazemia este considerată a fi mai specifică pentru diagnosticul de pancreatită acută. Este detectabilă la debut și după câteva zile de la declanșarea crizei. Lipazemia este mai mare la pancreatitele alcoolice, iar
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
recunoscut pentru multe dintre ele. Principalele reacții secundare ale medicamentelor antiparazitare sunt prezentate în Tabelul 3.2. Tabel 3.1 Parazitozele și tratamentul lor Parazitoză Medicația antiparazitară P ro to zo a re p a ra zi te Amoebiaza Amebicide tisulare Nitroimidazoli: Metronidazol (Flagyl) Emetina, Dehydroemetina Chloroquine (Aralen) Amebicide intestinale Dichloroacetamide: diloxanide furoate (Furamide) Hhydroxyquinolines halogenate: iodoquinol (Yodoxin, Moebequin) Balantidioza Tetraciclina Giardioza Albendazol, Metronidazol, Tinidazol, Quinacrine Trichomoniaza Metronidazol, Tinidazol Cyclosporidioza Izosporidioza Trimethoprim-Sulfamethoxazole Ciprofloxacina Microsporidioza Albendazole, Fumagillin Cryptosporidioza Paromomycina Toxoplasmoza Pirimetamina + Sulfadiazina
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sistemice, care au fost redefinite în ultimele două decenii. 8.1 Definiții Bacteriemia este definită de prezența bacteriilor în sânge, dovedită prin hemocultură, fără manifestări clinice, sau cu manifestări ușoare (febră moderată, frisoane). Bacteriile apar tranzitoriu în sânge după traumatisme tisulare medii (extracții dentare) sau după manopere medico-chirurgicale (endoscopii, avort terapeutic). Bacteriemia poate fi anihilată de capacitatea bactericidă a sângelui, reprezentată de fagocitoză, activarea complementului, anticorpii specifici, reținerea bacteriilor încapsulate de către splină. Invadarea germenilor sau a componentelor microbiene in sângele circulant
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
acestora (polizaharide LPS, acidul teichoic, enzime, toxine), care provin din tractul gastro-intestinal, de pe tegumente sau care sunt introduse direct in sânge (cateter). Mecanismele de apărare sunt reprezentate de barierele naturale, apărarea imună nespecifică, Infecțiile sistemice 146 asigurată de celule (macrofage tisulare, celule dendritice, leucocite, macrofage tisulare sau fixe) și factori solubili (complement, citokine) și apărarea imună specifică (adaptativă), realizată de anticorpi. Evenimentele patogenice ale sepsisului sunt consecința eliberării mediatorilor inflamației (TNF) și cu activarea în cascadă a diferitelor mecanisme patogene: (1
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]