2,536 matches
-
o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un răspuns, din partea cealaltă. E convinsă că luminile de pe cer sînt fie stele căzătoare, fie focuri de artificii. Mama ei e foarte speriată, cumpără un brad de la țigani și pornesc Înapoi spre casă ocolind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și unii colegi de liceu „dacă nu mai corespundeau”. La ce să corespundă? Nu l-am întrebat. Nu mi-a spus. Rămâneau doar părinții. Ei singuri. Ce fel de viață ați avut, domnule președinte? Îl ascultam, avea vocea vioaie în tonalități cu deschiderea largă a vocalelor. Mai târziu am aflat că nu fusese nici o ipocrizie, o alunecare cât de cât în cele rostite, că ducea el însuși o viată aproape sihăstrită, pe care și-o impusese ca pe un corolar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așezându-se apoi pe scaunul din fața fotoliului în care stătea - picior peste picior - doamna Pavel întrebă într-o doară: - Și despre ce vorbeați dumneavoastră, că v-ați întrerupt deodată? - Despre dragoste îi răspunse nepoata, zâmbind și modulându-și vocea spre tonalități imaginar complicitare. - O! și de ce n-ați amânat discuția până să vin și eu, că-mi plac asemenea discuții. Și cum ați ajuns, mă rog, la un așa subiect, făcu șiret doamna Pavel. - În legătură cu cartea pe care domnișoara mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ridicai scrumiera de pe etajera de lângă mine, pe care n-o vedea, și i-o dădui. Vorbirea îi era vioaie. Rostind cuvintele în legătură cu venirea ei în februarie la mine, avu un surâs nedecis în substanța lui, greu de descris, care împreună cu tonalitatea dădeau prezenței ei o ambiguitate pe care n-o depășise cu toate că se afla numai în imaginație, deși la un moment dat avui impresia unei încercări din parte-i, dar nu-mi dădeam seama în ce direcție. Își diversifica - avea capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe seama lui (după cum am mai arătat la începutul acestei rememorări), orice veste pe care o aducea la cunoștință femeilor nerăbdătoare de „noutăți”. „Noutățile” căpătau astfel în convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze în tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența încântată de venirea lui. Femeile exclamară în cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse în cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura în conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitând de strategia și tactica victorioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine râdea - plângea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era în tonalitatea vocii și în inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, își aduse un scaun și, forțând un mic deranjament, se așeză între mine și cel din dreapta, secretarul școlii, un bărbat tânăr și chipeș) o ridicare de mari cortine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
3) finalitățile - sunt definite dublu, pe de o parte, ca scop sau intenție, pe de altă parte, ca rezultat al activității de comunicare (scopul și rezultatul nu coincid întotdeauna); (4) actele - reprezintă atât conținutul mesajului, cât și forma acestuia; (5) tonalitatea - desemnează particularitățile modului în care se desfășoară activitatea de limbaj; (6) instrumentele - desemnează mijloacele de comunicare, atât canalele de comunicare, cât și codurile care le corespund; (7) normele - atât cele de interacțiune (spre exemplu, ordinea luării cuvântului, întreruperile etc.), cât
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
parțial unele pe celelalte) tinde să-i contrarieze. Stăpânirea ulterioară a unui ansamblu de astfel de instrumente le redimensionează modul de a privi în integralitatea lor fenomenele sociale, unde arareori întâlnim „albul” sau „negrul” absolute, predominând valoarea - instabilă, dinamică - a tonalităților de gri. De ce am făcut divagația de mai sus? Pentru a-i reaminti cititorului cum să utilizeze perspectivele variate oferite de către explicitarea teoriilor comunicării, în particular - în capitolul de față - a teoriilor privind activitatea de conducere. În literatura de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dezvoltarea omului în raport cu lumea fizică și cu lumea biologică. Din acest mediu vin în mod direct elementele din care se constituie chimismul intern al corpului omenesc, adică baza în care se scaldă întregul sistem nervos și din care acesta primește tonalitatea afectivă, resortul principal al vieții sufletești"352. Deși vom relua discuția despre rolul climei în dezvoltarea culturii și vieții umane, vom mai spune că acest factor este considerat de Rădulescu-Motru drept decisiv în crearea și dezvoltarea personalității umane. Atmosfera, solul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru senzațiile rare și reverii, pentru armoniile muzicale și scenele plastice. De asemenea, cele patru serii epistolare, distincte tematic și ca tonalitate din Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică (2000), adresate lui Petru Creția, Miron Radu Paraschivescu, Norman Manea și Mircea Muthu, dezvăluie complexitatea personalității lui P., completând imaginea artistului dedicat propriei creații până la a-și confunda viața cu actul scrierii, cu ipostaza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
a fost definit de Turner, în prelungirea lucrărilor lui Tajfel despre categorisirea socială. El trebuie poziționat în raport cu cercetările despre relațiile inter-grupuri: în materie de relații inter-grupuri, Sherif propusese o teorie a conflictului obiectiv de interese. Ea constă în a explica tonalitatea relațiilor inter-grupuri prin compatibilitatea sau incompatibilitatea proiectelor urmărite de grupuri. Dacă proiectele care privesc două grupuri sunt incompatibile, se va manifesta o diferențiere perceptivă: individul va percepe celălalt grup ca diferit de cel propriu. Această diferență este însoțită de atribuirea
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
german Ernst Toller (1939), G. este prezent cu un grupaj de poeme în caietul Azur (Brăila, 1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, șantierul, munca etc., experiențe sufletești, erotice și încearcă un fel de panoramare a timpului în univers ori, mai cuminte, a trecerii istorice. Păcatul fluviului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
introductive la edițiile Poezii (I-II, 1983) și Poezii alese (1996), îndeosebi aceasta din urmă recuperând o parte notabilă din lirica religioasă scrisă de V. Voiculescu după 1944. St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și destin (1985) revizuiește, într-o tonalitate polemică proprie criticului, opinii tradiționale și mai ales poncife provenite din definirea poetului „prin ceea ce nu are el și au ceilalți”. Miezul demonstrației stă în interpretarea doinei ca pattern al întregii creații și în decelarea deschiderilor către modernitate induse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
studiază istoria artelor și și-a făcut un laborator în care testează singur rezistența culorilor la lumină, căldură și alți factori distructivi. El încearcă să demonstreze că există mai multe contraste decât cele stabilite (în total 13), încearcă să obțină tonalități de culoare după formule matematice, „după ochi obții rezultate aproximative, după formule, exacte”. Are și un ideal estetic, de a găsi un echilibru cromatic și compozițional al tablourilor sale. Mai este Babeț un pictor naiv? Întrebarea și-o pun și
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
pag. 320-368. „Catinca Popescu, multilaureată, face parte din acele talente înzestrate cu o sensibilitate deosebită. La Școala de Artă din Bacău, sub îndrumarea pictorului Ilie Boca și-a conturat și însușit câteva din trăsăturile esențiale ce-i vor contura creația: tonalitatea caldă a armoniilor de culoare, scrierea detaliilor strunită de controlul permanent al raporturilor acestora cu ansamblul compoziției, precum și predilecția pentru subiectul rustic.” ( Vasile Savonea) Popovici Vasile 1969 Pictor „Eu puteam să afirm că sânt handicapat, puteam foarte bine să mănânc
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
agăț, să mă urc și urcam/ Într-o coastă, spre sulița vârfului muntelui/ Care împunsese coasta divină a luminii” (Coasta). Sentimentul singurătății nu-l părăsește nici în etapa următoare (de altfel, titlul volumului din 1957 e, semnificativ, Ostrovul meu), dar tonalitatea se schimbă, poemele au adesea o rezonanță imnică, solemnă, de factură rilkeană, speculând însă efectele sonore ale lexicului de la începutul secolului al XIX-lea: „Măi ticălosule, ce șild i-ai zugrăvit/ Jupânului de zice că i s-a șters de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare de fapt. Cu unele elemente de monografie etnografică a satului dunărean, romanul înfățișează și datini de nuntă și înmormântare, obiceiul de a striga de pe dealuri, de Lăsatul Secului, făcând publice aventurile erotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
pentru compensarea deficiențelor de vedere (recunoașterea și localizarea unui obiect după sunetul emis, a unei persoane după voce etc.). Tipuri de exerciții în acest scop ar fi următoarele: - identificarea zgomotelor întâlnite frecvent în mediul de viață; - identificarea sunetelor (intensitatea, timbrul, tonalitatea); - identificarea vocii umane și a sunetelor din natură; - identificarea, discriminarea și localizarea sunetelor; - determinarea direcției și aprecierea distanței față de sursa de la care provin sunetele și elemente de orientare spațială; - identificarea și reproducerea ritmului. 3) Educația olfactiv‑gustativă urmărește formarea capacității
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cuvinte de relație ......................................................................................................... - expresii cu sens figurat ................................................................................................ b) formularea și înțelegerea propozițiilor - cu conținut familiar ...................................................................................................... - cu conținut nou ......................................................................................................... c) vocabularul - activ ........................................................................................................................... - pasiv ........................................................................................................................... d) particularități narative ...................................................................................................... e) elemente prozodice ale vorbirii spontane ........................................................................... Componenta afectivă și expresivitatea vorbirii: - ritmul vorbirii ............................................................................................................... - vocea și tonalitatea ......................................................................................................... Citirea: - raportul fonem‑grafem ................................................................................................... - citirea pe silabe ............................................................................................................ - citirea pe text cunoscut ................................................................................................... - citirea pe text nou ............................................................................................................ - ritmul citirii .................................................................................................................. - dislexie ........................................................................................................................ Scrierea: - analiza literelor separate ................................................................................................ - sinteza în silabe și cuvinte (omisiuni, înlocuiri, inversiuni) ................................................ - acordul cuvintelor ......................................................................................................... - dificultăți ortografice ...................................................................................................... - dizortografii .................................................................................................................. - discaligrafii .................................................................................................................. Diagnostic logopedic și prognostic
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unei „cunoașteri” orfice care poartă ecoul, urma, ruina, nostalgia Întregii cunoașteri. Dar vraja Își cere și dez-vrăjirea. Paradoxul este că cele 11 Elegii stănesciene au rămas pe malul acestei călătorii spre Cythera. Stilul hibrid al autorului ambiționează să includă și tonalitatea textului-mamă, cel puțin să o evoce. Dar, „să citești poezie și să-ți fie frică!”, frică de Menade, de dislocarea discursului, de delir, și totuși să te duci mai departe, căutând firul Ariadnei. Există Însă pericolul (al măștilor suprapuse) ca
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al solarității care alternează cu melancolia nopții. Preocupat de valorile folclorului bănățean, M.-L. alcătuiește lucrarea Considerații asupra artei țărănești din Banat (1936), o micromonografie în care prezintă portul, obiceiuri, mentalități. Cu placheta Colinde (1940) revine la o poezie cu tonalitate folclorică, textele fiind însoțite de muzica lui Filaret Barbu și de desenele lui A. Demian. În 1942 publică Omul, un oratoriu pe muzica lui Filaret Barbu, partea a doua cuprinzând tot ciclul de poezii profane din Biblice. În 1971 apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
în cele mai multe cazuri, de tehnicile și ticurile povestirii. Experiența de poet a lui B. se resimte stăruitor și în opera prozatorului, influențând particularitățile stilului, alegerea și interpretarea temelor, structura intimă a personajelor. Elementul autobiografic este intercalat în expunerea epică, de unde, tonalitatea lirică a scrierilor, ezitările în efortul de obiectivare. Privilegiată rămâne evocarea, în majoritatea cazurilor personajele stabilindu-și identitatea prin intervenția memoriei autorului sau a unui interpus. Prozatorul utilizează procedeul povestirii „în ramă” (Fântâna iadului), maniera jurnalului literar (Un student de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
voi (ca niște mișei)/ și să vă fure din brațe nevasta”. Influența lui Bacovia poate fi trasată nu doar în atmosfera și imagistica versurilor, dar și în supralicitarea lirismului prin sarcasm, patetism și expresivitate excesivă. Oscilând între poza damnării și tonalitatea elegiacă, poetul rămâne programatic contestatar, fixând în notații dramatice - chiar dacă adesea teatrale - o dureroasă marginalizare: „În fuga lor, toți oamenii Cetății/ Călcau, nepăsători, pe trupul meu bubos,/ Lăsându-mă, sfârșit și rupt, pe jos./ Îngrozitoare, ghearele singurătății/ Rupeau din răni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]