1,385 matches
-
se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se realizează acest lucru prin modificatori (Cotu Bibescu, Crîngu cu Moara, Rîpa Roșie, Bolintinul din Deal) și posesori (Peștera Muierii, Piscul Neamțului, Fîntîna Pisculungenilor). Se poate merge chiar mai departe pentru întărirea individualizării prin particularizatori. Formulele menționate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea de reper spațial a bazei, ea o amplifică prin sufixul deopotrivă descriptiv și individualizator și asigură, în același timp, o sistematizare a ansamblului toponimic la care participă. Derivatele toponimice sunt, de altfel, numeroase și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru fiecare nume un adevărat curriculum vitae cît mai complet și mai elocvent, lingvistic și extralingvistic (geografic, istoric, etiologic etc.), deci toponimic. Mai mult decît atît, interesul științific și cultural cuprinde, pe lîngă analiza „destinului“ unuia sau altuia dintre numele topice, un demers înglobator asupra ansamblului caracterizat, în funcție de criteriile avute în vedere, drept cîmp sau sistem toponomastic. Cîteva dintre fenomenele pe care le reliefează o astfel de perspectivă sunt de natură să completeze viziunea asupra numelor de locuri în sine sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de numeroase. De exemplu, numai în Oltenia există patruzeci și unu de locuri diferite numite Balta (fără derivate și compuse), douăzeci numite Bădești, treizeci și unu numite Deleni etc. Polionimele toponimice sunt numele diferite, purtate succesiv ori simultan de același topic, fie pentru că „motivarea“ prin reper s-a schimbat, fie pentru că încă nu s-a tranșat concurența onimică în favoarea uneia dintre formule. Sursa apariției numelor „concurente“ poate fi spontană (populară) sau oficială (administrativă). Atît în mediile rurale, dar mai ales în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar locul (de regulă într-o identitate nouă sau reconstruită) a primit un alt nume, diferit de cel vechi. Descoperirea „dublării“ istorice au realizat-o cercetătorii, nu Namengeberii, de aceea numele vechi nu a fost actualizat. Puțini utilizatori ai onomasticonului topic romînesc știu, de pildă, că pe locul vechi al cetății dacice Acidava se află în prezent localitatea Enoșești. Alte „rebotezări“, după secole, ale acelorași locuri (nu și topice, însă) sunt mai mult sau mai puțin cunoscute: Aurbatis-Cerbatis-Callatis, Mangalia, Ad Mediam-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de aceea numele vechi nu a fost actualizat. Puțini utilizatori ai onomasticonului topic romînesc știu, de pildă, că pe locul vechi al cetății dacice Acidava se află în prezent localitatea Enoșești. Alte „rebotezări“, după secole, ale acelorași locuri (nu și topice, însă) sunt mai mult sau mai puțin cunoscute: Aurbatis-Cerbatis-Callatis, Mangalia, Ad Mediam- Herculane, Ad Mutrium-Amutria- Motru, Aegyssus- Tulcea, Aechium Hadrianus-Napoca-Cluj, Apulum- Bălgrad-Alba Iulia, Alburnus Maior-Roșia Montană, Ampellum-Zlatna, Aque-Călan, Arcidava- Vicina, Arutela- Poiana Bivolari, Axiopolis-Cernavodă etc. În cîteva cazuri, autoritățile au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care numele diferite atribuite aceluiași loc aparțin unor limbi diferite, vorbite de populații care au conviețuit cîndva pe teritoriul respectiv. Raporturile dintre aceste toponime multiple (de regulă dubluri, dar pot fi și nume triple și chiar mai multe pentru același topic) sunt de tipuri diferite: nume romînești transpuse fonetic în alte limbi (rom. Căprioară > magh. Kaprevár, rom. Crăciunel > magh. Karácsonfalva, rom. Moldova > srb. Mudava, rom Călăuți > germ. Kallowtze), nume din alte limbi transpuse fonetic în romînă (magh. Varrgyas > rom. Vărghiș, magh.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
motivat și arbitrar. Situațiile sunt complexe și diverse, depinzînd și de tipul de oraș la care ne raportăm. Selectăm, pentru exemplificare, din monografia realizată de Adrian Rezeanu asupra toponimiei Bucureștiului, cîteva mostre de astfel de înlănțuiri și încrengături ale denominației topice. Stratificările, pe etape de dezvoltare, arii de influențe, zone de interferență sunt evidente atît pe direcția verticală (Podul Calicilor, Calea Craiovei, Calea Prundului, Calea Mehedinților, Drumu Mehedin ților; Calea Măgurelelor, Podul Caliții, Calea Rahovei; Ulița Fîntîna Boului, Ulița Fîntînii, Ulița Cișmeaua
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a muri, numele să îmbătrînească, adică sa-și diminueze treptat, pînă la dispariție, capacitatea de a-și exercita „menirea“ (funcția) pentru care au fost create. Cîteva dintre secvențele anterioare au relevat situații de concurență în tre nume care desemnează același topic, paralelisme, transferuri, înlocuiri etc., care nu sunt altceva decît modalități de slăbire sau chiar de încetare a forței de individualizare a topicelor împreună cu care constituiau cupluri denominative. Cauzele unor astfel de procese nu diferă întru totul de cele care determină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De altfel, toate disciplinele științifice parcurg în demersul lor etapa clasificării realităților de care se ocupă, de care țin seama în analizele acestora din diferite perspective. Clasificările toponimice pot avea în vedere una sau alta dintre laturile cuplului denominativ, referentul topic, respectiv forma lingvistică, reunită cu acesta în ceea ce s-ar putea considera un reper lingvistic individualizator, o unitate onomastică sau, prin analogie cu celelalte cuvinte ale limbii, un semn toponimic. Primele clasificări au fost efectuate cu precădere de către toponomaștii geografi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
singuratici, fîntîni, poduri etc.). Fiecare dintre aceste grupări are cel puțin două subcategorii, în funcție de mărimea și de impor tanța obiectului geografic denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime minore). Complementară clasificării geografice în funcție de „colectivitatea de fenomene“ cuprinsă în topicul desemnat este clasificarea denumită de Iorgu Iordan onomasiologică, adică pornind de la aspectul natural ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită de către toponomaști o lungă perioadă pentru descrierea și caracterizarea ansamblurilor toponimice mai extinse ori mai restrînse
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativ, cît și ca toponim, fiind, așa cum s-a spus, apelativ în funcție toponimică. În această etapă, greu de situat în timp, onimizarea este provizorie, „dublînd“ semnificarea. Ipostaza este întîlnită frecvent în toponimia minoră, iar criteriul de selectare a reperului topic identificator îl reprezintă, de regulă, relevanța naturală și socială, dar și forța descriptivă a cuvîntului care denumește acest reper și care este, de cele mai multe ori, un termen geografic popular sau entopic, cum îl numesc toponomaștii. Aceste cuvinte denumesc în mod
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o formă a transonimizării, prin care funcția de individualizare pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce doi referenți topici sunt alăturați, subordonați geografic etc.), fără modificări formale specifice. Cazurile nu sunt puține, explicația fiind pe de o parte individualizarea prin asociere spațială, pe de altă parte economia și concentrarea sistemului de nume din arealul toponimic respectiv. Cele mai multe transferuri au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cotu Bibescu, Ostrovu Golea, Crîngu cu Moara, Zăvoiu dă Anini, Via de Model, Grădina di la Baltă, Rîpa Roșie, Măceșu de Jos, Măceșu de Sus, Bolintinul din Deal, Bolintinul din Vale. Particu larizarea este obținută în aceste formații prin identificarea topicului, pe baza relației cu persoane, obiecte sau însușiri la care trimit, direct sau indirect, modificatorii. Posesorii restrîng, la rîndul lor, extensiunea substantivului, prin stabilirea unei relații de posesie cu un termen indicînd obiectul posedat și se realizează în primul rînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semantice la care se referă topo nimul, iar pe de altă parte prin raportarea la alte formații analoage (construite în serii, după același model), adică prin presiunea sistemului (cîmpului, complexului) toponimic, care încadrează numele respectiv, într-o serie de repere topice individualizatoare. Suprapunerea sau intersectarea celor doi factori a determinat apariția unor formații care, analizate fără a se ține seama de specificul semantic și structural al toponimelor, pot crea impresia unor tautologii toponimice, cum au fost ele numite (Balta Jezerului, Apa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formația, poate și din necesitatea de a intra în seria numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de regulă un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru încadrarea unui nume în această ipostază, care aparține fenomenului de toponimizare în lanț, privesc situarea atît a termenului de pornire (baza de derivare), cît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de regulă un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru încadrarea unui nume în această ipostază, care aparține fenomenului de toponimizare în lanț, privesc situarea atît a termenului de pornire (baza de derivare), cît și a termenului rezultat (derivatul nou format) la nivelul toponimic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
respectivă și cele care au fost formate în limba romînă din apelative care au fost împrumutate anterior, de limba romînă și au de venit, în interiorul sistemului romînesc, nume proprii (Slatina, Predeal, Prihodiște). Dublarea heteroglotă a unor toponime care desemnează același topic în limbi diferite. Specialiștii au numit aceste situații toponime multiple și le-au identificat în toate spațiile în care au conviețuit ori s-au succedat populații vorbitoare ale unor limbi diferite. Raporturile dintre aceste toponime multiple sunt diverse: nume romînești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afundate“ lingvistic, care pot fi descoperite numai prin folosirea metodelor și procedeelor corespunzătoare. Stratificarea toponimică poate releva originea numelor de locuri, vechimea fiecărui loc și eșalonarea în timp a nașterii lo curilor dintr un teritoriu, etiologia istorico-geografică a denomi nației topice, legăturile acesteia cu frămîntările istoriei, structurarea și restructurarea periodică a ansamblului de nume de locuri. În ultimă instanță, un nume de loc poate fi considerat un document istoric viu, iar ansamblul numelor de locuri o adevărată arhivă pe baza căreia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ultimă instanță, un nume de loc poate fi considerat un document istoric viu, iar ansamblul numelor de locuri o adevărată arhivă pe baza căreia pot fi reconstituite secvențe din istoria locală sau generală a poporului care ocupă teritoriul deno minat topic: originea locuitorilor, popularea, depopularea, mișcările metanastatice (deplasările în interiorul țării), migrațiile unor populații străine, conviețuirea interetnică, relațiile de proprietate și de rudenie, vecinătatea, apartenența administrativă, categoriile sociale, schimbările social economice etc. Aceste aspecte sunt oglindite în procesul de naștere, transformare, trans
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sebeș (< magh. szebes, „repede“), sau al lui Căltăbășel, derivat de la Căltăbău (< germ. kalt, „rece“ + Bach, „pîrîu, gîrlă“). Unele „neconcordanțe“ gramaticale, care sunt de fapt deformări în timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel de situații nu sunt puține: Arbora
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diferite, pe tronsoane, ale unor cursuri de apă (Frumoasa și Sebeș, Repedea și Bistrița), de fapt unul dintre ele, evident cel străin, de cele mai multe ori, traduce numele romînesc (așa cum se întîmplă în multe alte cazuri, fără a se diviza însă topicul). Numele slav sau maghiar, încadrîndu se în stratul respectiv, ar putea părea mai vechi, 78 dacă n-am lua în calcul precedența în timp a romînilor și faptul că ei nu traduc, de regulă, toponimele străine, pe cînd numele romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]