1,605 matches
-
pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este atestat pentru prima oară în 1470. Etimologiile propuse variază de la un cercetător la altul: e vorba în primul rînd de entopicul romînesc părîngă „prăjină de transportat greutăți“ (< lat. palanga < gr. phalan). Unii încearcă să-l apropie de Varîngul din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
variază de la un cercetător la altul: e vorba în primul rînd de entopicul romînesc părîngă „prăjină de transportat greutăți“ (< lat. palanga < gr. phalan). Unii încearcă să-l apropie de Varîngul din Transilvania de nord, neglijînd legile fonetice ale limbii romîne. Toponimul apare și cu formele Părîngul, Paringul, accentul fluctuînd (cînd pe prima, cînd pe a doua silabă). Într-un dicționar mai vechi apare și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc toponimele Groapa Mîndrii, Căldarea Ciobanului, Gaura Mohorului, Jezeru, Găuri, Zănoaga, Căldarea Setei, Căldarea lui Murgoci, Gropu etc. Au fost făcute apropieri de unele apelative din Italia de sud: farango, farancu, varanku, varranca, barranku, barancu, vrancu etc., toate cu sensuri apropiate de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
așa dar un diminutiv), de la care și-au luat numele Culmea Proviței și satele Provița de Jos și Provița de Sus din județul Prahova. În Serbia există un nume de loc foarte asemănător, Pra(h)ovo. Ca și multe alte toponime din zonă (Breaza, Cîmpina, Doftana, Drajna, Slănic, Predeal etc.), numele provine dintr-o rădăcină slavă de sud prah, „praf“, urmată de sufixul slav frecvent în toponimie -ova (Bucova, Craiova, Sadova, Glogova, Brabova). Sensul ar putea fi, după unii, metaforic, trimițînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni, a izvorî“). Tema este prezentă și în partea a doua a toponimului vechi Danapris (care a dat în romînește Nipru) și care a fost atestat și cu forma Danaipru. Dacă s-ar aplica numai legile fonetice cunoscute ale limbii romîne, Purata ar fi trebuit să evolueze la Prată (cu u neaccentuat sincopat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
broditi „a umbla necontenit“ sunt mult mai plauzibile ca baze ale numelui brodnic. Putna Am ales acest nume pentru rezonanța istorică și culturală a mînăstirii omonime și a zonei în care este așezată, dar mai ales pentru „mănunchiul“ consistent de toponime formate cu sufixul na care împînzesc, e drept în proporții inegale de la o regiune la alta, întreg teritoriul țării. În Dicționarul geografic al Romîniei (publicat în 2008-2009) numele apare de opt ori și desemnează patru sate (din județele Bacău, Caraș-Severin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întîmplător, în apropierea lor au fost întemeiate tîrguri), dintre care unele se regăsesc în arterele de circulație moderne (cum este cel care leagă sud-vestul Moldovei de Brașov, pe valea Putnei vrîncene). Gh. Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa“ Izvarna (< izvar, izvor, „izvor“), „locul plin de izvoare“. Selectăm, din lista lungă a toponimelor terminate în -na care arată caracteristica geografică a locului, cîteva mai importante sociografic (care au dobîndit o anumită notorietate în timp): Crasna (< sl. kras, „frumusețe“), Drajna (< sl. draga, „vale“), Lăpușna (<sl. lopuh, „brusture“), Leamna (< sl. chlevú, „grajd“), Rodna (< sl. rud
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
timp): Crasna (< sl. kras, „frumusețe“), Drajna (< sl. draga, „vale“), Lăpușna (<sl. lopuh, „brusture“), Leamna (< sl. chlevú, „grajd“), Rodna (< sl. rud, „metal“, cu u >o în maghiară), Moșna (< sl. múchú, „mușchi plantă“), Slivna (< sliva, „prună“), Zlatna (< zlatî, „aur“). Unul dintre aceste toponime a beneficiat de o atenție specială din partea lingviștilor, o parte dintre aceștia apropiindu-l de apelativul romînesc moș, iar alții derivîndu-l, pe bună dreptate, din baza slavă múchú, „mușchi (plantă)“. Printre argumentele acestora din urmă sunt de reținut răspîndirea și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nimelor formate de la aceeași bază, care este mult mai verosimilă dacă ne referim la mușchii care acoperă, ca plante infe rioare foarte rezistente, multe zone, decît dacă trimitem la apelativul moș, „om bătrîn“. V. Frățilă a enumerat, astfel, zeci de toponime din toate părțile țării care denumesc sate, văi, ape, dealuri etc. (Moșna, Moșon, Moșuni, Mușini, Mujna, Mosnița etc.) și mai ales nume de locuri apropiate fonetic din teritoriile locuite de slavi (Moștica, Moșna, Moșnaja, Moșnica, Mohova, Moșnik etc.), care nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moșna, Moșon, Moșuni, Mușini, Mujna, Mosnița etc.) și mai ales nume de locuri apropiate fonetic din teritoriile locuite de slavi (Moștica, Moșna, Moșnaja, Moșnica, Mohova, Moșnik etc.), care nu puteau proveni de la apelativul romînesc moș. Compararea unui mare număr de toponime formate cu -na la final i-au permis lui Gh. Bolocan să descopere și toponime, e drept, mult mai puține, în care secvența -na este atașată unor antroponime: Bujorna, Dragomirna etc. Rășinari Este numele satului din județul Sibiu unde s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din teritoriile locuite de slavi (Moștica, Moșna, Moșnaja, Moșnica, Mohova, Moșnik etc.), care nu puteau proveni de la apelativul romînesc moș. Compararea unui mare număr de toponime formate cu -na la final i-au permis lui Gh. Bolocan să descopere și toponime, e drept, mult mai puține, în care secvența -na este atașată unor antroponime: Bujorna, Dragomirna etc. Rășinari Este numele satului din județul Sibiu unde s-au născut, printre alți oameni de cultură și artă, poetul Octavian Goga, mitropolitul Andrei Șaguna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este larg răspîndit (Buștenari, Albinari, Cărbunari, Grădinari, Dohotari, Păcurari etc.). E posibilă și derivarea de la un alt nume de localitate, Rășina, de unde ar fi putut veni locuitorii (avînd în vedere informația cu foștii ocupanți ruteni ai satului), dar cele două toponime menționate sub numele Rășina sunt mici oronime, nume de culmi de deal, nu nume de localități, de topice majore, de unde ar fi putut migra locuitorii, plus că nu există nici documente și nici tradiții care să consemneze acest fapt. Formarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din punct de vedere lingvistic, verosimilă din punct de vedere geografic (așezarea lîngă munte și rentabilitatea ocupației de rășinar) și probabilă din punct de vedere istoric (date fiind probele documentare privind practicarea de către locuitori a meseriei de rășinar) este geneza toponimului Rășinari prin conversiunea onimizantă a termenului popular „profesional“ rășinari. Reșița Este numele municipiului de reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
profesional“ rășinari. Reșița Este numele municipiului de reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a toponimului oficial Recița, rostită în graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o formă populară a toponimului oficial Recița, rostită în graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca nu avea dialecte care să se fi interferat în formele pe care încercăm noi astăzi să le reconstituim?). În același mod, formele originare Dîlboceț și Plaviciovița au ajuns, prin intermediul „devierii“ dialectale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu avea dialecte care să se fi interferat în formele pe care încercăm noi astăzi să le reconstituim?). În același mod, formele originare Dîlboceț și Plaviciovița au ajuns, prin intermediul „devierii“ dialectale și al deformării transcrierii germane, Dolboșet și Plavișevița. Alte toponime paralele oficiale-populare: Boccea-Bocșa, Gena-Jena, Giurăști-Jurăști, Agadici- Gădici (sau Gădiș), Buziaș-Bîzîieș, Denta- Ghencea, Deta-Ghedu, Ezeriș-Geriș, Mehadia- Media, Mehadica-Medica, Mercina-Mîrcina, Mîlco veni- Mîrcoț (sau Mîrcovăț), Moldova Nouă-Mudaua, Peciniș ca-Pecinicica, Percosova-Pîrcosu, Goizești-Goicești, Hauzești-Hăugești, Dezești- Dăgești, Lugoj-Logoj, Satu Mic- Satu Michi, Valeapai-Valea Paii. Numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mîrcovăț), Moldova Nouă-Mudaua, Peciniș ca-Pecinicica, Percosova-Pîrcosu, Goizești-Goicești, Hauzești-Hăugești, Dezești- Dăgești, Lugoj-Logoj, Satu Mic- Satu Michi, Valeapai-Valea Paii. Numele Reșița este la origine srb. Rečitsa (comparabil cu Rečka > Rișca, Rîșca, Rîșcuța, Rîșcana, Rîșcani) sau rom. Recea (temă prezentă în numeroase alte toponime: Recile, Recelea, Reci, Izvoru Rece, Pîrîu Rece, Recișoara, Fîntîna Rece, Muntele Rece, Someșul Rece, Valea Rece, Vîrful Rece etc.). În prima variantă, numele trebuia dat inițial unei ape (neatestate însă); în varianta bazei romînești, posibilitățile sunt mai largi (vale, munte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
srb. Rudnjak, Rudŭnikŭ, Rudinice, Rudenica, Rudnica; ucr. Rudnyky, Rudenko, Rudenka, Porudenko; pol. Rudnik. Forma romînească Rodna și cea săsească Rodnă nu pot proveni direct din slavă, evoluția u > o fiind imposibilă în corespon dențele fonetice dintre aceste limbi (dovadă că toponimele romînești cu același etimon final, venite direct din slavă, au u: Ruda, Rudabaia, Rudăria). Transformarea este posibilă însă în maghiară (čudo > csoda, krupa > korpa, sluga > szolga etc.), așa cum se poate observa în atestările vechi din documentele maghiare. Se pare că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pornind de la rostirea locală actuală Sălbășel și raportîndu-se la variantele transcrise în documente Szilbacsel, Sylbasel, Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna în documente, sub formele Zoldbagh, Zolobah, Zoldobag, Zoldobagh, un sat astăzi dispărut, localizat în vecinătatea actualului Sălbăgel din județul Timiș (întemeiat, probabil, prin „roire“ de populația fostului *Sălbăgi, în curs de dispariție, din cine știe ce cauze
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
medievale de limbă maghiară. Sprijină veridicitatea formei intermediare suprapuse numele satului Solduba din județul Satu Mare și hidronimul Săldăbagiu (care denumește un afluent al pîrîului Beretău). V. Frățilă consideră că, date fiind numărul mare și răspîndirea topicelor (îndeosebi așezări) denumite de toponimul Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]