1,162 matches
-
warrant" la Toulmin) sau "licență de inferare" (De Pater 1965: 95) ne permite evitarea obligativității de a introduce alte informații date și vine, într-un fel, să stabilească o legătură dintre informația dată și concluzie. În exemplul nostru, există un topos actualizat în enunțul (28) din primul capitol, care servește drept bază de inferență și vine să susțină trecerea de la informația dată la concluzie. (28) Bărbaților le plac femeile care au mâini fine. Avem astfel posibilitatea să descoperim mișcarea inferențială dintr-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Honoré D'Urfé, Astrée Descrierea de natură derivă din topicile discursului juridic și ale discursului epidictic și pătrunde în literatură prin intermediul lui locus amoenus, iar aceasta de la Vergiliu încoace și după un model deja prezent la Homer. Prin urmare, reificarea toposului explică de ce conținutul său poate să nu varieze, în ciuda schimbărilor de context. Așa cum subliniază R. Barthes (1970, p. 208): "peisajul se deosebește de loc pentru că funcția sa este cea de a constitui un semn universal, cel al Naturii: peisajul este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1970, p. 208): "peisajul se deosebește de loc pentru că funcția sa este cea de a constitui un semn universal, cel al Naturii: peisajul este semnul cultural al Naturii". Putem probabil considera un exemplu homeric de acest tip ca fiind prototipul toposului: (4) Iar cînd sosi aproape de ostrovul 75 Cel depărtat, se repezi din apa Cea viorie pe uscat și merse La peștera cea mare, unde zîna Sălășuia, și o găsi în casă. Jăratic mare-ardea în vatră. Lemne 80 De chedru și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
apă Cu totul limpede;-nverzeau alături Și-ntinse umede livezi cu țelini 100 Și toporași. Privind mîndrețea asta, Și-un zeu putea să stea uimit în față-i înveselindu-și sufletul și ochii. Homer, Odiseea, Cîntul V, 74-100 Predilecția pentru topos nu se limitează doar la Evul Mediu european. Povestea lui Sindbad, o istorie foarte veche din seria celor O mie și una de nopți, cuprinde cîteva descrieri de acest tip. De la începutul povestirii, tărîmul pe care îl descoperă Sindbad-cel-de-pe-țărm este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
povestirile de călătorie, dar merită subliniată folosirea cu predilecție a locus-ului amoenus, într-o poveste dominată de narațiune și prea puțin descriptivă. Putem, fără nici un fel de îndoială, să o considerăm ca fiind una din cele mai vechi manifestări ale toposului retoric și să ne punem întrebarea dacă nu cumva există aici o influență din Odiseea. Acest exemplu, rar menționat, arată că mai ales poetica, deși dominată ca teorie a povestirii de axa chrono-diegetică, admite o altă axă, "aspectuală, durativă, formată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aș putea să încarc acest tablou și să vă repet toate aceste descrieri mult uzate [...]. G. D'Haucourt, Thémidore ou Mon histoire et celle de ma maîtresse, 1745, citat de H. Lafon, 1982 Totuși, asistăm mai puțin la dispariția acestui topos miza ornamentală rămîne -, cît la o reînnoire tematică: natura liberă, adică "sălbatică" și "pustie". În Noua Heloiză, Rousseau face aluzie la această modificare a gustului descriptiv, iar în Confesiuni, el revendică clar atributele noului topos: (7) Acest loc ferit era
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai puțin la dispariția acestui topos miza ornamentală rămîne -, cît la o reînnoire tematică: natura liberă, adică "sălbatică" și "pustie". În Noua Heloiză, Rousseau face aluzie la această modificare a gustului descriptiv, iar în Confesiuni, el revendică clar atributele noului topos: (7) Acest loc ferit era un colț sălbatic și pustiu, dar plin de acele frumuseți ce fac plăcere doar sufletelor pline de simțămînt și par înfricoșătoare celorlalți. J.-J. Rousseau, Noua Heloiză, Classique Garnier, p. 501 (8) În rest, se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
munți, cărărui greu de urcat și de co-borît, prăpăstii care să-mi fie aproape și să mă înspăimînte. Am avut această plăcere și am gustat-o în toată splendoarea ei cînd m-am apropiat de Chambéry. J.-J. Rousseau, Confesiuni Topos pe care-l vom regăsi în proză (Memorii de dincolo de mormînt sau Obermann)1 sau în poezie (Izolarea de Lamartine)2 și care va sfîrși prin a fi, la rîndul său, tratat drept clișeu de către Flaubert, atunci cînd a realizat
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
zbuciumați. Cu țigara de foi între dinți, Rodolphe dregea cu briceagul unul dintre cele două frîuri, care se rupsese. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 85 1. A se vedea studiul lui B. Didier, 1982. 2. Variantele acestui poem semnalează generalizarea toposului naturii libere. Astfel, în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aducea chiar în poziția de a critica cadrul descriptiv al dialogurilor platoniciene pe care nu ezita să le prezinte ca pe o supraîncărcare inutilă, neglijîndu-le prin aceasta funcționalitatea. Cu autonomizarea progresivă a lui locus amoenus, am văzut mai devreme cum topos-ul a pierdut din funcționalitatea sa narativă. 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) Așa cum se întîmplă adesea în retorică, descrierea a fost supusă unei clasificări și unei stricte codificări. P. Fontanier, de exemplu, are în vedere următoarele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din Rai. Exilul este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică și metafizică, provocată de răul imanent (relegatio), dar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
merita să fie reprodus în întregime. Din păcate, va trebui să îl rezumăm cum se poate mai bine. Este adevărat că acest episod fusese narat și de Diodorus, de Livius și de Dionis de Halicarnas: era deci, un fel de topos literar și, de aceea, poate, nu trebuie să credem că Ovidiu și-a bazat povestea pe cea a lui M. Verrius Flaccus, cum consideră Münzer360. Oricum pe noi nu ne interesează în acest moment izvoarele de unde Ovidiu a preluat povestirea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
uterque pari454. Ripert traduce: "C'est là que je suis né; pour que tu connaisses l'époque, c'est l'année où moururent les deux consuls en un destin commun". Poate are dreptate Kraus 455 care consideră versul 6 "ein Topos der Grabpoesie"; dar, după noi, nu aceasta este problema. Problema este să aflăm de ce acest vers devenise "ein Topos der Grabpoesie". Da, forma sa "epigrafică" era foarte adecvată pentru o inscripție funerară. Dar faima de care s-a bucurat acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
l'année où moururent les deux consuls en un destin commun". Poate are dreptate Kraus 455 care consideră versul 6 "ein Topos der Grabpoesie"; dar, după noi, nu aceasta este problema. Problema este să aflăm de ce acest vers devenise "ein Topos der Grabpoesie". Da, forma sa "epigrafică" era foarte adecvată pentru o inscripție funerară. Dar faima de care s-a bucurat acest vers trebuie atribută, fără îndoială, încărcăturii afective pe care acesta o includea prin referirea la situația politico-spirituală și pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unui Quintilian, de pildă. Nu ne mai surprinde, prin urmare, nici alternarea facilă de procedee, în scopul evitării monotoniei compoziționale. Senzația de stereotipie, de mecanică improvizație persistă, ca în fragmentul ce ilustrează stângaci, în maniera rezolvării unei teme pentru acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu pune preț, în pofida faptului că descrie acribios ritualul (e drept, la modul decorativ, neutru, fără umbră de sentiment religios) și găsește amuzantă înflăcărarea predicatorului "tremurând din tot corpul ca apucat de spasmul iubirei (s.n.)"43. Memoria culturală a Italiei, topos prin excelență estetic, joacă rolul unui afrodisiac care-l trezește la viață pe indiferentul turist. Nu însă pentru mult timp: când nu-i mai iese în cale nimic demn de interes (ceea ce tot trebuia să se întâmple până la urmă), autorul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fantomatice printre ruine, încăierări în cîrciumi. În literatura medievală, scenele de iubire au loc frecvent într-un spațiu special, corespunzător cu ocazia, așa-numitul locus amoenus, constînd dintr-o pajiște, un copac și un pîrîu. Această combinație fixă este denumită "topos". În literatura perioadelor mai recente se regăsesc anumite combinații, uneori caracteristice unui scriitor, unui curent sau unui roman. Așteptarea ca un spațiu clar marcat, care să funcționeze drept cadrul unui eveniment corespunzător, poate fi frustrantă. Cel mai evident loc de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acolo, pozîndu-se la Berlin, ce-i drept, nu în argat, ci în arnăut. Dacă opera lui Caragiale este Infernul literaturii române, "D-ale carnavalului" este Infernul operei lui Caragiale. Aici nu mai este nici o speranță. Aici Caragiale găsește și epuizează toposul fundamental al spațiului românesc, care nu mai este, în vremurile lui Carol I și de-a-tunci încoace, satul, ci mahalaua. Că aici era rana vie, rădăcina complexuală a societății românești, o dovedesc reacțiile 258 publicului la reprezentare, scandalul stârnit, cu ecouri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
exemplu, relația actorilor cu spațiul nu este deloc întâmplătoare. Ea anunță noi semnificații și reprezentări sociale ale fenomenului. Capitolul 11 SPAȚIUL ACTULUI DIVINATORIU ȘI SIMBOLISTICA SA Nu putem ignora din analiza socioantropologică a fenomenului divinatoriu importanța locului acțiunii. Aceasta, pentru că toposul actului divinatoriu poate evoca o multitudine de înțelesuri și expresii sociale ale practicii. Propunem în continuare o clasificare a spațiilor în funcție de tipul de divinație. 11.1. Spații întâmplătoare și nesemnificative Aici actul divinației se produce spontan, natural, fără a fi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mariale de la Fatima care au fost însoțite de o serie de profeții au darul de a consacra spațiul în care s-au produs. El dobândește o semnificație aparte din punct de vedere social și, mai ales, spiritual. Iese din sfera toposului obișnuit, profan, pentru a dobândi apoi calitățile și virtuțile spațiului sacru. Așadar, este vorba de o sacralizare a spațiului. Din punct de vedere social acest spațiu devine un pol de atracție (pelerinaj, rugăciune, comunicare cu absolutul sau împăcare cu sine
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se produce. 11.2. Spații alese și semnificative Acestea sunt specifice mai cu seamă divinației experimentale. De astă dată, locul este cel care poate influența la modul simbolic rezultatul final al divinației. Așadar, putem vorbi de o simbolistică prealabilă a toposului actului mantic. De aceea, am include în această categorie spațiile religioase, spațiul privat și spațiul public semnificativ. 11.2.1. Spațiile religioase Ele prezintă o predispoziție nativă pentru a facilita realizarea unor preziceri. Pe lângă marile temple grecești, de exemplu, viețuiau
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din viața tradițională. Bogăția de reprezentări și nenumăratele utilități ale vetrei țărănești sunt o consecință firească a credinței că ea este cea care adăpostește în sânul său focul sacru. Mircea Eliade a găsit suficiente motive să numească vatra, alături de alte toposuri centrale ale existenței umane, un Axis Mundi. Busuiocul este o plantă cu virtuți magico-religioase. Folosită îndeosebi în ritualurile de dragoste, ea își dezvăluie utilitatea și în diverse practici cu caracter purificator, apotropaic și propițiator. Busuiocul este cu atât mai valoros
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau pe care o pot contesta. În teoretizarea lui Marc Angenot, retorica manifestului este o "retorică a continuității explicite", adică "ea întărește în enunț ceea ce, altundeva, ar putea fi presupus ori lăsat într-o stare latentă; ea articulează entimema în defavoarea toposului"163. În ipostaza unui discurs politico-ideologic, manifestul mizează, mai mult decât oriunde, pe o finalitate pragmatică, urmărind, la modul cel mai concret, influențarea atitudinii destinatarului. Trebuie semnalat faptul că, în această variantă, manifestul aparține, în marea majoritate a cazurilor, unui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc cu Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei discursului social, un topos cultural transistoric Mundus inversus, în care fiecare generație înscrie contradicțiile momentului prezent"219. Gazetăria eminesciană, privită din perspectiva ariei tematice, dar luând în considerare și predispoziția structurală a poetului, reprezintă rodul unei gândiri care, printr-o alchimie proprie, a combinat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și în versuri. Nu pot să-l aprob când cere un deznodământ nefericit. Cu siguranță astfel se întâmplă în majoritatea timpului; dar asta nu ține de esența tragediei." Desigur moartea violentă a eroului ce survine la sfârșitul tragediei este un topos ce satisface așteptarea publicului, cum sugerează Corneille în Agésilas. "Ce n'est pas d'aujourd'hui que l'envie et la haine ont persécuté les Héros Hercule en sert d'exemple, et l'Histoire en est pleine, Nous ne pouvons
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]