2,332 matches
-
delicate. O șuviță de păr blond îi acoperă un ochi. Bridgeman se oprește din mers cu ochii la ea. Elgar și ceaiul de trandafiri. Pedalează prin spațiile verzi delimitate de pereți de piatră, ea este salcia, cupa fructului, apusul, un torent de metafore îl copleșește și se trezește trăgând furios din pipă, plin ochi de estetica acestora. Modelul, tipul, esența însăși a englezoaicei. Gândul la ea îl face să nu înțeleagă nimic din războaiele italiene. Lectura îi intră pe o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prinsă într-o carte, Care păstrează-un iz de primăvară. Aș da ... Annei! Aș putea să-mi dau și viața pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă de iubire, Iar din lacrimile toate, un torente-aș vrea sa fac Și le-as strânge în oceane, numai să îți fiu pe plac! Aș preface toți ciulinii, prăfuiți, de lânga drum, Mai frumoși decât sunt crinii, noaptea, cu al lor parfum; Aș dori s-alung tristețea, s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noastră, și care înconjoară cu albastrul ei strălucitor globul pămîntesc? DESPRE EVAZIONISM, LITERAR Șl SOCIAL Mi-aduc aminte că mă indignam odată împotriva făcătorilor de cuvinte care, spre deosebire de scriitorii preocupați de o problematică veritabilă, se mulțumesc să inunde hârtia cu torente de imagini și cuvinte care nu spun nimic. Astăzi mi se pare că am găsit pentru ei o nouă denumire: scriitori evazioniști. Nu voi face imprudența să concretizez scriitori evazioniști și cărți evazioniste, deoarece nimeni nu poate sa ne asigure
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de mâine. Maladia însă, în sine, merită să fie discutată. În ce constă ea? Așa cum spune și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea, cu ajutorul unor torente de cuvinte și imagini, într-un univers al închipuirii, care nu reprezintă nimic din ceea ce frământă nici măcar conștiința scriitorului evazionist, necum conștiința contemporanilor săi. Un prozator care a scris o carte, nu chiar foarte legată de o problematică realistă, a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o țîcneală care zăcea în creierul individului neștiută până atunci nici de el însuși, compusă din expresii și idei inautentice, dar care dau la iveală viața adevărată a conștiinței lui falsificată de cuvinte. In loc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
al firului. Nenorocire. Dezastru. Ceva inimaginabil. Ea, care e o persoană maniacă în materie de curățenie, să i se întîmple... S-o ajut... Să intervin la autoritatea care ne-a dat repartițiile, să... Ce s-a întîmplat, întrerup eu acest torent de lamentări. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la război încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
colosale, primitive și barbare, care au produs tragedii nemaivăzute în lume, cu atâtea victime și atâția călăi încît numai o umanitate vindecată și gata de noi aventuri, cum în mod bizar arată umanitatea noastră în prezent, ne mai poate liniști. Torente de minciuni s-au vărsat ani de zile în lume, la radio, prin presă și în cărțîi dovedind prin efectele care au avut Ioc forța teribilă a cuyînțuIuL Rărriîne un miracol că scriitorii nu au apărut cu toții în acest secol
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trebuie să-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am înțeles? încheie el, bătându-l cu blândețe pe spate. Tânărul plângea fără a se ascunde. Începu ploaia. Torente albe șiroiau în lacul mocirlos, din norii groși, care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cusur atunci când îi privesc de pe margine pe cei ce lucrează cu succes! Cât de mulți dintre cei răi vorbesc contra celor ce muncesc cu inima curată! Acest lucru se întâmplă întotdeauna și, ori de câte ori au loc mari schimbări, e firesc ca torentul bârfelor să fie deosebit de violent. Iute își mai arată Hideyoshi aroganța. Până și subordonații lui înhață puterea. Nu-l mai iau în seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama Ukon - centrul fortificațiilor lui Hideyoshi - erau încătușate în cețuri și atât de liniștite, ca și cum nimeni n-ar fi știut despre torentul de oameni care se apropia. Construcțiile de la fortăreața de pe Muntele Oiwa se desfășuraseră simplu și rapid. Nakagaba Sebei dormea într-o colibă, lângă metereze, la jumătatea povârnișului. Fără a fi încă pe deplin coșntient, ridică dintr-o dată capul și întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se putea vedea clar, dar părea să fie o singură linie de flăcări curgând ca un râu, tocmai de la Nagahama până la Kinomoto, lângă poala muntelui pe care se aflau. Flăcările se întindeau din loc în loc, cât vedeai cu ochii - un torent continuu de foc, cu cercuri luminoase. — Ce-i asta? Buimăciți un moment, își veniră, dintr-o dată, în fire. — Să mergem! Repede! Santinelele coborâră pe fața râpii ca și cum și-ar fi pierdut echilibrul și o luară la fugă să anunțe tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că membrii clanului Mori nu aveam de gând nimic în provinciile apusene; aștepta să distrugă primejdioasele rămășițe ale călugărilor-războinici din Shikoku și Kishu; în sfârșit, aștepta să dezbine alianța generalilor care i se opuneau, din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că-i muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării, De duhuri ispitit, de dragoste vrăjit, În adîncul de purpura al mării; Peste cîmpii, si dealuri, si munți, Pește apele line ori torente-n puhoi, Oriunde-ar visa, sub munte sau jos în vîlcea, Spiritul pe care-l iubește veghează vioi; Iar eu mă-nsoresc în zîmbet ceresc Pe cînd el se dizolvă în ploi... Odrasla alintata a zeiței Pămînt și-a zeului Apă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Se surpa rozele grămadă, Sau întocmesc cîte-o cascadă Pe vreo alee mai retrasă. Parfumul lor purtat în stradă, Întinde-a lui subțire plasă... Urcînd pe pomi, zîmbind pe casa, Se surpa rozele grămadă. De-oricîte stavili nu le pasă: Sînt un torent, sînt o cascadă, Ce-n voia soarelui se lasă, Dar ce, de cum sfîrșesc să cadă, Reurcă-n pomi, zîmbesc pe casa. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor de august Mai sînt încă roze, mai sînt, Și tot parfumate și ele Așa cum au
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
un flux tăcut de dorință erotică a scăpărat peste pragul certitudinii care ne anima pe amândoi. în timp ce Luke achita nota de plată îVedeți? Vedeți? Nu v-am spus eu? Te scot.), o parte din zăpada iernii s-a topit și torentul a devenit vijelios. Când am ieșit afară, în noaptea umedă, Luke m-a întrebat politicos: — Vrei să mergem pe jos sau să luăm un taxi? Să mergem pe jos, am spus eu gândind că asta avea să ne sporească nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar nu ești! a exclamat mama. Nu ești deloc o fiică rea. întotdeauna ai fost cea mai dulce și mai afectuoasă, cea mai bună dintre fetele mele. Draga mea, a suspinat ea aruncându-se în brațele mele. Fetița mea! Un torent de lacrimi mi-a izvorât din ochi la auzul cuvintelor ei. Am căzut în brațele mamei bocind, în timp ce ea mă mângâia pe păr și-mi spunea să nu mai plâng. —îmi pare rău pentru oul de Paște al lui Margaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de un an, și după aceea o să vezi ce bine o să te simți. încearcă și ai răbdare! Nola era foarte convingătoare, dar, ca măsură de siguranță, le-am spus mamei și tatei că mă gândeam să-mi găsesc un serviciu. Torentul de obiecții care a venit din direcția lor m-a convins că totul era în regulă, și că, cel puțin pentru o vreme, puteam să mai trândăvesc. Spre surprinderea mea, nu m-am mai gândit la droguri atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume și prelegeri pe teme atât relevante, cât și necunoscute. A început cu un comentariu la Cartea nebuniei omenești, minuscula, inadecvata mea operă în curs de elaborare. Voia să știe cum merge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam în momentul acela (faptele au ieșit abia mai târziu la iveală) că fata noastră ieșise din restaurant pe o ușă laterală și îndesa frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fie ca o soră mai mare. Dar lucrurile n-au stat chiar așa... Nu mă mai pot opri din vorbit. Pur și simplu, nu mai pot să tac. La fiecare clătinare sau zgâlțâire a avionului, din gură Îmi iese alt torent de cuvinte, asemeni unei cascade. Dacă n-aș vorbi, aș țipa ca din gură de șarpe. — ... ea era campioană la Înot și la orice altceva și, prin comparație, eu... nu eram nimic... — ... curs de fotografie și sincer am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a vèzut-o dezbrècatè a fost soțul ei, cel împotriva cèruia își îndreaptè acum, concentrat și indirect, atacul, îi picurè lui Matei, direct în inimè, o exaltare înfiorètor de dulce care, rèspândindu-se fulgerètor în sânge și traversându-i, sub forma unui torent de foc lichid, tot corpul, se îndreaptè într-o unicè și triumfètoare direcție, Negrul ia damă, sacrificând pionul din d5, atacând cu calul, șah la rege, N-a rèmas la ea nici un minut în plus, s-a îmbrècat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
palmă de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai frumos pe care Gacel îl văzuse în ultimii cincisprezece ani, poate de la marea furtună dinaintea nașterii Lailei; acea furtună care o făcuse pe bunică-sa să-i prezică un viitor negru, pentru că atunci jinduita apă se transformase într-un torent ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]