975 matches
-
au descuiat; și iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt. 26. Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27. Cum a ajuns, a sunat din trîmbiță în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborît cu el din munte, și el s-a pus în fruntea lor. 28. El le-a zis: "Veniți după mine, căci Domnul a dat în mîinile voastre pe vrăjmașii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
-se Baal împotriva lui fiindcă i-a dărîmat altarul." 33. Tot Madianul, Amalec și fiii Răsăritului, s-au strîns împreună, au trecut Iordanul, și au tăbărît în valea Isreel. 34. Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului, a sunat din trîmbiță, și Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. 35. A trimis soli în tot Manase, care de asemenea a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Așer, în Zabulon și în Neftali, care s-au suit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Și Domnul a zis lui Ghedeon: "Cu cei trei sute de oameni care au limpăit, vă voi mîntui, și voi da pe Madian în mîinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă." 8. Au luat merindele poporului și trîmbițele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale. 9. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopții: "Scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cu fața la pămînt, s-a întors în tabăra lui Israel, și a zis: "Sculați-vă, căci Domnul a dat în mîinile voastre tabăra lui Madian." 16. A împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni, și le-a dat tuturor trîmbițe și ulcioare goale, cu niște făclii în ulcioare. 17. El le-a zis: "Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu; 18. și cînd voi suna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și ulcioare goale, cu niște făclii în ulcioare. 17. El le-a zis: "Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu; 18. și cînd voi suna din trîmbiță eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trîmbiță de jur împrejurul taberei, și să ziceți: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 19. Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu; 18. și cînd voi suna din trîmbiță eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trîmbiță de jur împrejurul taberei, și să ziceți: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 19. Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și să ziceți: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 19. Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trîmbiță, și au spart ulcioarele pe care le aveau în mînă. 20. Cele trei cete au sunat din trîmbiță și au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă și trîmbițele cu mîna dreaptă ca să sune, și au strigat: "Sabia Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trîmbiță, și au spart ulcioarele pe care le aveau în mînă. 20. Cele trei cete au sunat din trîmbiță și au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă și trîmbițele cu mîna dreaptă ca să sune, și au strigat: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 21. Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei, și toată tabăra a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trîmbiță, și au spart ulcioarele pe care le aveau în mînă. 20. Cele trei cete au sunat din trîmbiță și au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă și trîmbițele cu mîna dreaptă ca să sune, și au strigat: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 21. Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe, și să fugă. 22. Cei trei sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
sune, și au strigat: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 21. Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe, și să fugă. 22. Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trîmbiță; și în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit pînă la Bet-Șita spre Țerera, pînă la hotarul de la Abel-Mehola lîngă Tabat. 23. Bărbații lui Israel s-au strîns, cei din Neftali, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
felicitări, să fii sănătos și să- ți fie de bine, îmi veți zice, nu-i așa. Când cineva se lasă de tutun, e parcă mai interesant decât dacă este scăpat de la înec. Un timp m-am simțit minunat. Nici tu trâmbițe prin piept la fapt de seară, nici tu tuse tabagică dimineața, respirație ușoară și ce mai încolo, încoace, credeam că am renăscut. Dar dușmanul stătea la pândă, nu departe, ci imediat, după colț. Dușman perfid, neîndurător. Și cum m-a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
patrioților bicamerali, / care scriu cu jeepurile lor și cu supa săracului / istoria neamului, și nici guzganii în rasă, molia cu patrafir, care își dă mâna cu bastoanele de cauciuc, încât perspectiva e fără scăpare: Între cruce și bâtă - iată istoria! - / trâmbița profetului sună-n pustiu! Trecut, așadar, prin cursul de Metafizica trandafirului galben, după ce a străbătut bolgiile realității, și a devenit el însuși un trandafir galben, eul liric din poemul lui Virgil Diaconu nu se erijează totuși în cruciat, care să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
reprezentau numărul manipulului, douăzeci și patru, fiindcă fiecare din cele două discuri aurii reprezenta zece, iar fiecare din cele de aluminiu - unu. Antonius se apropie de signifer, subofițerul care avea misiunea delicată de a transforma în semnale vizuale ordinele transmise de sunetul trâmbiței. — Nu uita că prin mișcările signum-ului dirijezi cele două centurii ale manipulului meu. O singură greșeală în interpretarea sunetelor trâmbiței, și putem muri cu toții. — Te-am dezamăgit eu vreodată? răspunse celălalt cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius se apropie de signifer, subofițerul care avea misiunea delicată de a transforma în semnale vizuale ordinele transmise de sunetul trâmbiței. — Nu uita că prin mișcările signum-ului dirijezi cele două centurii ale manipulului meu. O singură greșeală în interpretarea sunetelor trâmbiței, și putem muri cu toții. — Te-am dezamăgit eu vreodată? răspunse celălalt cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost atent. Din fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care trebuie să meargă. Mai ales azi. De aceea sunt plătit mai mult decât un centurion... Eu știu să-mi fac treaba. Am greșit vreodată o mișcare în bătăliile în care am luptat împreună? Am interpretat vreodată greșit sunetele trâmbiței? Era foarte orgolios acel signifer, care acum îi arunca lui Antonius priviri arțăgoase. — Dar soldații tăi or să mă apere cum trebuie? Ultima oară, puțin a lipsit ca un barbar să-mi ia gâtul. — Te vor apăra, stai liniștit, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor. Chiar și de la distanța aceea păreau nenumărați - cinci sau chiar șase sute. O mulțime de uriași gata să ucidă. — Adtentio! strigă Antonius. Soldații luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul înălță trâmbița lungă spre cer și scoase un sunet prelung, ascuțit, apoi două sunete scurte - primul grav, al doilea ascuțit. — Primul este A, explică neliniștit Valerius, apucându-l strâns de braț pe gladiator. Iar cele două sunete scurte sunt T... Le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doi rivali i se cuvine titlul de împărat. Iar noi am căzut în capcană, i-am ieșit dușmanului în întâmpinare fără apărare. Dintr-odată, au pornit atacul. Soldații noștri nu știau ce să facă. Signifer-ii nu reușeau să traducă sunetele trâmbiței, alergau de colo-colo de parcă n-ar fi știut ce aveau de făcut cu însemnele. De multe ori, trâmbițele sunau deși comandanții nu ordonaseră nimic, fiind prinși în luptă... Conduși magnific de data asta, vitellienii au început de îndată să ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în întâmpinare fără apărare. Dintr-odată, au pornit atacul. Soldații noștri nu știau ce să facă. Signifer-ii nu reușeau să traducă sunetele trâmbiței, alergau de colo-colo de parcă n-ar fi știut ce aveau de făcut cu însemnele. De multe ori, trâmbițele sunau deși comandanții nu ordonaseră nimic, fiind prinși în luptă... Conduși magnific de data asta, vitellienii au început de îndată să ucidă, iar soldații noștri, îngroziți, nu primeau sau nu înțelegeau ordinele, nu reușeau să se alinieze, se uitau zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru hopliții greci, care trebuie să-și împingă dușmanii cu umărul, nu pentru noi, care trebuie să luptăm... Se agăță de brațul lui Valerius, dar nu avu timp să spună nimic, pentru că în clipa aceea se auziră sunetele ascuțite ale trâmbițelor. Un glas puternic răsună în arenă, însoțit de zgomotul copitelor. — Popor al Romei! În marea-i dărnicie, împăratul vă oferă jocurile sacre în cinstea Imperiului, spectacolul cel mai captivant la care ați asistat din vremea lui Nero! Valerius asculta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o cușcă! Din nou răsună glasul puternic al crainicului. — Iată armata învingătorului! Iată-i pe soldații împăratului Aulus Vitellius! Publicul se ridică în picioare. Se ridică și împăratul, care, cu un gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicau săbiile spre cer, adresând un salut împăratului și mulțimii. — Fiți atenți! spuse Valerius respirând greu, în timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ziduri fluturară bucăți de pânză albă: orașul se preda. — Opriți atacul! strigă Antonius mișcându-și ușor mâna dreaptă, ca și cum ar fi ținut în ea sabia. Opriți atacul! Era un ordin pentru toți soldații lui, care fu auzit și repetat de trâmbițe și de signiferi, pentru ca toți soldații să știe că bătălia se sfârșise și că învinseseră. Titus îi ridică ușor capul, ca să-i umezească buzele uscate cu apă și vin. Cu un gest obosit, Antonius împinse cupa. — Opriți atacul!... Se predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele anunțară prezentarea programului luptelor. Se auziră numele gladiatorilor care aveau să se înfrunte. Când auzi strigătul: „Rețiarul Skorpius împotriva secutor-ului Orpheus“, Valerius se ridică și îi aruncă lui Marcus o privire indescifrabilă. În arenă intrară gimnaștii. După luctatio veniră luptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]