1,181 matches
-
timp de război este socotit crimă de război. Toate acestea se întâmplă numai în lumea democratică și doar prin intermediul feminismului politic. Cele mai multe dintre semenele noastre trăiesc încă în preistoria exercitării drepturilor lor (vezi semenele de lângă noi, femeile rroma din comunitățile tradiționaliste, precum și femeile din religii ultrapatriarhale), în cazul fericit în care acestea le sunt formal recunoscute. Dar „lumina” nu a venit deloc numai de la Apus. Nici înaintașele noastre de pe plaiul „mioritic” nu s-au rezumat la conviețuirea cu patriarhatul într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ușa sufletului" (v. Stare incertă) și poetul, încrezător în destinul său, ne previne (v. Încă): De există-un abis / mai există și-un vis". Eroismul cultural, din fericire, are, în cazul său, fundament valoric". Adrian Dinu Rachieru " Păstrând mereu accente tradiționaliste, scrisul sentimental al poetului e pus neîncetat în situația ambivalentă de a răspunde concomitent, printr-un echilibru greu de menținut, chemării contradictorii a forțelor centripete și a celor centrifuge ale paradigmei promovate de confrații cernăuțeni din anii '70, tinzând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Maximum Performance. A Practical Guide to Leading and Managing People at Work. Nick Forster, 2005 Interpretarea scorului tău Adună scorul de la ambele secțiuni, pentru a obține scorul total. Secțiunea 1 + Secțiunea 2 = Scorurile înalte (peste 40) indică opinii mai degrabă tradiționaliste sau mai conservatoare în legătură cu modul în care sunt femeile și bărbații și cu rolurile lor în societate și la locul de muncă. Scorurile medii (26-40) reflectă opinii mai degrabă moderne despre natura femeilor și bărbaților și despre rolurile acestora. Scorurile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
constituit în jurul lui Fichte, devenea prima școală care încerca să teoretizeze un concept ce releva mai mult o atitudine, decât o teorie filosofică 339. Romantismul german devine expresia naționalismului latent, traumatizat de către ocupația franceză 340. Schimbul de generații privește spiritul tradiționalist de la Heinrich Heine până la frații Iacob și Wilhelm Grimm, care marchează acest schimb de generații. Spiritualitatea germană a fost dominată de personalitatea lui Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), Friedrich Schiller (1759-1805) sau Gottfried Herder (1744-1803), promotorul "naționalismului cultural"341. Istoria muzicii
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
urbanismul și atașamentul față de specificul ancestral rural sau tipic al burgurilor rămase în mare parte rurale. În spiritul acestei viziuni, liberalii unguri au fost calificați drept urbaniști, fără a avea vreo legătură cu urbanismul sau cu arhitectura, în timp ce adversarii lor tradiționaliști și-au luat titlul de agrarieni sau de populiști. Deși într-o ma-nieră mai puțin explicită, același clivaj politico-cultural între sat și oraș se regăsește peste tot, de la Rusia slavofililoru și de la occidentaliști la Serbia, trecînd și prin Polonia, unde
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru puțin timp în jurul revistei "Albatros". Laolaltă cu cerchiștii, poeții albatrosiști s-au opus tendinței promovării unui tip de literatură angajată, oficială, fie că era în cauză poezia tradiționalistă ("pășunistă") a refugiului ardelean de după Dictatul de la Viena, fie că era deja vizibilă o prefigurare a ceea ce avea să se instituie oficial, la sfârșitul deceniului al cincilea, sub denumirea de realism socialist. Este vorba despre o generație numită "pierdută", "reformată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
între o poezie mesianică anunțând vremurile noi (Vioara roșie - ce poartă cu ea un "cântec care nu mai poate fi sugrumat": "Aștept zorile. Aștept zorile roșii/ Să pornesc la drum,/ Să aprind altă flacără.") și o poezie descriptivă de factură tradiționalistă, cu nuanțe erotice ("În mână nu știu dacă strâng ulciorul/ Sau sânul toamnei tânăr și rotund.", Omar către ulcior). Versurile din ultima categorie le va publica în volum târziu, abia în 1957 (Cornul pădurarului). După 1948, sunt mai frecvente versurile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ideea aceasta a necesității existenței unei continuități între generații. Articolul lui Raul Teodorescu nu propune un program aparte al revistei, unul care ar putea individualiza gruparea, dimpotrivă revista este deschisă tuturor celor ce vor să facă "artă adevărată", "fie ea tradiționalistă, fie dacă voiți s'o numiți artă nouă sau modernistă". Ideile afirmate nu sunt nici ele noi, dar reprezintă o luare de poziție față de presiunile exercitate asupra literaturii de diversele tendințe ("politice, sociale, pedagogice, moraliste sau oricum s'ar numi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și cultura lumii este evident, la Constant Tonegaru, în redefinirea unor structuri paratextuale clișeizate. Folosirea unor expresii consacrate tocmai în titlurile unor poeme, altfel spus, în secvențele purtătoare ale unui mesaj intens, este riscantă (tehnica amintește, mai curând, de poezia tradiționalistă sau chiar de cea parnasiană). Tonegaru însă mizează pe capacitatea pe care o are limbajul de a se redefini la fiecare utilizare, pe prospețimea pe care o poate oferi înșelarea orizontului de așteptare. Întâlnim uneori titluri formate din citate celebre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugerez că acest concept de "produs literar" nu este privilegiat în relațiile sale cu ceea ce continuă să aibă un statut fenomenologic. Mai degrabă este o relație dinamică stabilită între cele două părți care le ajută să se delimiteze de literatura tradiționalistă și deja canonizată a ficțiunii. Dar, folosind de acum încolo termenul de "jurnalism literar" narativ, nu intenționez să rezolv prin aceasta contradicții care în cele din urmă sunt de nerezolvat. Intenția mea este de a aduce o contribuție critică la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
implicarea destul de avansată a Bisericii în sistemul public de asistență socială. De altfel, D. Stan consideră asistența socială preștiințifică ca fiind, de fapt, o "asistare empirică". Este posibil ca practicile spontane de întrajutorare care se foloseau cu precădere în societatea tradiționalistă să nu poată fi socotite ca fiind o asistență socială profesionistă, care, de fapt, este una organizată, bazată pe elemente științifice în ceea ce privește funcționarea ei. "Cei care încearcă să explice procesul asistenței sociale manifest în societatea contemporană fac referiri, de regulă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
înfige adânc cu munca sa în natură; românul rămâne la suprafață. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizează. Și cu toate acestea, tot despre român se afirmă, cu aceeași dreptate, că este îndelung răbdător, că este conservator și tradiționalist. Cum se împacă aceste caracteristici, care sunt opuse? Cine este fără perseverență este și fără răbdare. Cine improvizează nu este conservator. Să examinăm mai de aproape neperseverența la lucru. Ea este în adevăr reală la român, dar cu condiția să
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mediul rural, încă mai există. În același timp, în mediul rural omul încă mai caută să-și păstreze o imagine bună în localitate, încercând să nu facă anumite lucruri pentru a nu intra în "bârfa" satului. Preotul, în societatea românească tradiționalistă, reprezenta un lider nu doar spiritual, ci chiar intelectual. Era socotit unul din intelectualii satului. Acest rol al preotului încă mai este valabil și de multe ori determinant în viața fiecărui membru al comunității pe care o păstorește, deși poate
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pentru copiii străzii, centre de adăpost pentru o perioadă determinată pentru mamă și copil/copii (gen centru maternal), cantine sociale etc. Facultățile de teologie au secții de Teologie-Asistență Socială, în care nu putem vorbi doar de o experimentare a altruismului tradiționalist creștin, ci și de o familiarizare a teologilor care vor practica asistența socială, cu noile norme și standarde ale asistenței sociale performante profesionalizate. Într-adevăr "creștinismul nu ajunge brusc la o înțelegere a implicațiilor sociale ale credinței, ci le descoperă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Ne vom folosi doar de partea unde este implicată și Biserica, arătând importanța ei nu doar în acest proiect, ci chiar în ceea ce privește relația Stat-Biserică în privința asistenței sociale din România, făcând desigur o referire și la relația de întrepătrundere dintre altruismul tradiționalist creștin și standardele moderne ale asistenței sociale profesionalizate. 16 "Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului împreună cu Patriarhia Română și Secretariatul de Stat pentru Culte au elaborat acest manual privind rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copilului. Manualul nu pretinde
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mare impact vizual, și, de regulă, de artefacte unice, reprezentative și extrem de valoroase. Amenajarea interioară realizată de Ramona Biciușcă împreună cu fratele ei, arhitectul Ionuț Biciușcă, parte a unei teze de doctorat în domeniu, reprezintă o curajoasă răsturnare a viziunii consecvent tradiționaliste a muzeografiei ieșene. Deși depozitele muzeului au, după cum spuneam, materiale pentru câteva zeci de expoziții itinerante, Muzeul Civilizației vă va purta rapid și spectaculos, cu povești și imagini, cu reconstrucții și machete în trei dimensiuni, prin lumea omului neolitic cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Art poetique), Stephane Mallarme. Simbolismul s-a manifestat În literatura română aproape sincronic cu simbolismul european, avându-1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducător al cercului revistei Literatorul. Respins inițial de reprezentanții Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca și de orientările tradiționaliste (sămănătorismul și poporanismul), simbolismul românesc s-a impus prin poeți reprezentativi, după anul 1900: Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Ion Minulescu și George Bacovia. AVANGARDISMUL - DADAISMUL Reprezintă o mișcare lansată În 1916 de Tristan Tzara, poet român. Acesta, Împreuna cu intelectualii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
parnasianismul, pe de o parte, iar realismul pe de altă parte, curente literare adevărate, cu o estetică bine pusă În pagini, Își făceau treaba prin Al. Macedonski, George Bacovia, Ion Pillat, iar Tudor Arghezi, deși nu era nici simbolist, nici tradiționalist, „Împrumutând din toate” (C. Ciopraga), se impunea prin geniul său ca unul din cei mai mari poeți ai vremii. El confirma aprecierea lui G. Călinescu, potrivit căruia, „la apariția geniului, școlile tac.” Din nefericire, azi, literaturii i se acordă o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu „creioane moi”, poetul „picteaza“ cu cuvinte. Modul de expunere este descrierea poetică „Însuflețită”, spune Titu Maiorescu de „o simțire... curată și puternică a naturii ”. TUDOR ARGHEZI - TESTAMENT Vorbind despre Tudor Arghezi, C. Ciopraga spunea: „Nici simbolist, nici clasic, nici tradiționalist, dar Împrumutând din toate, potrivit profilului propriu, poetul „Testament” - ului reprezintă un punct de convergență, fiind un polifonic magistral, asemenea neliniștiților „plopi Înalți, cu voci adânci și șoapte multe”. Plecând de la această apreciere, poate nu ar trebui să nu luăm
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Pe Argeș În sus” este considerată de către exegeți momentul când lirica lui Ion Pillat se impune În atmosfera literară a primei jumătăți de veac al XX-lea, la stadiul maturității artistice. Poeziile acestui volum se Înscriu În paradigma unei lirici tradiționaliste, dar se pare că era necesară o asemenea manifestare poetică, Într-o prea lungă căutare a unei statornicii. Considerată de G. Călinescu o capodoperă a liricii românești, poezia Aci sosi pe vremuri se impune printr-un lirism tradițional, dar mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
afirmă un adevăr universal valabil: „În realitate singurul agent al echilibrului este talentul. Când răsare geniul mor școlile. Căci În capodoperă atitudinea și maniera se distrug În actualitatea echilibrului ca proces spontan al spiritului creator. Un scriitor mare este Întotdeauna tradiționalist și Întotdeauna modernist.” De mare actualitate este și aprecierea potrivit căreia spiritul critic trebuie și el supus unei analize obiective. În aprecierea valorilor „trebuie să vedem nu mutabilitatea valorilor (criticul Îl are În vedere pe Eugen Lovinescu, adeptul teoriei „mutației
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pură, pentru orchestră și câteva instrumente. A scris de la muzică de cameră până la Simfonii. O analiză a celor șapte simfonii scoate în evidență parcursul artistic al acestuia, dar și influența diferiților compozitori și curente. Se remarcă astfel trecerea de la stilul tradiționalist la cel romantic, apoi la impresionism. Cea mai bună simfonie a sa este considerată cea de a patra, pentru că întrunește "toate calitățile cerute de legile estetice ale muzicii"148, remarcându-se prin echilibru. Horia Oprișan mai precizează că Sibelius nu
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nu în ultimul rând, evită aspectele ideologice. Un poet apreciat din această generație este Paavo Haavikko. Dacă poezia a suferit transformări majore după război, nu același lucru se poate spune despre proză, care a urmat două direcții: cea a romanului tradiționalist și cea a romanului experimental. Dintre tradiționaliști îi amintim pe Veikko Huovinen și pe Väinö Linna, romanul acestuia din urmă, Tuntematon sotilas ( Soldatul necunoscut), stârnind mari controverse, iar transpunerea cinematografică a acestui roman rămâne și în ziua de astăzi un
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Eugen Bulbuc, «domnea o vie atmosferă de emulație creatoare, participanții impunându-se prin verva ideilor, prin spiritul lor constructiv, prin patetismul convingerilor și idealurilor frumoasei vârste a tinereții». Vatra luminoasă de cultură, care era Academia, avea precedentele ei în revistele tradiționaliste care fuseseră Făt-Frumos (15 martie 1904 - 1 februarie 1906) sau Paloda literară (20 ianuarie 1904 - 28 decembrie 1904) , în revista folclorică Ion Creangă care mai apărea (1908 - 1912 ; 1915 - 1921), în vestita Miron Costin (1913 - 1919) care încă făcea istorie
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în lumea literară. V. Voiculescu, despre care se vorbea și scria că aparține semănătorismului, că oscilează între acest curent aflat la apusul manifestării sale și căutările poetului de „a se rupe” și a-și găsi vocea proprie, pe linia creației tradiționaliste. Devenise poetul despre care G. Călinescu sublinia că până acum, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii”... „poezii ocazionale de îmbărbătare” în timpul războiului, devenea acum un altul... Citindu-i noile Poeme, G. Călinescu avea să
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]