43,783 matches
-
despre acest fel special de iubire pentru un scriitor, adesea mort de mult, ca pentru un cunoscut viu), sau de la enervare la plictiseală. La traducător, în cazul unei cărți scrise inițial în altă limbă, nu se gîndesc nici recenzenții, dacă traducerea nu e deranjant de proastă. Iar la editor, nici atîta. în "Le Nouvel Observateur" nr. 2092 am găsit, cu supratitlul Vocație și titlul Să găsești un job într-o editură, un interesant articol semnat de Anne Crignon. Jurnalista pleacă de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
p. 230-260). Unul din cei doi supraviețuitori, în acest moment, dintre componenții grupării, ieșeanul Al. Husar (celălalt fiind prozatorul și memorialistul Pericle Martinescu), a inițiat în 2004 realizarea unei antologii literare, care selectează semnificativ din poezia, proza, critica, publicistica și traducerile apărute în revista "Meșterul Manole", adăugând în anexe secvențe documentare (corespondență, evocări, dialoguri retrospective, articole de istorie literară), o transcriere a sumarelor celor treisprezece numere, un foarte util indice bibliografic (întocmit profesionist de Aurelia Stoica) și un mic album fotografic
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
îl Ťinterpreteazăť pe Proust, ci îl închide într-o retorta poetica" (pauză de efect!), întrucît "Proust nu trebuie interpretat, trebuie înțeles"... Publicarea în românește a eseului Proust al lui Beckett - în noua colecție "În oglindă" a Editurii Humanitas și în traducerea riguroasă a lui Vlad Russo - este, in ce mă privește, un eveniment. Nu doar pentru că, așa cum spune coperta a patra, este "greu de închipuit Ťîntîlnireť mai improbabilă decît aceea dintre Samuel Beckett și Marcel Proust" (în celelalte cazuri "în oglindă
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
din cuvinte, miezul artei proustiene. Este un prodigios tur de finețe și de geometrie - ambele, simetrice - care impune admirația. ntîmplarea face să fi terminat Domnul Proust de Céleste Albaret ("Amintiri consemnate de Georges Belmont", volum apărut la Editură Albatros în traducerea cursiva a Adrianei Liciu) în tren spre Salonic, în seara de 19 noiembrie 2004; în noaptea de 17 spre 18 noiembrie 1922 murea Proust, în micul apartament din strada Hamelin care trebuia să fie "temporar". Nu avea să fie singura
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
să meargă la sigur. Un autor care, într-adevăr, a izbutit în lume este Norman Manea. Dar după ce a ieșit din convulsiile vieții literare de acasă. Succesele sale nu cad prea bine unor confrați autohtoni. Premiile importante primite de acesta, traducerile, un număr impresionant. Am fost invitat la Paris pentru lansarea romanului Saludos în limba franceză. În publicul din sală, doar un scriitor român, deși fuseseră anunțați, din vreme, mulți dintre cei care locuiau în jur-împrejurul Turnului Eiffel. Unul dintre aceștia
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
de sunteți săraci și aveți gust bun; dar mărturisiți păcatul vostru înaintea publicului, ca să scăpați de mustrarea cugetului și de înfricoșata critică a înaltului tribunal al literaților." Așa suna un îndemn Cătră autori scris de Ioan Penescu în deschiderea unei traduceri pe care a intitulat-o mucalit Hoție din ideile unuia din Visurile lui Lebruin, apărută la Brăila în 1840, an după care începe să se discute și la noi tot mai frecvent despre plagiat. O dată cu răspândirea tiparului și mai buna
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
să asigure, în a doua jumătate a secolului XIX, o anume notorietate. Înainte de a deveni obligatorie, semnarea textelor era un motiv de mândrie. Ceea ce nu înseamnă că scriitorii pașoptiși nu mai făceau - uneori cu bună știință - confuzie între original și traducere. În cartea sa* , Leon Volovici amintește de un George Fălcoianu care, prin 1843, se dăduse drept autorul Fedrei. Ce s-a întâmplat în modernitatea românească pe tărâmul plagiatului? Ei bine, o elocventă imagine ne oferă antologia de articole, pledoarii, eseuri
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
scriitorul acuzat intervine și dă explicații - G. Coșbuc, de pildă, se disculpă motivând că volumul său Balade și idile a fost editat de un prieten, pe când era plecat în străinătate, și de aceea au fost incluse în sumar și câteva traduceri -, alteori se dă la fund sau, pur și simplu, nu se mai poate apăra în nici un fel (cazul lui Nae Ionescu acuzat postum). Unele acuzații sunt străvezii (cazul Lucian Blaga) sau de-a dreptul mincinoase (cazul I. L. Caragiale), alte limpezi
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
unor sclavi străini). Să ne oprim asupra cazului Eugen Barbu cu Incognito, de departe cel mai celebru și de cea mai mare amploare. Voi începe de la o frază borgesiană avant la lettre emisă de Grigori N. Lazu cel care dezvăluie traducerile lui Coșbuc: De când există poezia, poet de la poet a învățat, fiecare aspiră aceleași idei și sentimente să le exprime și mai bine; unul prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
William Golding. Marele scriitor englez, laureat al Premiului Nobel, dezaprobă cu fermitate, ca pe o greșeală gravă și condamnabilă, atitudinea încurajatoare a lui Ion Iliescu față de actele de vandalism săvârșite în acele împrejurări. Scrisoarea a mai apărut în presă, în traducere, la scurtă vreme după momentul primirii, dar din cauza avalanșei de evenimente de atunci a trecut aproape neobservată și ulterior a fost uitată. Oricum, până în prezent n-a mai fost publicată într-o revistă literară, unde își are locul datorită calității
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
mai serioase care să nu mă trimită în șaptezeci de mii de părți!", price.ro), o sută de mii ("acum mă felicit de 100 de mii de ori că am refuzat", parinti.com) etc. Milionul pare să se răspîndească prin traduceri din engleză, sensul său colocvial hiperbolic, înregistrat și de dicționare, fiind destul de frecvent în limbajul publicitar-persuasiv: "provocarea e de un milion de ori mai mare", neogen.ro). Nu aparține stilului conversației curente repetiția coordonată - zeci și zeci, sute și sute
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
Editura Gallimard a tipărit ediția franceză a cărții lui Marie-France Ionesco, Portrait de l'écrivain dans le sičcle. Eugčne Ionesco 1909-1994. Ediția românească a cărții, Portretul scriitorului în secol. Eugčne Ionesco 1909-1994, a apărut anul trecut la Editura Humanitas în traducerea Monei Țepeneag, beneficiind de o ilustrare fotografică mult mai bogată decît ediția franceză. Astfel, având acum în față ambele ediții, putem să deslușim mai bine intențiile autoarei și, în același timp, să apreciem posibilele efecte ale demersului său. În Franța
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
spectaculozității unor teme precum cele abordate de cele două autoare menționate. La loc de cinste se află, fără îndoială, efortul susținut al lui Dan C. Mihăilescu de a oferi, la Editura Univers, o nouă traducere-interpretare a pieselor lui Ionescu, precum și traducerile și reeditările de la Humanitas (Sub semnul întrebării, Antidoturi, Prezent trecut, trecut prezent, Între viață și vis, Nu, Note și contranote, Jurnal în fărâme, Căutarea intermitentă, Război cu toată lumea), dar mai ales seria de teatru ionescian propusă de Vlad Zografi și
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
a sociologiei, dar și din alte unghiuri nebănuite. Civilizația romanului solicită exploratori specializați și devotați. Structura articolului lexicografic permite cumularea multor informații utile: ediția princeps, locul apariției, editura, anul, numărul de pagini, eventuale apariții fragmentare în reviste, rezumat, alte ediții, traduceri, premii, referințe critice. Spațiul cel mai mare este ocupat de descrierea analitică a romanului și de evidența receptării, cu diferențe considerabile de la un roman la altul, în funcție de valoare, dar și de alți parametri extraliterari. Indiciile de conținut pentru romanul contemporan
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Românesc, an de apariție nemenționat; Poeme, ed. îngrijită de Ion Pillat, București, Ed. Cartea Românească, 1944; România și panslavismul, studii și articole, București, 1944; Poezii, ed. îngrijită de Alex. Calorian, București, Ed. Cugetarea, 1946. La toate aceste ediții se adaugă traduceri din opera sa (în germană, franceză, italiană etc.) ca și cărți care i-au fost consacrate de-a lungul timpului. Mai greu era de interzis eminescianismul , asimilat ireversibil de cultura română și evocat de statui, de nume de străzi, de
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
a constituit vasta lucrare a domniei sale, intitulată Rumunská literatúra v slovenskej kultúre (1890-1990) / între 1890 și 1990, 407 p./, publicată în 2000 la Bratislava, de către Academia Slovacă de Științe, în cadrul colecției "Stručné dejiny umeleckého prekladu na Slovensku" (Scurta istorie a traducerilor literare din Slovacia). De la bun început, aș vrea să subliniez că monografia colegei noastre slovace are o întâietate de netăgăduit: prezintă pentru prima dată receptarea literaturii române în Slovacia - fenomen de lungă durată și extrem de eterogen - ca o imagine de
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Micii Înțelegeri (1920-21). În periodice slovace încep să apară poezii ale unor poeți români precum Mihai Eminescu sau George Coșbuc, se intensifică interesul pentru lirica lui Octavian Goga. Se diversifică imaginea prozei românești, datorită faptului că reviste literare publică, în traducerea slovacă, povestiri ale lui Barbu Delavrancea, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici, I. A. Brătescu-Voinești. În această atmosferă prielnică colaborării culturale dintre Cehoslovacia și România își începe activitatea cea mai de seamă personalitate a românisticii slovace Jindra Husková-Flajshansová (1898 - 1980). Tânăra absolventă
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura modernistă, mai "sincronizată" cu cea din Europa de Vest: așa, de exemplu, o reprezentantă a generației tinere Zuzka Dovalová vine în 1935 cu traducerea Rusoaicei de Gib Mihăescu, deși e conștientă de faptul că în mediul tradițional slovac senzualismul romanului va fi primit cu anumite ezitări, ceea ce s-a și adeverit în recenziile vremii. În martie 1939 se produce dezmembrarea Cehoslovaciei, teritoriul Cehiei ce
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
atunci. Este vorba de romanele Ion și Răscoala de L. Rebreanu, de Baltagul lui M. Sadoveanu și de o antologie din lirica lui M. Eminescu. În aceeași perioadă, revistele literare slovace publică numeroase articole despre evenimente culturale din România și traduceri din poeți și prozatori români (T. Arghezi, L. Blaga, A. Cotruș, N. Crainic, M. Eminescu, I. Minulescu, L. Rebreanu, G. Mihăescu, Camil Petrescu). Eliberarea Cehoslovaciei, la care a contribuit și armata română (peste 66.000 de soldați români au căzut
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și șaizeci datează majoritatea traducerilor (în limba slovacă, dar la fel și în limba cehă) din I. L. Caragiale, I. Creangă, M. Eminescu și M. Sadoveanu. În cursul deceniului al șaptelea, atmosfera culturală din Cehoslovacia începe să dea semne de liberalizare, de altfel ca și cea
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
au apărut numai cîteva volume din literatura română, printre care o antologie de povestiri ale unor autori contemporani intitulată Stratení v Balkánii ( Pierduți în Balcania), selecționată și prefațată de Libu�a Vajdová, și romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (traducere: Jana Páleníková), cunoscut publicului slovac și prin lucrările sale din domeniul istoriei religiilor. De un succes neașteptat s-a bucurat comedia clasică O scrisoare pierdută, pusă pe scenă la Teatrul Malá scéna din Bratislava în stagiunea 1997-99, interpretată de spectatori
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
proces. Conținutul cărții d-nei Vajdová apare însă mult mai complex, fiindcă literatura unei țări apropiate geografic și spiritual este mereu pusă în legătură cu mediul receptor care alege și interpretează valorile literaturii străine după propriile necesități. Elocvent, în acest sens, este destinul traducerilor din proza românească. Capodopera literaturii române clasice, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, tradusă în slovacă în 1957, nu a fost primită prea favorabil de critica slovacă: lipsea baza de interpretare pentru opera lui Creangă, lipseau tradițiile și asociațiile culturale
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
într-o altă direcție - spre teme sociale, spre realism critic și expresionism cu tentă lirică, cum o dovedește aprecierea unanimă a operelor lui Liviu Rebreanu sau Zaharia Stancu. Tot atât de avizat, autoarea urmărește și felul cum au fost selecționate și realizate traduceri din poezia românească, un capitol întreg (25 de pagini) fiind consacrat tălmăcirilor din poeziile lui Mihai Eminescu, realizate de poetul simbolist Ivan Krasko, în anii �20-'30 ai secolului XX, și de romanistul și traducătorul din literatura universală Karol Strmeň
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Strmeň, în timpul celui de-al doilea război mondial. Din analiza detaliată a modului cum au fost redate componentele semantice și fonice a originalului reiese că deși K. Strmeň l-a tradus foarte fidel, aproape mot-ŕ-mot, pe marele romantic român, totuși traducerea adecvată, sau chiar congenială, îi aparține lui Krasko care se ocupă de poezia eminesciană încă din anii �90 ai secolului XIX - perioada sa de studii la Sibiu și la Brașov, până la sfârșitul vieții (1958). Ca românistă cehă am plăcerea să
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
limitează strict la mediul cultural slovac, ci, în conformitate cu anumite fapte istorice, tratează românistica din Slovacia ca pe o parte componentă (bineînțeles autonomă) a românisticii cehoslovace, lucru valabil practic pe tot parcursul secolului XX. Câteva exemple: studiile despre literatura română și traducerile profesoarei Jindra Hu�ková sunt redactate atât în cehă, cât și în slovacă; traducătoarea și popularizatoarea literaturii române Marie Kavková (1921-2000) s-a născut în orașul Ko�ice, urmând acolo un liceu slovac, însă mai târziu a activat cu preponderență
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]