10,354 matches
-
pasiuni stupide, înecate în alcool și prostie, tot atîtea drame ale neputinței sexuale sau emoționale, configurînd o jalnică dezumanizare într-un mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură atinge culmi deopotrivă tragice și derizorii, eroii călcînd în șanțuri ori ridicîndu-se la ceruri... Într-o aparent secundară apariție grea de semnificații pentru lupta mocnită dintre generații, reputata actriță a Teatrului maghiar din Cluj, Luiza Orosz: bătrîna care-și grăbește moartea. Tema morții - alternativă
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
literar. În holul de așteptare, exista un Catalog de impresii, o noutate. În el, persoana cu studii de drept la Paris, citise pe una din pagini notația febrilă a unui client, evident de soi: O călugărită frumoasă e o pierdere tragică, Hugo, Mizerabilii, Cosette. Între saloanele mondene de epocă și casele de toleranță, de la un anumit nivel social în sus, nu există cine știe ce diferență. Dovadă istoria curtezanelor celebre, cu Balzac în primul rînd și cu unul din romanele sale importante scris
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
o sinteză a celor două mituri privite ca într-o oglindă și conturând ipostaze în fond complementare ale "umanității" protagoniștilor, - o "filosofie a meditației" și una a "voinței", prinse în mecanismul necruțător al Legii și echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
Oedip și Tiresias, secondat de tenorul Marius Budoiu, foarte convingător, de asemenea, în susținerea partiturii lui Oreste, în timp ce mezzosoprana ungaro-franceză Katalin Karolyi și sopranele Lavinia Cherecheș și Angela Țibrea au interpretat "comentariile" de spectator în efigie conferit de structura textului tragic. Să notăm, în fine, că la această valoroasă premieră au fost prezenți și autorul libretului, poetul Olivier Apert, compozitorul francez Bernard Cavanna, director al Grupului de Muzică Contemporană "20 2m" și regizorul de platou Olivier Schobert, invitați ai Centrului Cultural
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
atunci cînd se forțează timpul trăit individual să intre în timpul lumii, precum două păpuși rusești care nu reușesc să intre una într-alta... Explicația? Individul supus finitudinii încearcă să-și explice și să comprime viața proprie în timpul lumii. Consecința? Deziluzie tragică, fatalism și descurajarea tuturor speranțelor pe care nu le vedea realizate. Timpul trăit este evacuat de orice substanță și individul uită să se bucure și să fie fericit pe durata scurtă a timpului pe care îl trăiește. O altă eroare
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
în două volume, avînd ca text de bază ediția Perpessicius, cu unele lecțiuni ale lui Murărașu. Să adaug că ediția Perpessicius, continuată la Ed. Academiei, s-a încheiat de-abia în 1998, adică în 59 de ani. E, aici, simbolul tragic al soartei edițiilor critice la noi. Pericle Martinescu, Odiseea editării "Poeziilor" lui Eminescu. În prima sută de ani. 1884-1984. Editura Ex Ponto, 2000.
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
Alex. Ștefănescu Comedia săltăreață (și tragică) a vieții de fiecare zi Când totul pare spus în poezie, când îți vine să crezi că s-au făcut toate experiențele posibile, inclusiv experiența renunțării la orice experiență, apare o poetă ca Zamfira Zamfirescu care te cucerește cu textele
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
și despărțiri. Mă gîndesc la muntele de literatură de dragoste pe care a dat-o tradiția occidentală, la felul în care Shakespeare, Dante, Tolstoi sau poeții trubaduri au creat un cod al iubirii apelînd deseori la definiții negative, la elementul tragic al iubirii, la iraționalul îndrăgostirii. În Micul prinț regăsim această viziune, generalizată de la erotic la afecțiunea dintre două făpturi, denumită convențional "prietenie", sensul termenului fiind cel grav, cu profunde implicații morale așa cum au fost discutate ele de Aristotel. Învățîndu-l pe
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
studii și articole, ajunge să se întrebe, și el, despre trăsătura precumpănitoare a sufletului românesc. Pornind de la cartea atribuită lui Neagoe Basarab și de la cele ale lui Dimitrie Cantemir, consideră că "împăcarea s-a făcut pe nesimțite și conștiința aceea tragică își găsește echilibru, sens de acțiune și chiar seninătate, într-o lume a nestatorniciei și amăgirii". Și mai încolo: Dacă există posibilitate de împăcare cu lumea, ea nu se petrece pe planul conștiinței cunoscătoare; iar dacă există o cale de
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
plutitor, fără lumină, fără căldură (și era "cea mai grea iarnă din ultimii 50 de ani"), peste șapte sute de oameni au stat blocați, noua săptămîni. "Nu puteam merge înainte, nu puteam merge înapoi", zice unicul supraviețuitor, definind, perfect, esența "situației tragice". În timpul cît a stat ancorat lîngă malul Istanbulului, ca un cimitir plutitor, de pe vas s-au salvat (evacuat) doar nouă persoane (cîțiva care aveau vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să nască). În familia vapoarelor
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
pe cât mai puțini. Din nefericire, România acestei clipe tocmai de o astfel de politică nu are nevoie! A trage de timp și a încerca să dai iluzia că lucrurile se vor rezolva de la sine e nu doar contraproductiv, ci și tragic. Or, dl. Năstase tocmai asta face: nici n-a ajuns în Palatul Victoria, și a transmis spre forurile internaționale un mesaj plin de țâfnă! Sigur că în România e nevoie de o "politică românească", numai că banii se află în
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
fond imposibil de găsit în mărturiile de după fatidicul 1947. Waldeck nu se înșală în privința sărăcimii rurale, vede foarte bine breșele societății românești prin care se insinuează extremismele, și cu toate astea echilibrul fundamental nu pare să fie în primejdie. înaintea tragicului Tratat de la Viena, oficialitățile române organizează o călătorie pentru corespondenții străini în Transilvania. Acolo contesa de Waldeck găsește niște țărani curați și pragmatici, săraci, dar liniștiți, pentru care simțul proprietății domină orice alte porniri: " Am constatat în această excursie că
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
Z. Ornea În foarte bogata literatură memorialistică publicată, azi, la noi e puțină cea despre perioada deceniilor comuniste, scrisă de factorii de răspundere ai acelei tragice epoci. Și asta pentru că, în acele decenii, memorialistica, epistolarul intim n-au fost agreate, lăsîndu-ne fără mijloace de informație de sursă primară. Paul Sfetcu, unul dintre șefii de cabinet ai lui Gh. Gheorghiu-Dej, care i-a vegheat anticamera timp de
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
a cutreiera prin anticariate și a redescoperi orașul în care a copilărit, Isaiah Berlin se întîlnește din întîmplare cu un critic literar, cunoscut al Ahmatovei, care se oferă să-i intermedieze o întîlnire. Tînărul este impresionat de apariția acestei "regine tragice", dar, din nefericire, se vede obligat să-i părăsească apartamentul după puțin timp, auzindu-se strigat de afară de o voce familiară și recunoscînd în personajul indiscret pe însuși prietenul său din facultate, Randolph Churchill, fiul premierului britanic. Acesta se afla
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
Blandiana o demonstrație de acest fel. Ea face dintr-o scenă din viața cotidiană nu numai o pagină de literatură, din categoria satirei de moravuri, ci și un eseu filosofic și, în cele din urmă, un poem cu un fior tragic. Tabletele din volumul atât de ingenios intitulat Ghicitul în mulțimi sunt scrise, ca și versurile, cu un sentiment al zădărniciei. Ana Blandiana știe că discursul ei nu este ascultat și că dacă totuși este ascultat nu este luat în considerare
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
părtinire contribuția reală a activiștilor de partid la sălbăticirea unei țări care cândva părea europeană iar astăzi e doar excrescența unei Biafre ce vede în Moscova un ideal demn de urmat. Câtă vreme Securitatea nu e denunțată pentru crimele sale (tragicul caz Ursu e privit și astăzi, în regimul "democrației", cu aceeași nerușinată indiferență cu care era privit și sub vechea dominație iliesciană!), câtă vreme securiști ce-au desfășurat activități de poliție politică îngroașă cefele în aceleași funcții călduțe, cu umerii
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
la răsunătorul eveniment, relevîndu-i în stilul său importanța: "Iată că, după 130 de ani, se publică încă o parte din scrisorile autentice ale celor doi actanți îndrăgostiți, care conturează prin cantitate și profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul marelui dramaturg e de o mare abjecție tocmai prin faptul că parodiază și transformă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
simbolică (lumina). Cu alte cuvinte, "finalul în poantă", "structurare cu adaos de sens", modelul de producere cel mai simplu, ca execuție (oare?), dar prin care se emite mesajul cel mai puternic, cel mai angajant și cel mai încrezător: ieșirea din tragic. Profesorul Negrici spunea cu totul altceva decât dacă îi place sau nu să meargă la teatru, și o spunea în același cod în care a funcționat literatura generației șaizeci. Anume, că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
a simbolurilor luminoase din anii șaizeci, iar rețeta este rețeta, una din rețetele lui Marin Sorescu. De la Am zărit lumină..., la Vărul Shakespeare și până la rugăciunile din Puntea, toată opera lui este un program, perfect conștientizat, de dezamorsare a gândirii tragice. În sistemul semiotic al epocii, "poantele" lui Sorescu erau puncte de lumină, legende cu final schimbat, demitizări benigne ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
zi comemorativă, dar nu de tip victimologic, pentru că victima, încercând să recupereze o istorie neîntâmplată, face ea însăși victime. Cu toate îngrădirile, cu toată durerea, cu tot nenorocul, oamenii au descoperit în ei înțelepciunea de a se opri chiar lângă tragic, o știință aparte de a da preț vieții, de a gândi speranța, de a se proiecta în viitor. Dacă a fost și comuniune, solidaritate, acel "împreună", la care visează acum foarte multă lume, asta rămâne de discutat. Cert este că
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
un fel, Lily se aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith Wharton - contesa Ellen Olenska - cea din romanul "Vârsta inocenței" (adus pe ecran, într-un film de factură viscontiană, de Martin Scorsese). Destinul său este însă mai tragic și urmărit până la final. Un film de atmosferă și personaje, așa cum numai englezii știu să facă și în care revelația se numește Gillian Anderson alias Seully din "Dosarele X" - neașteptat de sensibilă, inteligentă și credibilă ca interpretă a unui personaj
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
să nu/ trăim mereu singuri în// călătoria mohorâtă așteaptă-mă:/ lumea aceasta premeditată își/ pierde rapid muchia." Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Poemul nu are un aer retro. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. Chiar și iubirea e tragică. Dacă ar fi să aleg între umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
în// călătoria mohorâtă așteaptă-mă:/ lumea aceasta premeditată își/ pierde rapid muchia." Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Poemul nu are un aer retro. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. Chiar și iubirea e tragică. Dacă ar fi să aleg între umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
rolul lui Jean Reno (personaj dictatorial cu fratele mai mic dar blând ca un mielușel cu mama a cărei strictețe l-ar face invidios și pe Mussolini) și replicile lui sunt savuroase, el pigmentând cu mult umor o poveste altfel tragică. Motivele pentru care n-am sesizat defectele scriptului au devenit clare cu timpul. 1. Calitatea vizuală a filmului. Să detaliez: majoritatea cadrelor au adâncime, iar camera parcă înoată înăuntrul lor. E la fel de meditativă și avidă de nuanțe ca și regizorul
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale, personalitatea celor doi se inversează. Andrei rămîne prizonier în corpul Ginei, iar Gina într-al lui Andrei. Este metafora dragostei totale, în care fiecare partener se identifică cu celălalt. Sfîrșitul e tragic: cei doi tineri se sinucid prin incendiere și supradoză de somnifer. Șapte fetițe se joacă, în fiecare zi a săptămînii, cîte un joc ciudat: de-a Reginele. Fiecare dintre ele va fi regină și va trebui să inventeze un joc
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]