980 matches
-
poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
apropiat (tovarăș, femeie, slujitor, etc.);trădătorii sunt totdeauna pedepsiți, de cele mai multe ori cu mare cruzime; și cu metodele pe care ei le pregătiseră pentru uciderea voinicului; suprema pedeapsă fiind împrăștierea cenușii în vânt; - îndrăgostiții au o situație fixată în limitele tragicului (motivele fiind diverse); - se glorifică virtuțile bărbatului (putere, înțelepciune, pricepere, etc.); - femeia are un statut inferior (trădează, este infidelă, etc.); alteori apare ca un exemplu de înaltă moralitate; - ea greșește în numele unei imperfecțiuni congenitale de care nu se poate face
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul - prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial - act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. [...] Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (Ursu, 1924, pp. 17, 20). Ca niciun altul - aceasta este concluzia unanim împărtășită - destinul istoric românesc poartă pecetea indelebilă a tragicului. În răspărul direcției fanaticismului naționalist se contrapune orientarea critică din cadrul consensului naționalist prevalent pe întreaga lungime a interbelicului românesc. Momentul critic al naționalismului poate fi explorat pe două planuri: i) nivelul programatic, al declarațiilor de intenție; ii) nivelul concret al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ingratitudine .................................................. 194 Sentimentul libertății umane ........................................................................................ 195 Autocontrolul conduitei: răbdarea, amînarea, renunțarea - exces ale dorințelor și ale trăirilor, personalitate impulsivă, primară ..................................................................... 198 Frumosul și urîtul .............................................................................................. 201 Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică .................. 203 RÎsul/comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul .................................................... 203 Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii .........206 Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea .............................................. 207 Sensul vieții. Nevoia de ideal .................................................................................. 212 Dimensiunea socială, culturală și religioasă: Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie - extroversie)........................................................................................................ 215 Speranță, Încredere, optimism - deziluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că nu-ți ajunge o viață pentru a reda plenitudinea emoției estetice determinate de prima impresie. RÎsul/ Comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul „Psihiatrul este cel care Îți pune o groază de Întrebări costisitoare pe care le auzi gratis acasă din gura soției.” (Sam Bardell) Cu deosebirea totuși că psihiatrul așteaptă alt gen de răspunsuri, decît soția... * „O glumă n-a cîștigat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
impuse de valorile morale. Această suferință este absolut interioară și reprezintă în esență un „conflict al Eului cu propria sa conștiință”. Vinovăția morală configurează situația tragică a omului, închis în „situațiile-limită” sau în condițiile impuse de „situațiile patice ale vieții”. Tragicul existenței umane este dat de suferințele morale ale persoanei. Iar acestea transcend boala, conflictul, frustarea, fiind probleme de conștiință. Eul abandonat, însingurat, se prăbușește întrucât valorile morale de care s-a înstrăinat nu-l mai susțin. Suferința pierderii valorilor morale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
s-a înstrăinat nu-l mai susțin. Suferința pierderii valorilor morale, duce la pierderea sensului propriei sale persoane, dar și la pierderea sensului propriei vieți. Totul se pune în cumpănă. Sensurile se pierd. Existența devine inutilă, absurdă. Persoana se dizolvă. Tragicul înseamnă prăbușirea Eului prin pierderea suportului său moral. Disperare. Această situație tragică nu poate fi remediată decât printr-un act de salvare, de reparație, prin reîntoarcerea la valorile morale și redobândirea acestora. Terapia nu poate fi decât psiho-morală. De refacere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrului în stat este de a „creea”, de a „formula” și de a susține cu argumente științifice „imaginea socială a nebuniei și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în speță de J. Derrida. Meticuloasă și profundă, analiza din studiul C. Rădulescu-Motru, pedagog (1932) surprinde aspectele de actualitate și modul original în care sunt împăcate conceptele antinomice. Fascinat de personalitatea complexă a lui Vasile Pârvan, B. va scrie studiul Tragicul lui Pârvan și tragicul modern (apărut întâi în volumul În memoria lui Vasile Pârvan, în 1934, iar trei ani mai târziu în volum separat), în care concepției despre tragic ca rezultat armonic al opoziției cosmic-individual i se adaugă viziunea metafizică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Derrida. Meticuloasă și profundă, analiza din studiul C. Rădulescu-Motru, pedagog (1932) surprinde aspectele de actualitate și modul original în care sunt împăcate conceptele antinomice. Fascinat de personalitatea complexă a lui Vasile Pârvan, B. va scrie studiul Tragicul lui Pârvan și tragicul modern (apărut întâi în volumul În memoria lui Vasile Pârvan, în 1934, iar trei ani mai târziu în volum separat), în care concepției despre tragic ca rezultat armonic al opoziției cosmic-individual i se adaugă viziunea metafizică particulară și puterea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
a epocii, și se constituie în mărturii indirecte despre avatarurile culturii într-o perioadă zbuciumată a istoriei. SCRIERI: Doctrina personalismului energetic al d-lui Rădulescu-Motru, București, 1927; C. Rădulescu-Motru, pedagog, București, 1932; Teoreticism, Cluj, 1934; Literatură și puritate, Cluj, 1934; Tragicul lui Pârvan și tragicul modern, Brăila, 1937; Erocrație și pedagogie, Buzău, 1937; Lucian Blaga, energie românească, Cluj, 1938; Semnificația Ardealului, București, 1944; Portrete și semnificații, îngr. Ileana Băncilă, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1987; Aforisme și para-aforisme, I-II, îngr. Ileana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
constituie în mărturii indirecte despre avatarurile culturii într-o perioadă zbuciumată a istoriei. SCRIERI: Doctrina personalismului energetic al d-lui Rădulescu-Motru, București, 1927; C. Rădulescu-Motru, pedagog, București, 1932; Teoreticism, Cluj, 1934; Literatură și puritate, Cluj, 1934; Tragicul lui Pârvan și tragicul modern, Brăila, 1937; Erocrație și pedagogie, Buzău, 1937; Lucian Blaga, energie românească, Cluj, 1938; Semnificația Ardealului, București, 1944; Portrete și semnificații, îngr. Ileana Băncilă, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1987; Aforisme și para-aforisme, I-II, îngr. Ileana Băncilă, Timișoara, 1993-1994; Inițierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
al etimoanelor grecești continuând în Aionios, care sugerează eternitatea. Titlul altei cărți, Eudaimonia, are similitudini cu grecescul eudaimon („norocos”), culegerea cuprinzând poeme ce invocă personaje ale Antichității greco-latine în poemele Către Aurora, Către Tais. Poetul tinde spre cunoaștere metafizică, cultivând tragicul existenței perceput în note expresioniste. El creează o geografie spirituală, lipsită însă de coerență, de vreme ce viziunea se întemeiază pe imagini poetice disparate. Se simt influențe mai cu seamă din Lucian Blaga și Mihai Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
ardența ideilor este schimbul de scrisori cu Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de tot ceea ce poate să ofere clipa unui om care trăiește din plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Timișoara, 1981; Ceața, Timișoara, 1984; Pragul, Timișoara, 1986; Reportaj cu sufletul la gură, Timișoara, 1990; Lumea bună a balconului, Timișoara, 1995; Pânda, Timișoara, 1998; Ana, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Marcel Corniș-Pop, „Drumul”, O, 1980, 1; Paul Dugneanu, Un spațiu al tragicului, LCF, 1980, 7; Laurențiu Ulici, Realismul privirii, RL, 1980, 16; Adrian Dinu Rachieru, Literatura spațiului bănățean, LCF, 1984, 14; Dorin Morariu, Ieșirea din ceață, O, 1985, 12; Tudorel Urian, Gastropsihologie, O, 1987, 7; Sultana Craia, Pe fundalul șantierului, LCF, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
limbaj specifice unei psihologii neevoluate. Sensibilitatea, memoria afectivă a copilului au fost activate de întâmplările urâte, crude, de partea rea a felului de a fi al oamenilor. În urma acestei selecții „inconștiente”, rezultă un tablou coerent, sumbru, în care răul, suferința, tragicul sunt dimensiuni ale vieții cotidiene. Expresia lapidară, nudă, directă, alăturarea cinematografică a secvențelor produc o impresie deosebită. Asumarea punctului de vedere al unui copil, a inocenței și simplității are ca efect insolitarea perspectivei, un procedeu modern al artei. În timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
politică, independență morală au, fără îndoială, toată adeziunea noastră. Punem în discuție (în mod utopic !) doar o anumită viziune utopică și literară, cam prea speriată, în mod fatal reducționistă și mecanică. Mai ales când privim harta morală a lumii, unde tragicul și grotescul, bufoneria atroce și arbitrarul imposibil se întâlnesc, ici și colo, într-o realitate sumbră și ireală. (1985, 1990) 8. Aventura limbajului Este absolut sigur: cel mai bun și în tot cazul cel mai semnificativ text pe care l-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în funcții doar secături imbecile, ai cărei bărbat și fiu ispășesc la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai are resurse, își poate umple singur spațiile albe. În orice caz, Marc nu o va face pentru el, deși textul, scris la persoana a treia, e filtrat de propria percepție a lucrurilor. Eufemismul titlului ascunde o intensă trăire a tragicului. Atracția lui Philippe Djian pentru tenebre nu e nouă, dar cu fiecare roman pare să se întărească aceeași întrebare: spre ce tinde? Cît de mult poate fi banalizată moartea? Ce mai face viața suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a creat vreun sistem filosofic, dar și-a perfecționat o metodă de gîndire și un stil care țin loc de sistem, devenind un principiu unificator și asigurînd coerența de ansamblu. O asemenea tensiune a trăirii și un asemenea sens al tragicului existenței nu ar fi putut adopta o expresie evolutivă, argumentativă susținută, ci doar fulgurațiile unei scriituri și doar într-o limbă netedă, strălucitoare, clasică. Paradoxul cioranian și logica terțului inclus Pisicile sunt muritoare, deci Socrate este o pisică și are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice azi), pus să dibuiască în noaptea neagră a științei umane. Filozoful propune "trăsnetul fulgerător inelectual". Un interesant capitol despre "timp" ajunge la încheierea că timpul nu e categorie ci o esență în Dumnezeu, locul de explicație a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zolistă. Dar cum la noi tema e adoptată în poezie, deci nu în scopul studiului, este vădit că ia aspectul unei filozofii a vieții. Mai aproape de leagănul lumii grece, cu care a trăit amestecat, poporul get are sentimentul adânc al tragicului fatal. Când dramaturgia română va fi mai dezvoltată, noi mai mult decât oricare alții vom putea relua marile motive ale tragediei clasice, reduse în Occident la o simplă analiză a pasiunilor. Eminescu e străbătut profund de sentimentul destinului implacabil, înțeles
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]