987 matches
-
doar îi sporește chinul indeciziei, observă analogia dintre propria recomandare și oracolele obscure : încep să cred că aș fi Pythia de la Delphi... (II, p. 57). Într-un caz, comentariile lui Petronius capătă însă o dezvoltare amplă și sugerează o opțiune tranșantă. După prinderea conjuraților, când urmează să fie decisă soarta trădătorilor republicii, trimisul anacronic al autorului își exprimă punctul de vedere într-un lung monolog : cei care au uneltit împotriva noului regim ar trebui să se salveze prin curajul de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
obișnuită după ce a modelat societatea romană, sunt puțini lideri care nu au făcut cetățenii să sufere și să moară, dar și să prospere și să trăiască armonios. Conducerea pare cu două tăișuri, astfel că e greu să ajungi la verdicte tranșante. Au existat atât de mulți conducători răi, încât s-a încercat frecvent reducerea puterii liderilor. Cele mai vechi tentative s-au făcut în Grecia și Roma antică, în orașele italiene și în Anglia medievală, dar manifestarea cea mai clară au
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
secolul trecut și chiar înainte de acesta, era larg răspândită ideea existenței unui conflict ireconciliabil între știință și religie. Exista ideea, împărtășită de multe spirite înaintate ale acelor vremuri, că religia ar trebui înlocuită prin cunoaștere. Era un punct de vedere tranșant, care avea la bază faptul că experiența și gândirea clară sunt cele mai bune temeiuri pentru convingerile noastre. Problema este dacă aceste convingeri se pot forma numai urmând calea științifică. Ar trebui găsite răspunsuri la o serie de întrebări cum
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
se va adresa la dânsul, e gata să se pună în serviciul ei, pentru a transmite la rândul său moștenirea lui Ferdinand I-iu, fiului său propriu”. Presa străină reflecta situația ingrată în care se afla tânărul rege și poziția tranșant favorabilă lui Carol a unor politicieni români, precum N. Iorga. „« L’Oeuvre » glumește asupra regelui Mihai și asigură că am trimis pe cineva să negocieze cu acela (ex-prințul Carol - n.n.) care va domni el, sau România va deveni republică”, nota
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
scrieri ar defini "un tărâm al nimănui, neputându-se stabili procentual cât din memorialistică reprezintă istorie și cât literatură". Compozițiile din această categorie prezintă un univers/timp prin mărturii directe, sunt fruste, au un grad sporit de subiectivitate, preferă distincțiile tranșante și culorile alb negru. Deși sunt scrise târziu, prin recursul la memoria care distorsionează, deși operează "o selecție subiectivă de amintiri" și nu "o inventariere obiectivă, impersonală a unor evenimente istorice", ele aspiră să reflecte obiectiv realitatea. Ca peste tot
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din Rudeni de Topîrceanu și l-am uimit pe profesor cu finețea perceperii unor sinestezii (căldărușa de metal lovită de oblânc, sunetul pătrunzând prin valurile de ceață, clătinatul popii ce nu se ținea bine în șea, etc.) și prin afirmația tranșantă că în întrețeserea unor astfel de subtilități stă valoarea poeziei, lucru în răspăr cu teza militantă a vremii. Descoperind acum câțiva ani caietul cu această compunere am rămas eu însumi uimit de modernitatea gândirii mele de atunci. Dincolo de stilul linear
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se jură că te prețuiește mult, până la iubire iproci. În ce privește fericirea... Propun să nu le oferim zeilor un prilej în plus de a zâmbi... malițios... Ceea ce nu înseamnă că supremii nu pot zâmbi, cu subînțeles, și în absența unui răspuns tranșant. (Când vine vorba de ei, îmi amintesc că un mare poet german scria: "suntem zei când visăm și cerșetori când gândim".) Chiar dacă nu aș dori să-i las prea curioși (cu toate că, se zice, zeii știu totul despre noi și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
șansa editorială. Adrian Popescu "Echinoxul'' a fost ucenicia unei promoții literare. O puternică, benefică influență culturală au avut asupra mea Peter Motzan și Franz Hodjak, dintre germanii de la ,,Echinocțiu". De Petru Poantă-mi amintesc aproape zilnic, îmi lipsesc judecățile sale tranșante și umorul casant de om liber, nesupus convențiilor de niciun fel. O tentativă am avut, totuși să intru novice franciscan la San Damiano, la doi pași de Bazilica San Francesco d'Assisi, dar, un frate, Ugo, m-a convins că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am întins corturile sub stele, ca niște adevărați urmași ai românilor, aproape de niște măslini, iar eu mi-am sărbătorit ziua de naștere, aveam 24 de ani, cu vin roșu... De Petru Poantă-mi amintesc aproape zilnic, îmi lipsesc judecățile sale tranșante și umorul casant de om liber, nesupus convențiilor de niciun fel. A.B.V-ați dorit vreodată să plecați din țară? Am reușit să obțin, miraculos, scriind cereri, scrisori-sticle aruncate-n mare, câteva burse de studiu, la Perugia, în Umbria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unor nume emblematice bunăoară Labiș ori Stănescu -, personalități anunțând un reînceput, un nou "stil". Se citează generațiile "1970", "1980" și cele următoare, dar în nici o literatură, oricât de mare, nu sunt de găsit, în etape atât de limitate, prefaceri esențiale, tranșante. Putem vorbi, în perfectă adecvare la obiect, de generația unor Arghezi Sadoveanu Bacovia Goga Minulescu Lovinescu Rebreanu Voiculescu veniți pe lume între anii 1880 și 1885 și înscriindu-se într-o constelație. Aceștia și alții marcaseră o epocă, înfăptuind o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
s-a întâmplat unui Bacovia, pe care marele Călinescu îl înghesuie printre minorii simboliști francezi, sau lui Nichita Stănescu căruia până azi nu i se descifrează motivele și limbajul său ce trădează afinități profunde cu un anti-materialism, cu un anti-naturalism tranșant, poezia sa, în vârful ei, fiind nu numai un atac la bazele gândirii materialiste, dar o descriere plină de patos a omului nesigur de existență, nesigur de propria sa unitate, avid de probele divinității, ale zeilor, visător, puternic, din tagma
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
propriu, se pândesc și studiază la nesfârșit, „iubindu-se” - Nichita și Cezar adeseori se salutau cu un: - Te iubesc, Nichita! - Te iubesc, Cezar!Ă, era firesc că eu însumi uimeam sau șocam de multe ori prin reacțiile mele rigide, prea tranșante, punând adeseori în discuție expedierile rezumative și cinice ale lui Matei și intrând astfel adeseori în conflict cu el. Matei a fost, la începutul carierei mele ca și în prelungita, „scânteietoarea” mea adolescență, un dar al destinului nu în primul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin „operă” sau prin șușoteli pe la colțuri sau prin distinse saloane!...Ă Și totuși, eu nu am să-l urmez pe Goma, pe curajosul Goma al acelor ani, care își arată acum nemulțumirea față de această elită prin judecăți insuportabil de tranșante și prin vorbe grele, injuste, trădând o iritare și o dezamăgire disproporționate, rezultate, cred eu, din faptul că Uniunea Sciitorilor și Ministerul Culturii nu au făcut acte minime de reparație față de dezideratul nostru cel mai radical, mai curajos, și poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu, eu însă mă consideram un exilat și cred că astfel mă vedeau și forurile politice. La asta a contribuit și refuzul meu de a publica în periodice, mai ales texte „sugerate” de oamenii puterii, ca și atitudinea mea destul de tranșantă față de abuzurile tot mai marcate, mai insolente, mai brutale ale cenzurii, făcute de astă dată cu „mâna noastră”, deoarece tov. Ceaușescu desființase cu surle și tobe „cenzura”, numind în posturile corespunzătoare la redacțiile editoriale sau la reviste colegi de-ai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și personalitatea "de fond", nu a trecut neobservată și a fost dușmănită. Succesele au stârnit și invidii (la comunicarea rezultatelor obținute în chirurgia cordului, nimeni nu a luat cuvântul). Personalitatea lui nu a fost nici ea totdeauna înțeleasă. Atitudinile tranșante, de mare sinceritate, specifice lui Chipail, au provocat șocuri care nu s-au mai uitat. Chipail, divinizat de cei care îl cunoșteau, a avut adversari care i-au pizmuit prezența. Gloria a cunoscut-o mai târziu. Adevărul este că marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
epic, cum spuneam, ritmurile narative se precipită odată cu factura evenimentelor trăite. Aceasta din momentul în care, la București, are loc, la mijlocul lunii iulie, cutremurul ideologic. El determină unele reacții de împotrivire ale scrii torimii, mai voalate la București și mai tranșante la Paris, unde Breban își face public dezacordul cu noua linie a politicii cultu rale. Exprimarea apoi, de către D. Țepeneag, a propriei dezaprobări, însoțită de hotărârea de-a se întoarce, cu toate riscurile, la București, intervențiile făcute în acest sens
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o notă: "Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarte obiectiv. După ce Eminescu a fost tras de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes partizan, ar fi la fel de greșit". Avem aici denunțat în chip tranșant, programul de abordare epică (e fără îndoială, epică) a subiectului. Iar subiectul nu este, în ciuda tuturor aparențelor, viața personală a lui Mihai Eminescu, ci mitul creat în jurul lui, pe care diversele orientări politice, de-a lungul istoriei noastre contemporane, până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
S. Constantinescu, de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), Eminescu și devenirea poeziei europene moderne*, o amplă cercetare asupra imaginarului poetic eminescian, din perspectiva tocmai a contribuției acestuia la evoluția poeziei moderne europene. Din capul locului ni se face avertizarea tranșantă, de către Viorica S, Constantinescu recomandând lucrarea pe care demersul critic ulterior o demonstrează convingător, că Eminescu nu trebuie privit ca un ultim romantic, cum au făcut-o atâția cercetători (comozi, se pare), el "nu este un romantic întârziat, ci participă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
idee și prin demonstrații, se constituie într-un autentic tablou de principii teoretice aplicate privind modul în care ar trebui abordată astăzi o istorie a eminescianismului. Verbul acidulat, cultivat cu măsură, condus în polemici nu tocmai surdinizate, arată o atitudine tranșantă, echilibrată în apărarea valorilor și tradiției naționale, pe firul evoluției cărora Eminescu este un punct nodal pe care nu avem cum să-l minimalizăm decât cu riscul unor adevărate alunecări spre o catastrofă (cuvântul nu este exagerat) culturală națională, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
caragialește în numele lor toate indignările din lume)". Articolele lui Răzvan Coderescu sunt scrise cu nerv polemic, politic în ultimă instanță, căutând a ține o dreaptă cumpănă în receptarea și înțelegerea actuală a poetului național. Apreciabilă este nu doar atitudinea sa tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe deplin datoria și acum se retrăgea spre odihnă perpetuă în cimitirul celulelor moarte. Mircea însă, consecvent cu sine însuși, neluând în seamă amenințările tot mai tranșante și transparente ale atacanților mercenari, puși în solda crivățului atotputernic, numai el pasionat până la viciu de muzica interpretată și compusă de el cu un uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți finanțezi niște studii de calitate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
La fiecare lovitură de daltă sper și mi-e frică. Încă nu știu dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă, afirmă Nietzsche, iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
incompatibilitatea semantica (domnia muncitorilor în detrimentul intelectualilor) acreditata în epoca. Realismul pare obiectiv, dar e subsumat doctrinelor politice ale vremii. Nu există relații între fragmentele publicistice și planul epic, astfel încât coerentă, coeziunea lipsesc. Destinele nu se intersectează, ci se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea a intelectualilor, din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]