1,267 matches
-
despre o logică lineară, în care efectul urmează cauzei cu necesitate. Comună acestor abordări este însă ideea potrivit căreia procesul globalizării presupune, în mod inevitabil, existența unei conștiințe holistice. În loc să se raporteze la societatea națională ca entitate supremă, conștiința individuală transcende acest nivel, sistemul său de referință fiind reprezentat acum de entități generale și supranaționale. Aceasta întrucât globalizarea este un proces al cărui conținut e dat de o multiplicitate de legături și conexiuni care depășesc statele-națiune (și, implicit, societățile naționale) ce
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tensiunea esențială se obiectivează istoric. Simultan, procesul globalizării devine unul conștient, un proces asimilat la nivel individual. Globalizarea apare deci ca o sinteză, o coincidentia oppositorum ce se dezvoltă din această tensiune inițială este un proces socio-istoric care conține și transcende, în același timp, toate diadele opozabile menționate mai sus. Ele sunt, de fapt, tocmai condițiile de posibilitate ale acestui proces complex. În tensiunea inițială dintre "teza" eterogenității etatice și "antiteza" omogenității internaționale, globalizarea se află doar în potență. Prin sinteza
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deîndată ce, pe dimensiunea sa culturală, globalizarea proiectează o identitate universală a comunității mondiale. Această identitate universală se fundamentează pe premisa de-diferențierii și, din acest punct de vedere, utopia primește un specific postmodern. Îi rămâne însă, drept caracteristică care transcende periodizarea filosofico-istorică, situarea într-un viitor ce pleacă de la constatarea "crizei" prezentului. Așadar, observăm din nou că, dacă ideologia oferă un răspuns situat în acest prezent, utopia plasează soluțiile sociale într-un viitor posibil. În loc de concluzie: ideologia, un nou început
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
căror analiză adâncită nu poate lipsi aici. Prin ele, Ahile apare descris într-un alt limbaj, care vorbește despre o altă lume, fără loc și timp și ale cărei existențe și mișcări conțin ceva din esența lui și totodată o transcend și o transfigurează. Nici un alt erou homeric nu este obiectul unui număr atât de mare de comparații. Sunt treizeci. 103 Dintre acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din mirifica ei substanță, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă. 153 * Prezentul eseu se întemeiază pe textul The Tempest, The Oxford and Cambridge edition, alcătuită, în 1905, de Stanley Wood și de A. Syms-Wood
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
teologia apofatică a Bisericii de Răsărit ar trebui, cu toate acestea, deosebite în mod clar. Teologia apofatică nu însemnează o definiție a lui Dumnezeu, oricare ar fi ea - pozitivă sau negativă. A vorbi în chip apofatic despre Dumnezeu însemnează a transcende toate atributele lui Dumnezeu, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. Numele potrivit pentru Apofatismul Bisericii de Răsărit nu este theologia negativa (teologia negației), ci theologia superlativa (teologia transcenderii). Sfântul Dionisie susține: „Lui nu i se poate nici atribui, nici nega
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
voce a super-afirmației”) Și J. Zizioulas, „Warheit und Gemeinschaft,” în Kerygma und Dogma, 28, 1980, p. 2-49, în special p. 22 (Nota 72). („Ecuația de la 22 „apofatic” Și „negativ”-, poate conduce la o înțelegere greșită. Adică este o teologie care transcende schema „pozitiv vs negativ” sau „cunoaștere vs ignoranță”); cf. Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 328-329. footnote>. Teologia apofatică nu poate fi niciodată identificată cu teologia negativă. În timp ce teologia negativă este limitată la negare
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
apofatismului Bisericii de Răsărit este renunțarea radicală la fiecare definiție a lui Dumnezeu, indiferent dacă pozitivă sau negativă. Diferența dintre teologia apofatică Și negativă desemnează o diferență între Răsărit Și Apus: în acest sens, teologia apofatică a Bisericii de Răsărit transcende teologia apuseană negativă Și naturală<footnote C. Yannaras, De l’absence et de l’inconnaisance de Dieu, Paris, Cerf, 1971, p. 79-80. footnote>. Paul Rorem scrie următoarele despre Teologia mistică a lui Sfântului Dionisie Areopagitul: „Scopul fundamental al călătoriei dionisiene
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte”<footnote De Vita Moysis, P. G. XLIV, col. 297-430. footnote>. Pentru aceasta Sfântul Grigorie oferă următoarea explicație: „... Divinul este prin natura sa dătător-de-viață. Totuși caracteristica naturii divine este de a transcende toate caracteristicile. De aceea, cel care crede că Dumnezeu este ceva care poate fi cunoscut, nu are viață, deoarece el s-a întors de la adevărata Ființă la ceea ce el consideră că are existență prin intermediul percepției. Ființa autentică este viață autentică
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
ceva care poate fi cunoscut, nu are viață, deoarece el s-a întors de la adevărata Ființă la ceea ce el consideră că are existență prin intermediul percepției. Ființa autentică este viață autentică. Această Ființă este inaccesibilă cunoașterii. Dacă, deci, natura de viață-dătătoare transcende cunoașterea, ceea ce este perceput, cu siguranță, nu este viață. Nu stă în natura a ceea ce nu este viață să fie cauza vieții. Deci, dorința spre care a tânjit Moise este satisfăcută tocmai prin aceea că o lasă nesatisfăcută”<footnote Ibidem
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
căror analiză adâncită nu poate lipsi aici. Prin ele, Ahile apare descris într-un alt limbaj, care vorbește despre o altă lume, fără loc și timp și ale cărei existențe și mișcări conțin ceva din esența lui și totodată o transcend și o transfigurează. Nici un alt erou homeric nu este obiectul unui număr atât de mare de comparații. Sunt treizeci. Dintre acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale durerii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din mirifica ei substanță, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă. Prospero Acțiunea din Furtuna și personajele din ea se situează la interferența dintre două lumi: lumea ca lume, cu patimile ei, trădări și restatorniciri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
intellectum agentem fiant intelligibilia actu et perficientia intellectum possibilem (S. c. G., ÎI, 60). Deoarece puterea cogitativa operează doar în ceea ce privește particularele, ale căror intențiile divide și le com pune, și [deoarece] are un organ corporal prin care actioneaza, [ea] nu transcende genul sufletului senzitiv. Dar nu prin intermediul sufletului senzitiv omul este om, ci prin intermediul sufletului senzitiv este animal. [...] În plus, cum puterea cogitativa operează printr-un organ corporal, nu este [ea] cea prin care înțelegem, deoarece înțelegerea nu este operația nici unui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
perspectivă teologică 1. Transcendentia - trecerea (depășirea) graniței dintre două domenii, ieșire dincolo de (peste) granițele experienței, ale conștiințeisau ale lumii, considerată ca „dincoace”, ca scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor,care, după doctrina neoplatonică, se aflau ca „esențialități metafi zice” dincolo de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
se petrece astfelși metafizic și teologic în obiectul comun al acestor demersuri interpretative fundamentale: Adevărul. Aceasta înseamnă aducere în primplan a poziției omului în univers: după cum spune un metafizician- „Viața noastră se desfășoară în deplina conștiință a unei ordinicare ne transcende și ne domină, la care nu participăm decât ca undala imensul mării”<footnote D. Isac, op. cit., p. 336. footnote> -, dar o aflăm, în limbajul teologic, în Mystagogia:„Mintea, așadar, mișcându se, prin înțelepciune vine la contempla-ție; prin contemplație, la cunoaștere
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
accepta ce nu știi și nu înțelegi. De fapt și de drept, aceasta este o dovadă de progres în cunoaștere, pentru că intri într-o lume mai subtilă, mai evoluată, mai benefică și, de ce nu, a adevărurilor profunde. A adevărurilor ce transcend materia demonstrabilă... Făcu o scurtă pauză și continuă: Aș putea să-ți spun mult mai multe, dar ora s-a terminat. Pot, în schimb, să-ți recomand niște cărți, ca să nu te duci să iei orice găsești în librării. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
are alternativele. Ne măsurăm zilnic secundele, minutele, anii... până materia noastră devine lut. Doar acesta este timpul material. Timpul spiritual este timpul sufletelor noastre care se păstrează veșnic și are altă unitate de măsură temporală. Singurul lucru ce străpunge și transcende timpul este acțiunea iubirii pure. După care se opri. Spuneți-mi, d-le Mihai, interveni Noel, a fi puternic este o condiție sine qua non în evoluția spirituală? Înainte de a-ți răspunde, vreau să lămurim ce înseamnă, ce crezi tu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]