2,431 matches
-
moment, Începe reflecția asupra vieții. Refuzând răul, și aspirând la bine, persoana va Înlocui valorile lumii reale, naturale, cu valorile spirituale, de factură morală. Odată cu aceste valori, persoana va descoperi o existență pură, dincolo de viața lumii temporale, proiectată În perspectiva transcendenței, o lume a spiritului pur, lipsită de griji și suferințe, din care orice fel de contradicție a dispărut. Aceasta este realitatea metafizică. Conflictul dintre persoană și lume este anulat prin perspectiva transcendenței, al deschiderii de dincolo de moartea ființei. Dar această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pură, dincolo de viața lumii temporale, proiectată În perspectiva transcendenței, o lume a spiritului pur, lipsită de griji și suferințe, din care orice fel de contradicție a dispărut. Aceasta este realitatea metafizică. Conflictul dintre persoană și lume este anulat prin perspectiva transcendenței, al deschiderii de dincolo de moartea ființei. Dar această moarte va reprezenta nu Închiderea pe care o presupune perisabilitatea, ci deschiderea, ca formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obiect, aparțin lumii empirice, iar ca subiect, aparțin unei lumi transcendente. Cel care sunt ca obiect, ca parte a lumii materiale, Îl raportez la viață, la dimensiunea biologică a existenței mele. Cel care sunt ca subiect, Îl proiectez În perspectiva transcendenței, la dimensiunea spirituală a registrului supraordonat al unei existențe eterne. Cel care, gândind, vede și descoperă acestea, este sinteza obiectului și subiectului, reprezentată prin persoana umană, care sunt eu. Or, prin aceasta, eu mă recunosc ca aparținând, În egală măsură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate ști până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister (D. Stăniloaeă. Înțelegem și descoperim omul În trei situații fundamentale care-i sunt proprii: experiența, transcendența și convergența. Experiența este trăirea integrală a persoanei În lume, ca parte a lumii, ca ființă conștiință care, deși se vede și se știe parte a lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fundamentale care-i sunt proprii: experiența, transcendența și convergența. Experiența este trăirea integrală a persoanei În lume, ca parte a lumii, ca ființă conștiință care, deși se vede și se știe parte a lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dezvăluie permanent ca fiind ceva inepuizabil. Ea are mereu, așa cum spunea D. Stăniloae, un plus de noutate pe care-l comunică, Îl transmite și Îl oferă celuilalt, primind același lucru În schimb. Dacă vom accepta faptul că persoana este experiență, transcendență și convergență, va trebui să o considerăm, după D. Stăniloae, ca fiind o „unitate omnilaterală a contrastelor”, În care distingem următoarele aspecte: este ființă independentă, dar legată totuși de sursa supremă din care provine; este unitate, dar și complexitate; este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
face ca aceasta să se depășească pe sine, dar și lumea (Die Stellung der Menschen im Kosmosă. Spiritul este cel care transformă viața persoanei În ideal. Semnificația umanului se descoperă În convergența dintre uman și suprauman, pe care o dă transcendența, susține J. Maritain (Humanisme intégrală. Este o concentrare a lumii, dar totodată și o dilatare a omului În lume. În felul acesta, doctrina umanistă unifică, În planul valorilor sufletești și morale, omul cu lumea, anulând astfel contradicția dintre ele. Persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contraste. El se definește și se caracterizează exclusiv prin unicitate, el este expresia unor tendințe În care vedem polarizate un singur tip de valori, care afirmă sau neagă natura umană. Ambii depășesc posibilitățile persoanei În lume. Amândoi se proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
subiectiv este inclus în cel obiectiv. K. Jaspers, situat pe pozițiile interdisciplinare ale medicului psihiatru și ale filosofului, consideră omul ca pe o „ființă-în-sine”, concept cuprinzător, globalizant (Ungreifende), care este construit din următoarele: a) ființa care ne înconjură: lumea și transcendența; b) ființa care suntem sau pe care o reprezentăm: subiectul vital (obiectivitatea pură, instinctele); conștiința în general (sciziunea obiect-subiect); spiritul (subiectivitatea pură, convingerea); existența (ceea ce ne angajează, credința). Analiza naturii persoanei umane în sfera igienei mintale ne dezvăluie câteva aspecte
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în raport cu lumea fizică, cât și în relațiile cu ceilalți. În plan general, persoana umană are următoarele caracteristici: se autoreflectă; se desprinde de lume printr-un proces de individualizare; are o identitate proprie, care o diferențiază de ceilalți; se proiectează în transcendență, aspirând către un ideal; este ființa inteligentă care descoperă, cunoaște și creează; are capacitatea de a realiza o relație de comuniune sufletească cu celelalte persoane. 2. Raportul „somatic-psihic” Ca dimensiune structurală, omul este alcătuit din două părți: trupul și sufletul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o puternică tendință spre putere și dominarea altora; e) omul activist social, care este preocupat de a veni în ajutorul semenilor săi în caz de nevoie; f) omul religios, care urmărește să-l cunoască pe Dumnezeu, fiind interesat de problemele transcendenței, misticii și de misionariat. Pentru F. Znaniecki, tipurile sociale ale personalității se formează sub influența factorilor sociali ai modelului cultural. În acest sens, el distinge următoarele tipuri biografice: a) tipul omului bine crescut, care în viață se va strădui întotdeauna
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în „principiul absolutului”, în cel care „face legea” vieții. În creștinism, îndurarea suferinței este condiția și promisiunea garantării mântuirii. Speranța și credința sunt legile care exprimă absolutul și care fac ca, în cazul „persoanei-limită”, conștiința să se proiecteze în perspectiva transcendenței. 4. Conflictul dintre generații Problema conflictului dintre generații are un aspect particular, care nu trebuie neglijat de igiena mintală. El nu trebuie confundat cu tipul de conflicte ce apar în cadrul familiei, deoarece acestea au, în primul rând, un caracter psihologic
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
K. Jaspers o situație de viață devine o „situație-limită” în momentul în care existența se apropie de frontieră sau când se transformă în altceva, în raport cu ceea ce este în mod obișnuit pentru conștiința ființei umane, în ordinea empirică. Acest „altceva” este „transcendența”. Situațiile-limită nu variază. Ele sunt definitive și opace, întrucât noi nu mai putem vedea nimic altceva atunci când suntem angajați în ele. Ele sunt direct, imediat și adânc legate de viață. „Situația” aparține ca eveniment existenței, „limita” aparține conștiinței. Orice persoană
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de civilizație socială. Aceasta presupune însă nu numai schimbarea structurilor sociale ale instituțiilor și a normelor, ci și, în primul rând, schimbarea oamenilor pentru care „se pregătește” societatea viitorului. Privită din această perspectivă, igiena mintală cuprinde in nuce germenii unei „transcendențe” ca acțiune de reformă social-umană. Or, această dimensiune care o caracterizează plasează domeniul igienei mintale în sfera „planificării sociale și umane”, ca perspectivă a unei dezvoltări futurologice. Această dimensiune caracteristică pentru igiena mintală reprezintă terenul pe care se vor dezvolta
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
din urmă, al morții. Ele vin dintr-un conflict valoric interior, desfășurat în planul conștiinței morale a individului, ca un refuz al acestuia față de condiția sa de muritor. O perspectivă a deschiderii și a depășirii de sine. Un act de transcendență, pe care igiena mintală și-l asumă. Normal însă că toate acestea sunt și rămân, în plan formal, niște experimente, iar în planul interior, niște construcții cu caracter simbolic compensator și de consolare. Nu te poți împotrivi destinului. El se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
urmată de o fixare consensuală în locul proeminent ce i se cuvine în tabloul valorilor contemporane, proces care începe totuși să se contureze din ce în ce mai vizibil. Substanța sacral-profană, acut ambiguă, a realității îl transformă pe D. Țepeneag într-un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
abundență de simboluri (porumbelul, statuia, oglinda etc.), teatralitate, toate acestea atestă disponibilitățile poetei pentru îmbinarea tehnicii cu emoția și viziunea. În ordinea apariției lor, cărțile par a se înscrie într-un fel de proiect al cărui mesaj vizează ab initio transcendența, întorcându-se în final în același spațiu generos, de semnificații proteice: prelungirea luminii, craterul, lutul ars, floarea soarelui, lumina nemuritoare. Pentru U., poezia se definește ca o „febră esențială”, „o lege care te îngroapă de viu/în splendorile lucidității”. SCRIERI
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
a „demiurgului rău”. Poetul se vede pe sine ca pelerin, însă drumul lui nu este nicidecum o călătorie în imanență, ci, în conformitate cu motoul axiomatic după care „dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu / Cu timpul presărat de
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
rău» („Blestemat model să-nceapă”); pe de altă parte, «căderea în lume» a sufletului („Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea și ficțiunea, romanele și povestirile lui S., prolixe, rar preocupate de construcție, dezvăluie vocația tumultului interior care se transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
convingerea); d) existența, ca reprezentând tot ceea ce angajează individul (credința). 2) Ființa care ne înconjoară sau realitatea externă dată în care suntem (alături de ceilalți indivizi asemănători nouă) și care este reprezentată prin următoarele elemente: a) lumea reală și posibilă; b) transcendența ca aspirație de depășire de sine și a realității lumii posibile într-o realitate personală, trans-mundană. Acest „model (cuprinzător) al umanului” (Umgreifende) propus de K. Jaspers reprezintă un prețios reper atât pentru psihologie cât și pentru psihopatologie în înțelegerea dinamicii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajul, pe când în cazul științelor umane „limbajul” este cel care construiește obiectul științei prin obiectivarea lingvistică a unei stări interioare a „subiectului uman”. În filozofie, psihologie, psihopatologie, „termenii limbajului” denumesc și definesc „stări interioare” ale persoanei umane: ființă, substanță, esență, transcendență, memorie, gândire, sentimente, voință, delir, halucinație, fobie, obsesie, angoasă, pulsiune etc. Constituirea domeniului de cunoaștere științifică are un caracter formal, teoretic. Cuvintele, termenii sunt cei care „includ” și care „fac apel” la obiectul cercetării, care este intuit, fiind dedus din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice activitate umană”. În sensul acesta J. Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul social sau al scopurilor personale; 4) nivelul etic și al transcendenței. Din punct de vedere psihologic și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui Rorty și nu am putut procura lucrările sus-menționate. 136. Studiul lui M. Heidegger Vom Wesen des Grundes (Despre esența temeiului) este considerat unul dintre cele mai dificile texte din opera sa. El conține o strălucită hermeneutică a conceptului de transcendență (lansat de Critica rațiunii pure a lui Kant) provenind de la „faptul-de-a-fi-în-lume” (Das In-der-Welt-sein). Ea l-a condus spre o teorie a cunoașterii cu totul nouă și revelatoare, care conferă cunoașterii semnificația de „orientare-către” (Sichrichten-auf), de „menținere în preajmă” (Sichaufhalten-bei), „ascultare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]