4,624 matches
-
nalță spre acest cer cum un ochi cu cearcăn spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris de-atîtea ori un cocor asemenea cernelii apăsate ce transpare pe cealaltă parte a paginii. 2 octombrie 2012 O simpatie trîndavă în oasele tale un rîs îndatoritor cum un mecanism fin o aprobare-n ochii tăi cum un castel din cărți
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
perfect cu ei, aceia vorbind un dialect asemănător cu limba maghiară... vizet... cheneret... bŕraton... și eu, care făcusem liceul în Ardeal, înțelesesem imediat toate cuvintele, inclusiv numărătoarea ungurească: eghi... cketiu, harom... neghi, - cunoscuții mei maghiari să nu se supere că transcriu la nimereală, pe românește, cele auzite cu urechile mele... Confratele maghiar era în culmea entuziasmului și repeta înnebunit cele patru cifre, uigure, cum am zice noi... unu... doi... trei... patru! - și, într-adevăr, era o senzație să auzi, în Siberia
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
a lăsat dactilografiate după manuscrise aceste pagini, fără a fi apucat însă să ia o decizie în legătură cu principiile filologice ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate intacte, așa cum au fost transcrise, cu toate fonetismele și variantele lexicale. Dacă menținerea unora, ca particularități, se justifică (,pâne, câne, sară, bielșug, barbat, păreche, prietin" etc.), pentru altele trebuia adoptată o actualizare ortografică. De ce este păstrat u final în cuvinte ca ,întăiu, vechiu, ovreiu, războiu
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria, reconstituindu-și o identitate pulverizată și chinuită. Autorul însuși gândește cu ajutorul mărturisirilor lui Sinidis proiectul unei cărți, în prezența personajului pe care îl transcrie. Sinidis suferă de singurătate, gelozie, angoasă, teamă de moarte, și caută în scriitorul pe care tocmai l-a întâlnit ,omul care să-l înțeleagă și să-l ierte, să-l primească așa cum este". Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
din priviri a primei iubite, Laura, care parcă l-ar întreba ,Ramses, unde-ți este trupul?" Răspunsul la o astfel de provocare e una din paginile pline de senzualitate adolescentină, una din acele pagini incriminate în 1935, pe care o transcriu pentru a da posibilitatea unei comparații cu limbajul prozei noastre mai recente: ,Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
o metodă de cercetare calitativa care permite colectarea unor informații despre esență subiectivă a întregii vieți a unei persoane. Istoriile orale "sunt povestiri sau rememorări ale unor evenimente istorice, iar informațiile sunt de obicei culese prin interviuri înregistrate și apoi transcrise"20. Subiectul interviurilor istoriilor orale îl poate constitui orice aspect care ține de experiențe și amintiri despre evenimente precum războaie, revoluții, dezastre naturale sau alte evenimente recente. Una din limitele istoriei orale este aceea că produsul științific include pozițiile subiective
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
luai interogatoriile... Și dacă eu sînt fiul lui, înseamnă că ai putea să consideri că îl ai în față pe colonelul Grigore Nedelcovici care te privește și te întreabă ŤDe ce ai făcut asta? De ce m-ai chinuit?ť" - își transcrie fiul vocea de pe bandă. Momai se mulțumește să răspundă senin că "așa era pe atunci" și că "nu eram numai io acolo, era pînă la șeful ăla, de la Direcția generală de cercetări penale de la București. |știa mergeau cu soluții din
În numele tatălui by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11198_a_12523]
-
un student la filozofie dînd în vileag țăranii prinși la furat de cartofi. Și, într-o lume vag absurdă, ca aceea dintr-un tren de ciudați, care rătăcește aiurea, schimbînd peisaje stereotipe, de carte poștală, cu teatre de cataclism, Alexandra transcrie amintiri-ventuză, post-scriptumuri restrînse la o viață de hazard, întocmită ca și cum ar pune în operă (sic!) primul capitol dintr-un roman, apoi ar trece la altul, și tot așa: , Ne-am privit: un bărbat și o femeie îmbătrînind, cu pasiunea fizică
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
binevoiește Să-și coboare sfintele scule Până la tubercule, Și pentru negul cartofilor cald Face descântece, ca pentru smarald. Într-o noapte Li s-au umplut straiele cu lapte Ca să-și hrănească un pui În fiecare vârf de cucui. Poemul e transcris aici corect, sper să nu-mi fi scăpat vreo greșeală. Nu avem până acum o ediție critică Arghezi, dar pentru problema noastră de text (un cuvânt greșit) nici nu am avea nevoie specială de ea. Avem însă mai multe ediții
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
din 2000, s-a strecurat o greșeală: în loc de ,negul cartofilor" s-a tipărit ,negrul cartofilor" (v. Tudor Arghezi, Opere. I. Versuri, ediția menționată, p. 213). Necazul este că o reeditare ulterioară, având aceiași îngrijitori, repetă greșeala cu imbatabilul argument că transcrie textul dintr-o ediție de referință: astfel că în ediția Tudor Arghezi, Versuri, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004, p. 154, avem aceeași versiune: ,negrul cartofilor" - ceea ce constituie o premisă pentru consacrarea editorială a unei greșeli de tipar. Și asta
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
din cadrul ei, a profitat de această deschidere a unei opere prestigioase și a avut o foarte bună inițiativă organizând, împreună cu Centrul Cultural Francez din Timișoara, un colocviu internațional francofon în zilele de 14-15 aprilie 2006, cu participarea scriitorului. Tema propusă (transcriu totul pe românește) a fost Dumitru Tsepeneag. Metamorfozele unui creator (scriitor, teoretician și traducător), reușind să reunească mai multe puncte de vedere, venite din direcții complementare. În mod curios, divergențele nu s-au manifestat, poate și pentru că participanții s-au
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
Eliza Farina, șefa lui de catedră, o damă platinată, distinsă în felul ei, cu funcții multe înainte, cu regrete de boierime în agonie după. Deschis, pare-se, cu elevii, poartă cu ei, în gang, la o țigară, conversații, așa cum sînt ,transcrise", grozav de nefirești: ,"Păi nu sînteți profesor?" se interesase cel mai scund dintre ei [...] "De ce materie?" se interesase ,fumătorul". "Ghiciți!" făcuse Ian... "Este o materie specială!" [...] "Ce-ați zice dacă aș fi de literatură?!" spusese deodată Ian, cînd ei se
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
Mircea Iorgulescu Drumul spre democrație este democrația însăși" înregistrată la București și difuzată la 16 mai 1998, în emisiunea de autor ,Oameni, destine, istorie" de la Radio Europa Liberă, convorbirea cu Nicolae Breban publicată acum de România literară a fost transcrisă în redacție după înregistrarea sonoră. A fost apoi revizuită stilistic de Nicolae Breban și de mine. La cererea redacției, motivată de rațiuni ce țin exclusiv de spațiul tipografic disponibil, am scurtat textul cu aproximativ zece mii de semne, urmînd ca varianta
Mircea Iorgulescu în dialog cu Nicolae Breban by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/10948_a_12273]
-
continua pe încă două file: după cum precizează Mircea Vasilescu într-o Notă asupra ediției, prezentul volum reunește mai puțin de o treime din interviurile publicate de Tita Chiper, în ultimii ani, în revistele ,Dilema" și ,Avantaje". E greu și să transcrii, pur și simplu, toate aceste nume (fix cincizeci), dimpreună cu profesiunile lor. Ne putem face o idee despre dificultatea de a dialoga cu toți acești oameni, de a intra, tatonant, în sufletul și în mintea lor, fără curiozități joase, doar
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
mores compescuit; fysicam tradens naturaliter propriis legibus vivere fecit, quas usque nunc conscriptas belagines nuncupant...» / «El (Deceneu) i-a învățat etica, dezvățându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în științele fizicii, făcându-i să trăiască după legile naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagine...». înainte de orizontul anului 1199, etnonimul Belac deja cunoscuse sincopa lui -e(Blac), ori redeschiderea-i sub influența accentuatei vocale din silaba secundă (Balac), „fricativizarea“ / „labiodentalizarea“ oclusivei inițiale (p/ b
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe teme sacre și profane, uneori improvizate cu entuziasm și redactate cu aproximație, adesea copiate și recopiate de pe o pagină pe altele. În pregătirea sărbătorilor, voi formula cîteva observații asupra reprezentării urărilor românești în asemenea liste și pagini virtuale (am transcris citatele refăcînd în genere ortografia românească și introducînd diacriticele specifice, care sînt doar rareori respectate în listele plurilingve). Listele sînt de dimensiuni diferite, adesea restrînse la 20, 30, 50 de limbi; alteori lărgite la sute de limbi și dialecte. Constatăm
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
astă dată relației dintre ,patrie și limbă" din perspectiva scriitorilor de limbă germană din estul Europei. Deși nu a fost unicul invitat al serii, Eginald Schlattner a fost singurul care a polarizat atenția și interesul asistenței. Interviul pe care-l transcriu l-am realizat înaintea întîlnirii cu publicul. (R.B.). R.B.: Eginald Schlattner, care sunt ecourile pe care le-ați putut repera personal după apariția Pianului în ceață? E.S. (cu un aer de mirată satisfacție): Da, de-abia la 27 august a
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
Pentru că Țuculescu a devenit ,cunoscut" la adevărata sa dimensiune abia în 1965. ș...ț Astăzi - mai spune domnul Pelin - mulți oameni de bună credință îl consideră pe Radu Bogdan unul dintre cei mai serioși critici de artă ai țării. Am transcris cele de mai sus nu pentru a mă pune în valoare, ci pentru a evidenția că nu-l socotesc pe domnul Mihai Pelin un denigrator. Mi-a fost oarecum greu să-mi explic alternanțele sale ciudate între una caldă și
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
Nu mai știu de ce să mă apuc. Ca încununare a tot și toate trebuie să mai știi și cine este Valéry, dacă într-adevăr e vorba de Paul Valéry, ceea ce este cu desăvârșire imposibil! Dacă tata n-a născocit totul, transcrie, te rog, întreaga scrisoare a lui Rilke, de la început până la sfârșit, pentru că ea este, cu siguranță, uimitoare și doresc s-o citesc în întregime. Dacă tata a trăncănit, adică a exagerat, îl iert, desigur, dar atunci înseamnă că nu știe
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
dar în fine...). La fel, fiecare eu (io, dacă preferați...) e o suprapunere de frecvențe, de savori de madlenă uscată și sfărîmicioasă. ,Legenda" lui, lipită din șuete și amintiri, e arheologia benzii de magnetofon. Așa, cel puțin, arată lumea veche, transcrisă de pe imaginare discuri și casete cu vorbe, vorbe, vorbe, în prozele pe care și le ,pasează", ca pe un drept, pe cît de public, pe-atît de privat, la memorii, Călin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica, Roxana Moroșanu și Ciprian Voicilă
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
să scrii mai pe urmă". Făcea planuri de astfel de cărți. Vorbea pasionat de ele și era fermecat de computerul său. Eu continuam să nu cred. îmi cumpărasem doar o altă mașină de scris, puțin mai performantă, la care îmi transcriam manuscrisele... Apoi anii s-au perindat cu bucuriile și, mai ales, durerile lor. Mircea a plecat pe urma celor ce se duc dintre noi în nesfârșitul drum spre cele veșnice câmpii. A rămas în urma-i un mare dor de prezența
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
e cazul să admitem că nu mai este timp suficient. Eu și acum, dacă am vreo idee despre ceva ce aș putea să scriu, care-mi vine, poate, noaptea, dictez. Am mai multe benzi înregistrate pe care trebuie să le transcriu, vreau să fac asta chiar acum, să nu mă iau cu altele. Deși poate nu mai este timp pentru literatură. Cine să mai aibă răbdare? Autorii? Cititorii? Atunci, vă las să vă transcrieți benzile și vă mulțumesc pentru discuție. Și
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
benzi înregistrate pe care trebuie să le transcriu, vreau să fac asta chiar acum, să nu mă iau cu altele. Deși poate nu mai este timp pentru literatură. Cine să mai aibă răbdare? Autorii? Cititorii? Atunci, vă las să vă transcrieți benzile și vă mulțumesc pentru discuție. Și eu vă mulțumesc. Acum, știți care-ar trebui să fie poanta? Să nu luați în seamă nimic din ce v-am povestit aici. V-am păcălit. Am încălecat pe-o căpșună și v-
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
de prim plan" (p. 355, în ediția din 1983). Asemănările la chip relevă, în fond, contrastele. Oricât ar încerca ofițerul Ivo Filipovac, din compătimire și bunătate, să se identifice cu ordonanța sa, Marcu, rezultatul nu este decât constatarea marii diferențe. Transcriu un pasaj mai amplu, pentru că el ne dă cheia cărții, ne relevă rostul acestei proliferări de dubluri, un joc al aparențelor: ,Asemănarea dintre cei doi încurcă parcă și mai mult lucrurile: ofițerul are, la un moment dat, impresia că cel
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
De unde, însă, vă ,cumpărați" subiectele? Cred că subiectele mă ,cumpără" ele pe mine, îmi dau tîrcoale, mi se impun de la sine. Eu nu fac decît să aștept și să le visez. După care urmează partea cea mai grea, să le transcriu. Deși scriu foarte ușor, standardele literare înalte pe care mi le-am impus au mult de luptat cu firea mea nerăbdătoare și nestăpînită. Și, în fine, cît de relevantă este biografia pentru bibliografie? Sau, altfel spus, cum arată ,avatarul" dumneavoastră
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]