1,221 matches
-
de la vis la viziune, de la legendă la poezie, prin disocierea treptată de realitate, care alunecă într-un plan secund, adesea cel al economiei strict tehnice a limbajului pictural. Fapt definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i se face vis, visul se face viziune. Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă o realitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mod consubstanțial de sursă Neamul Omenesc, Individul, Umanitatea (care se vor separa în ideologiile provenite din Umanism). Însă acest Mit și această religie vor rămîne ascunse vederii credincioșilor lor, fiind camuflate de lustrul laic al ideilor pe care le-au transfigurat în chip tainic. Devenit Religie a Omului, Umanismul se separă de Creștinism, care, ca Religie pentru om, nu se poate întemeia pe om. În același timp, se delimitează de concepția greacă despre om. Ideea greacă despre om este atît de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este în cursul procesului de percepție" (1981, p. 248). La rându-i, Frye subliniază transfigurarea pe care o cunosc obiectele comune: "Un vizionar creează sau locuiește într-o lume spirituală mai înaltă, în care obiectele percepției din această lume sunt transfigurate și încărcate cu un simbolism de o intensitate nouă" (1991, p. 8). Astfel, experiența vizionara constituie baza procesului estetic, ceea ce-i permite eului să atingă treaptă cunoașterii absolute și să utilizeze nou dobândită cunoaștere pentru scopul suprem: acela al creației
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se defini pe sine este dublat, în cazul lui Sandu de un eșec perpetuu ce vine mai ales din subiectivitatea care este o uriașă oglindă deformatoare ce mărește disperarea personajului. Naratorul nu relatează evenimente trăite, ci, așa cum spune singur, le „transfigurează” și de aceea suferă mai intens. Moartea este o altă temă care l-a obsedat pe Anton Holban. Prezența ei se face simțită și în Ioana, chiar dacă efectele ei explicite nu sunt numite. Eroul holbanian, spre deosebire de cel al lui Blecher
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
asimilat foarte clar unei funcții majore de îngurgitare și de digestie: în sensul propriu al termenului, Parisul apare ca hrănindu-se din carnea și din sîngele fiecărei provincii care alcătuiește națiunea franceză. "El înghite viața crudă, scrie Michelet, și o transfigurează..." dar e vorba de un rol hotărîtor, de un act glorios tocmai pentru că prin "această minunată transformare", "generalul" s-a impus asupra "particularului", s-a constituit un centru, punct de convergență și de fuziune a tot ceea ce era Franța, punct
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
De altfel, punctul de vedere estetic neconsiderând decât artificialitatea, subiectul, conținutul urât, care e un aspect al naturii, îi rmâne complet indiferent. Eroarea estetic a naturalismului și a pornografiei în art vine, dup Ralea, tocmai din faptul c în loc s transfigureze realitatea, stimuleaz și chiar exacerbeaz efectele naturale ale acesteia, privilegind elemente de conținut fr nici o valoare sau relevanț estetic. Autorul invoc, în sprijinul su, mrturia concludent a artiștilor înșiși: Cu toții se arat atenți și preocupați de modul și metoda de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și folosirea, cu obstinație, a unor sintagme care se doresc eliberatoare de încărcătură emoțională (Am fost odată la Roma). Scriitorul Petre Barbu simte plăcerea de a străpunge timpul realității, fantazând, precum în Mi-e dor de Moș Crăciun. Suferința 68 transfigurează ființa (La o crâșPă din Fundeni). Câte-o doză de hilaritate pigmentează microuniversul său familial, atunci când vrea/ar fi vrut să-i reușească postura de... Moș Crăciun pentru propriul copil (Rolul vieții mele) sau atunci când proiectează, ca-ntro oglindă, imagini juvenile
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
intitulată: Giurgioana -Bacău, sat, biserică, oameni. Autorul mi a cerut să binecuvântez lucrarea sa. Binecuvântarea noastră rămâne atâta vreme cât această lucrare, prin cuvintele ei, informează spre zidirea și pedagogia cititorilor. Dacă o lucrare reușește să zidească pe cineva, atunci cuvântul va transfigura pe oameni, iar aceștia se vor adăuga ca niște cărămizi vii la edificiul cultural sau spiritual al înaintașilor. Cum autorul lucrării, născut în pitoreasca localitate de pe valea Zeletinului, Giurgioana, aparținând canonic Arhiepiscopiei noastre a Romanului și Bacăului, nu și-a
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial, lingvistic și artistic. Ipostazele existențiale, de la stare de dor față de Roma la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse și trăirea înfrângerii dureroase. Momentele principale ale dramei sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Binomul violenței fizice alternând cu defăimarea și calomnia va avea consecințe grave atât pe termen scurt, cât și de durată: una dintre cele mai importante este aceea a transformării confruntărilor politice în opoziții etice ireductibile: angajamentul politic în opoziție se transfigurează, devenind o înaltă asceză morală. Or, când va veni rândul opoziției să exercite puterea, ea va fi repede sufocată de un val de dezîncântare, proproțional cu iluzia etică datorită căreia cîștigase victoria. Opoziție versus Putere După 29 ianuarie, un lanț
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
favorit pe care "romanul" lovinescian îl "citește" în fel și chip, de la o carte la alta. În Comedia dragostei lectura se face, am anticipat deja, prin intermediul unei oglinzi ce mediază permanent raporturile personajului cu sine și cu lumea, privilegiind ipostazele transfigurate specular, și nu modelul "real" ceea ce justifică recurența unui termen precum "icoană", folosit pentru a desemna imaginea-arhetip fixată pe ecranul memoriei. Tot de o "icoană" se îndrăgostește Andrei, care își "botează" iubita cu numele unui personaj literar ("în amintirea feei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mirescu, poetul "retoric și grandilocvent". Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului nobil și pur, în ideea că viața nu trebuie acceptată așa cum e, în toată trivialitatea ei, ca în literatura "realistă". De ce nu ne-am
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
părul revărsat, urechile fierbinți, fruntea mare și albă, obrazul și gura adormită și am uitat și eu de mine... Nu-și învelise frumosul ei picior gol. Și-l întinse fratern peste ale mele. "Ești urât, îmi șopti, dar ceva te transfigurează... o, ceva terifiant... toate vălurile cad în fața ta..." N-am înțeles aceste cuvinte fără noimă, dar îmi plăcea că era supusă, fericită, toropită și pierdută... Am apucat-o de umeri și am ridicat-o și ea și-a dres părul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și în curând curtea bisericii se umplu de luminițe galbene, plăpânde, ca o ceată sfioasă de suflete care așteaptă, tremurând la porțile cerului, glasul izbăvirii. Printre țăranii ce se înghesuiau în jurul preotului, Apostol Bologa văzu și mulți soldați, cu fețele transfigurate de evlavie, bolborosind rugăciuni fierbinți. Dar mai ales se miră, zărind, la o parte, cu lumânărica aprinsă, pe sergentul ungur de la cancelaria lui. Apoi începu slujba. Preotul Boteanu cânta blând, cu glas subțire, cu ochii închiși sau ridicați spre înălțimile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui aceste superlative. Dotat cu o memorie fenomenală, cu un fin și ascuțit spirit critic, dar mai ales cu o colosală forță și capacitate de a ironiza dureros realitatea ostilă, criticul părea un zeu printre muritorii adunați acolo să-și transfigureze sufletul prin vocația magică a cuvậntului bine rostit. N-am mai întậlnit niciodată o asemenea forță magică de a colecta suflete visătoare, de a le disciplina la școala rigorilor artei autentice, de a le valorifica la timp și, mai ales
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
disipa... îi deschise și se priviră de aproape. Zări aceleași lumini dure, solzi căprui în degrade spre negru ce-i încercuiau pupila și pe care le știa atât de bine. Îi dispăruse osteneala ca prin farmec și fața i se transfigură la gândul că sunt împreună. A fost suficient! Înțelesese și mai bine... va face orice să fie la un loc! Când a fost adus, inconștient, era de gardă... i-a făcut primele intervenții, investigații. Zile întregi îi rămăsese în amintire
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întinderile cerului"34. Totuși, în Antiquitates rerum humanarum et divinarum (Antichități umane și divine) Marcus Terentius Varro arată că "sacrul are o implicație profundă în ființarea universului" iar "religia romană nu este o mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului, iar rolul ei în viața civică este unul fundamental"35. Haruspiciile romane, auguratul, dar și alte practici divinatorii, ca expresie a unei relații directe cu divinitatea, contribuie la îmbogățirea și nuanțarea acestui "sistem de simboluri". Principiul care stătea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
putere reală, cvasi-magică. Și pentru că e vorba de imagine, acum putem să spunem că termenul de imagine reală poate fi echivalat cu acela de obiect aureolat. Dar aici imaginea nu mai este una subiectivă ci obiectivă. Imaginea este icoană, lucru transfigurat prin cultura umană, de zestrea spirituală a lumii la care consimț im. Spre dimineață - luna călăuzește un șir de bostani În zori, cînd ziua se-ngînă cu noaptea și lumina cu umbra, cînd realitatea mai este Încă un vis neterminat... Înțelegem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exterioare) dăruită tuturor celorlalți și noianul luminii interioare pe care el nu-l poate oferi nicicum altora. orbulrămas singur În atâta lumină... Lucian Suciu Mai subtil: ninge, un orb Îmi trece mâna prin păr Ioan Milea poemul de mai sus transfigurează atingerea delicată a ninsorii identificînd-o cu dibuirea tandră a unui orb prin părul autorului. Să fie oare ninsoarea doar mîna tandră a Marelui (Orb) Anonim? Orbirea poate fi Însă și un simbol extrem de acut al singurătății: lacul singur În liniștea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gluga trasă pe ochi În intenția de a te feri de orice contact cu un exterior advers. Civilizația creează un refugiu pentru oricine este dispus să-și tragă docil gluga pe ochi. Și acum mi-a venit și ideea să transfigurez imperceptibil isprava fulgilor. Ce fac, de fapt, fulgii? Aparent, ei se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale. Întîlnind Însă momentul haiku, totul se ordonează după coordonatele unei emoții salutare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comună. Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic) și am introdus căderea - cad legănat - fără să pierd balansul. Și, brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai important și mai paradoxal: frunzele cad Îndeplinind un ritual, cădelnițînd - tămîind / străvechiul gorgan. Tremurul, odată Încetat, mișcarea frunzelor devine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
evident că formularea are o forță expresivă superioară unui simplu doar. Folosind apoi cuvîntul cîmp nearticulat, am sugerat că nu este vorba doar de cîmpul pe care-l vedem ci de un fel de materie universală În care bruma a transfigurat tot ce există. Lucru evidențiat și confirmat prin cea mai rudimentară investigație - cît vezi cu ochii. În plus, cîmpul este În acest fel și o aluzie la faptul că totul este acum otova - aplatizat. Nimic, niciun relief de care să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]