1,362 matches
-
rațională, ci intuitivă (1995, 155). Tot Amita Bhose vorbește despre necesitatea ca omul să se interiorizeze pe deplin ca să ajungă la Realitatea supremă, idee relaționată de cercetătoare cu imaginea binoclului întors "departe, departe, în fundul cugetării unui om"(ibidem). Gândirea indiană transpare din paginile lui [Archaeus], această realitate intertextuală (sau interspirituală) a ajuns de ordinul evidenței. Dar să citim aceleași rânduri amintindu-ne imaginea sinecdotică a intertextului din definiția lui Daniel Bilous: l'intertexte c'est le tout convoqué et représenté par
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din valoare"49, după cum Joaquín María Aguirre Romero precizează, receptându-i poetica. Desigur, acest mod de receptare nu este singular, în perspectiva criticii. Originalul, născut din profunzimile unei ființe, care preferă să stea sub semnul tăcerii, sau al modestiei intelectuale, transpare și din naturalețea, prin intermediul căreia Ana Blandiana se lasă exprimată, în poezie. Creația devine, astfel, ritualul epifanic al unei prezențe, care se redescoperă sieși și celorlalți, redefinindu-se continuu. "Ana Blandiana nu joacă un rol sau altul, atunci când își compune poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin acestea, că, dincolo de niște imagini fluctuante, "Numai pagina scrisă decide."28 Fiecare autor își construiește propriul canon, deconstruind, astfel, sau nu, canonul celorlalți. Reconstrucția prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. "Vârsta biologică a poetei transpare, prin cuvânt, în universul liric. Puterea sufletului său domină lumea, acceptând numai ceea ce este în concordanță cu trăirile și cu puritatea, sensibilitatea și bucuria tăcută ce-i definesc personalitatea."29, astfel încât "în majoritatea poeziilor, glasul ce străbate din lirica Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este strâns legată de criza identitară, rezolvarea aflându-se în identificarea sinelui cu ceilalți. Raportarea la alteritate nu se suspendă definitiv, ci doar parțial, relația eu-ceilalți devenind o relație de identitate, de identificare (eu = tu = ceilalți). De altfel, această echivalență transpare încă din titlu, Persoana I plural fiind un noi, care conține, de fapt, o mulțime de eu. "E foarte probabil ca titlul plachetei din 1964 să fi urmărit inițial (la sugestia poate a editurii) să indice "identificarea eului poetic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Din apă ieșeau trupuri albe de plopi). Reîntoarcerea în trecut cu ajutorul apei de data aceasta, care funcționează tot precum oglinda, reflectând, deci, reconstruind realități în sens invers sau retroproiectiv, se realizează și în acest poem scris în notă blagiană. Originalitatea transpare, însă, din modul în care autoarea reconstruiește trecutul privit ca formă individuală a tradiției universale din prisma prezentului. Promovând ludicul prin intermediul versurilor scurte ("Luna turna pe luciul ei/ Ulei".), care întrerup brusc idilicul ("Apa era fără sfârșit rotundă") cu accente
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de strigăt de ajutor, de salvare. Disperarea, subliniată alegoric printr-o varietate lexicală, cu predominarea substantivelor, transpare și din coliziunea pe care structurile nominale o realizează, alăturându-se. Dinamismul substantivelor, care nu devin neapărat metafore, conduce, totuși, către crearea de imagini plasticizante, care au rolul de a institui percepții intensificate. Este imaginea unei lumi, în cuvinte, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noi, un ansamblu uman organizat care nu este condus (fără șefi) reprezintă un asemenea imposibil, încît nu avem cuvintele și expresiile adecvate pentru a vorbi despre asta. Limbajul nostru conține posibilele și imposibilele noastre. Limbajul este cel care face să transpară singularitatea lumii noastre. Suntem atenți, ascultăm noi ce ne spune limbajul? LUMI FĂRĂ CULTUL MUNCII Pentru faptul că lucrările etnologilor denunță multe dintre clișeele care se aplică societăților "primitive", omul modern nu le privește cu ochi buni. Guayakii muncesc foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și ne plimbă de-a lungul scurtei vieți a unei femei cultivate, ce vorbea cinci limbi, cînta la pian și la vioară și avea cu totul alte preocupări și interese decît cele impuse de imaginea idolului blond și stupid... Ceva transpărea, totuși, dincolo de ecranul auriu și neted, altfel nu se explică misterul durabil al legendei acestei actrițe, a cărei carieră nu s-a remarcat nici prin durată, nici prin succes, dar care a trecut rapid în rîndul icon-urilor, eclipsînd multe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de operații pe care le voi avea în vedere se va constitui din relevarea postmodernismului lui Baudrillard prin raportare la forma și textura scrierilor sale, precum și la modul său de a scrie. În această direcție, voi sublinia strategiile discursive care transpar din lucrările baudrillardiene și care fac posibilă receptarea lor drept o expresie în act a postmodernismului (obiectiv pe care îl urmăresc atât pe parcursul întregii lucrări, cât și printr-o sinteză lămuritoare de final). Ceea ce intenționez să argumentez prin această dublă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
căi ireale, eliptice și ironice"560. Baudrillard crede că învestirea limbajului cu funcția de a desemna lucruri este o presupoziție care trebuie deconstruită, el nefiind decât un joc al semnelor care trimit la ele însele. Pasiunea pentru artificial și iluzie transpare de fiecare dată într-o utilizare liberă a limbii, "în jocul spiritual al scriiturii" și dispare doar atunci când limbajul este folosit pentru un scop limitat, cum ar fi comunicarea. Destituirea semnificatului central și a autorității autorului (teoretizată și de Roland
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizate în Ciuma lui Camus și în Moartea la Veneția a lui Mann" (2005: 139). Boala însăși este reificată, grație figurii prozopopeii, și propulsată în ipostaza unui actor care seamănă teroare într-un spectacol cu măști pe fundal gotic (ideea transpare cu acuitate și în ecranizarea semnată, în 1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în forma devenită clasică, scriitura lui Théophile Gautier a suferit multiple influențe (romantismul german, pe de o parte, Victor Hugo, pe de altă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dimensiunea diabolică în fața lui Egor, purtând o stranie conversație cu acesta în vechea caleașcă a Christinei. De altfel, desele dialoguri cu care este presărată acțiunea romanului par a fi principalul vector al tramei, care evoluează direct proporțional cu informațiile ce transpar din schimburile de replici. Această structură dramatică a cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice a revenant-ului. Există, în partea a opta, semne
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de zece mii de ori mai înspăimântătoare decât pericolul însuși, atunci când acesta se înfățișează privirii; și descoperim că povara neliniștii este cu mult mai mare decât răul care ne neliniștește" (1994: 157-58). În treacăt fie spus, o idee asemănătoare ca substrat transpare din Ode to Fear (1746), compoziție lirică de factură gotică, semnată de poetul englez William Collins, în care eul instaurator are percepția clară și nudă a proximității fricii înseși, nu a obiectului acesteia. De vreme ce, în Introducere, am enunțat, pe cât de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
eu-lui solipsist. Poate că oamenii de astăzi au un mai dezvoltat simț al revoltei, dar cei mai evoluați intelectual pot avea și simțul reflexivității lucinde, chiar dacă de sub această haină, cum îi creiona britanicul P. Johnson pe cei nouă "intelectuali" moderni, transpar și "inimi de gheață", blesteme, părăsirea propriilor copii, înclinații perverse și altele. La descrierile sale putem adăuga cele 34 de portrete de filosofi pe care germanul W. Weischedel, privindu-i "pe scara din dos a filosofiei", ni-i prezintă creativi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
paradoxul despre "Consolidarea dominației Europei bogate, cea de nord-vest, asupra lumii s-a datorat în parte mulțimilor din Europa săracă, de est, centru și sud, ceea ce nu constituie de altfel unul dintre cele mai puțin evidente paradoxuri". (14, p. 304) transpare uneori și mai intens după 1989. Mai puțin temerile că în viitorul apropiat s-ar produce inversarea rolurilor în favoarea Estului Îndepărtat sau a Sudului ocupat de lumea islamică vecină cu Europa, tot mai răvășită de la începutul anului 2011 încoace. Se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
multietnice, dar numai până la tradiții. Modernizările întârzie ori sunt foarte distorsionate în imagini kitsch (o variantă a sa rezultă din anvelopările parțiale și culorile distonante ale vechilor blocuri), în comportamente tot mai vulgare și cu ținutele țepoase, neîngrijite, de sub care transpar și unele trăsături delicate ale unor femei, copii și tineri, iar uneori și ale câte unui bătrân care a reușit să nu-și umbrească complet ființa. Bogătași luxoși pe dinafară nu mai au ochi să privească la semenii lor, fără
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
goetheeană constituia o summa. "Totuși, în timp ce Grecia lui Goethe era "un teritoriu civilizat în măsură să-l reflecte pe Sofocle", opera lui Böcklin tinde să reflecte spiritul grec al perioadei arhaice"68. Într-adevăr, perspectiva goetheeană care împrumută dezideratele Aufklärung-ului transpare într-o reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un rapel către propria interioritate. Muzicalitatea invocată simbolic reprezintă liantul simbolist al unui larg spectru al unor états d'âme difuze care se reflectă la Petrașcu în pierderea conturilor și încețoșarea imaginilor. În schița de panou intitulată Iarna, nota simbolistă transpare din sugestia onirică pe care o creează ambianța nocturnă în care se află inserat nudul unei femei care doarme. Alese "drept simboluri ale acestui anotimp"178, noaptea și somnul contopite senzual creează atmosfera imersiunii onirice. În opinia lui Marin Mihalache
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee străjuită de arbori. Cultul la care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere, rămâne învăluit în mister, nicio emoție nu transpare, nicio notă străină nu impietează ritualul. Kimon Loghi așază acest altar în cel mai îndepărtat punct al fundalului, stație terminus pentru cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a tematicii decadente. Ulterior se va desprinde într-un mod tranșant de acest mediu, iar compozițiile sale vor lua o cu totul altă turnură, mai intelectualizată, cu un cadru bine precizat, cel al unei intimități mai degrabă domestice, în care transpare din când în când o notă vagă de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instinctual, de dinainte de păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui "monstru delicios", nimfeta, lipsită de conținut afectiv, constă într-o inocență a viciului, care face să transpară calitatea sa sacră, rituală. Privirea litificată și cosmetica flamboiantă transformă chipul Salomeei într-o mască a seducției, tematizarea privirii apare ca un reflex al unei alte revalorificări mitologice decadente, a măștii Meduzei 533. Schimarea de registru este numaidecât sesizabilă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
totuși, nu au putut fi niciodată șterse complet din memoria mitică a individului, ci s-au perpetuat sub forma unei moșteniri tradiționale în subconștientul colectiv. Fie că o numim tradiție, fie că o numim "credințe și valori fundamentale", moștenirea tradițională transpare în cultura actuală sub forma unor tipare create recent, a căror misiune este să le înlocuiască pe cele vechi. În plus, chiar și obiceiurile și ritualurile zilnice, pe care le îndeplinim aproape mecanic, ar putea fi văzute ca simple reiterări
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
primit de 4,3,2... Filmul lui Mungiu este pe o cu totul altă temă și cred că pe el l-a interesat mai mult problema responsabilității personale, care, desigur, apare și în documentarul meu. În Decrețeii am vrut să transpară o altă nuanță, și anume, chiar dacă acești oameni s-au născut dintr-o motivație social-politică sau ideologică, nu este rău că ei există. Eu, personal, sunt împotriva avortului, o ființă umană este ceva fantastic și merită să existe aproape în
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
generalizare care poate fi formulată cu privire la viața în întreg universul, pariez că ea va putea fi recunoscută întotdeauna drept viață darwiniană. Legea darwiniană poate fi tot atât de universală ca și marile legi ale fizicii.“ Acea înțelegere a moștenirii lui Darwin, care transpare clar în asemenea formulări, are unele implicații și consecințe care se cer a fi evidențiate. Una dintre ele este centrarea pe gene, pe selecția mutațiilor genetice. Toate acele trăsături care disting indivizii unei anumite specii sunt privite, în primul rând
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]