1,625 matches
-
ar fi într-adevăr idiot. Vă atrag atenția că de promptitudinea și discreția dumneavoastră depinde viața lor. Accentuez! Viața lor! În consecință, nu luați legătura cu nimeni și grăbiți-vă. ― Dar ce se întîmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Mâna îi transpirase pe receptor, își simțea spatele și ceafa ude. ― Alo! Cine ești dumneata? ― Nu părăsiți vă rog aparatul. Vocea se depărtă de microfon: Poftiți doamnă... Alexandra scoase nervos o țigară, încercînd s-o aprindă. Auzi glasul lui Florence, apatic, ruginit. ― Tu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și dumneavoastră nimic! ― Firește! M-am conservat, adică, pentru Miss Scurtu. Maiorul începu să râdă. ― Probabil au glumit... ― Ce glume, domnule? Astea sânt glume? ― Apropo de Doru Matei, spuneați că a iubit-o pe una, Margot... Bătrânul își șterse fruntea. Transpirase de enervare. ― Eu spuneam? El spunea! Un escroc! Ademenește vagaboande, și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rubrici: "venituri", "cheltuieli", "buletinul sănătății", "vecinii", "dușmanii" (în viață și decedați cu o mică precizare privind vârsta, profesiunea, situația familială până la nepoți, precum și anul, ziua și fapta de care se făcuseră vinovați). " De fapt, își zise Cristescu simțind cum îi transpiră degetele pe scoarța neagră de piele, aici e toată viața lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă cu care își alimenta inimiciții de-acum câteva decenii, fleacuri fără importanță, de genul: "M. S. ― 68 de ani, colonel pensionar, doi fii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SĂ FIE GATA CU CEL DE-AL DOILEA MOTOR. ACEST MOTIV ERA SUFICIENT PENTRU A CERE O AMÎNARE. ÎL HRĂNI PE GREER, ÎȘI LUĂ ÎN GRABĂ MICUL DEJUN ȘI LUCRĂ LA MOTOR PÎNĂ LA UNSPREZECE FĂRĂ DOUĂZECI. ÎN MOMENTUL ACELA, TRANSPIRÎND DE PE URMA EFORTURILOR ȘI FĂRĂ A FI TERMINAT TREABA, DECLANȘA LEGĂTURA PRIN TELEECRAN ȘI-L CHEMĂ PE ZEYDEL. IMAGINEA INDIVIDULUI APĂRU APROAPE IMEDIAT PE PLACA VIDEO, ERA NERĂBDĂTOR CA O VULPE ÎN URMĂRIREA PRĂZII. OCHII ÎI SCÎNTEIAU ȘI BUZELE ÎI TREMURAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE REPORTAJE ORI RELATĂRI. TOȚI MARTORII FUSESERĂ PUȘI SĂ JURE \ SUB AMENINȚAREA UNOR PEDEPSE SEVERE \ CĂ-ȘI VOR ȚINE GURA. PÎNĂ ÎN ZORI AVEAU SĂ SE FACĂ TOATE REPARAȚIILE, FĂRĂ A LĂSA CEA MAI MICĂ URMĂ, IAR APOI, DACĂ MAI TRANSPIRA VREO POVESTE, AVEA SĂ PARĂ DOAR UN ZVON NERUȘINAT ȘI RIDICOL. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ FUSESE VORBA DE O SUPRIMARE RAPIDĂ ȘI EFICACE. FOARTE IMPORTANTĂ. PRESTIGIUL CASEI ISHER AR FI PUTUT SUFERI O LOVITURĂ NIMICITOARE. DAR IZBÎNDA CENZURII FĂCEA CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
noastre !” În sunet de trompete, Tintin, Milou, Haddock și Tour nesol se îndreptară către palatul prezidențial (fosta reședință colonială, la care președintele-mareșal adăugase, cu geniul său arhitectonic, elefanții de marmură galbenă ce ornau intrarea). Cu uniforma sa de gală și transpirând abundent, căpitanul Haddock avea aerul unui holtei care își așteaptă mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu se lase pradă instinc telor sale canine în aceste clipe solemne
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
era acasă și, văzîndu-l, a plecat singură, fără să mai aștepte îndemnul meu, după ce s-a interesat de formă în ce stadiu se găsea crucea. Culmea e că tocmai capacitatea ei de a trece peste orice, fără probleme, fără să transpire de efort sau de grijă, m-a atras. De fapt, Emilia nu făcea o deosebire prea mare între mine și altul. Habar n-avea ce vroia, ce nu vroia, ce-i plăcea, ce nu-i plăcea, ce-i trebuia, ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uliței, singura, casele erau mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
protestat. Fără nici un folos. Nici n-a vrut să audă. "Nu mă interesează. Avem oaspeți importanți. Nu-mi pot permite să scot din program tocmai un număr de senzație. Mai ales că, știi, nu vei avea plasă". "Cum adică?" am transpirat brusc. "Așa cum îți spun. Dacă nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e nevoie să te vindeci". Și mi-a întors spatele. Am simțit că mi-a trecut temperatura, că nu mai aveam amețeli. Mă stăpânea numai frica. În
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator. Călca apăsat, încîntată de ea însăși, transpirând abundent și săltîndu-și sânii umflați sub halat, dar păstrîndu-și aerul semeț, la care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întîlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așa se întîmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ele ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicîndu-i: "Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu poți împiedica veștile să circule când te afli chiar în mijlocul unei zone de conflict nenorocite. —Și cei de la Casa Albă au continuat în ciuda acestui fapt? — Ei regizează totul. Dar, crede-mă, dau fuga la noi de fiecare dată când transpiră vreo informație. Înseamnă că nu e mare diferență. —Poftim? Nu contează. Deci Departamentul de Stat și-a asumat o parte din responsabilități? —O parte? Pe toate, vrei să spui. Dar toată lumea încearcă să-și bage coada. Uniunea Europeană, ONU, britanicii. Statele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni nu suflă un cuvânt despre conținutul acestei scrisori. Amir va spune că testele de laborator au fost neconcludente, că nu se poate descifra cu claritate nici un cuvânt. La prima silabă care transpiră, vă dau afară pe amândoi și vă înlocuiesc cu cei mai mari dușmani ai voștri din partid. Mossek și Ben-Ari se retraseră, uimiți de această subită manifestare de suspiciune, pe care o interpretară amândoi ca pe descătușarea unei furii reprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iordanianul pe căsuța vocală erau din ce în ce mai puțin prietenoase. Trebuie să vorbesc cu tine, Henry. Ține minte că acele suvenire îmi aparțin și m-au costat foarte mulți bani. Sper că nu mă vei dezamăgi. Pentru binele tău. Henry începea să transpire. Ascunsese obiectele în cel mai mare seif cu uși duble din magazin, dar era încă neliniștit. Știa că erau obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă dacă nu ar fi fost așa. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape din vedere și a doua oară? Și totuși, în timp ce geanta trecea a doua oară, îl văzu pe bărbatul din fața monitorului cu raze X răsucindu-se și făcând glume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ușa se deschise. Din instinct, Shimon puse mâna peste plăcuță, ca să o ascundă. —Bună, chamoudi. Nu te așteptam. Nu trebuia să fii la Shapira? La naiba. Întâlnirea. — Da trebuia. Adică trebuie. Îi dau telefon. — Ce s-a întâmplat Shimon? Ai transpirat. —A fost cald. Am alergat. —De ce ai alergat? Ridică tonul. —Ce-i cu toate întrebările astea? Lasă-mă în pace, femeie! Nu vezi că lucrez? —Ce ai acolo, pe birou? —Rachel! Se întoarse și trânti ușa după ea. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vreți să facem, domnule Al-Shafi? întrebă Amiry, întrerupând această dezbatere ideologică și rămânând extrem de practic. —Vreau să aflați tot ce puteți despre incidentul din Bet Alpha. Verificați presa israeliană din scoarță în scoarță: citiți corespondențele militare. Tot ce află armata transpiră de fiecare dată. Și vedeți ce știu oamenii de aici despre Afif Aweida. Mi s-a spus că are veri în Betleem. Vorbiți cu ei. Acest om a fost ales la întâmplare sau există un motiv pentru care niște fanatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui era la curent cu tehnologia. Nu zisese el că bătrânului îi plăcea să joace jocuri pe calculator? Ceea ce făcuse îi stătea perfect în fire. Aflat sub presiune, conștient că ținea o bombă geopolitică în palmele care cu siguranță îi transpirau din ce în ce mai mult, hotărâse să ascundă tăblița lui Avraam acolo unde nu s-ar fi gândit nimeni să se uite. În nici un loc din lumea reală. Ci în lumea virtuală. „Un loc mai bun, mai nou, unde poți fi oricine vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un corp zvelt și fierbinte. Probabil că hahalera plătise pentru ea, dar chiar și așa era evident că nu o aprecia. Își ținea sticla de vin ca și cum ar fi fost un copil și părea atât de agitat, încât aproape că transpira. Dar fata ... Iisuse, era fierbinte. Fierbinte de tot ... De ce naiba nu-i returna Karen apelul? — Hei, spuse Vasco. Ia te uită. E tipul acela de la BioGen. Se plimbă ca și cum n-ar avea nici o treabă. Îl văd, zise Dolly. Era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asta! — Ești nebun? Trebuie să vorbesc despre asta, zise ea. Mi-ai redat fiul. Este un miracol. Nu înțelegi, Joshua? Ai reușit un miracol. Toată lumea va vorbi despre ce ai făcut, indiferent dacă-ți place sau nu. Josh începuse să transpire, să simtă o amețeală ușoară, dar imaginea deveni dintr-o dată clară și calmă. Toată lumea avea să vorbească despre asta. Era adevărat, desigur. Dacă puteai scăpa oamenii de droguri? Ar fi fost cel mai valoros medicament din ultimul deceniu. Toată lumea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]