5,827 matches
-
Era un uscător, un depozit Încăpător, În care vopsitorii aduceau la uscat pânzele tratate, În urma procesului de colorare. Dante fu cuprins de o bruscă senzație de greață, În timp ce Își recăpăta răsuflarea, aplecat pe vine. Dar mintea lui se străduia să traseze o hartă a locului. În spatele prăvăliei lui Teofilo se deschidea o magazie pe care, dintr-un motiv sau altul, spițerul hotărâse să o mențină În legătură cu spațiul principal. Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi? strigă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lipsit de mobilier, cu excepția unei simple mese rezemate pe două trepiede, acoperită de o grămadă de foi mari din hârtie, așezate la voia Întâmplării. Poetul luă una și o apropie de lampă. Se putea vedea o secvență Încâlcită de linii trasate cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e a dumitale. Aparții de Ordinul templierilor. Veniero schiță un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat să creezi impresia unui rit pervers, trasând pentagrama pe zid. Mi-a spus messer Domenico, cămătarul. El mi-a dezvăluit că i-ai cerut să accepte scrisori de credit, garantate. Numai comandamentele templiere pot emite așa ceva. — Dar cum ți-ai dat seama... de asta? Îl Întrebă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care popoarele Egiptului le posedau. Pe Nil trebuia să se caute. Pentru asta s-au bătut templierii pentru Damietta dincolo de orice rațiune, inclusiv conducând la distrugere forțele creștine? — Da. Găsiseră deja În Cipru un portulan incomplet, cu Începutul unor rute trasate spre Apus. Știau că În vechea bibliotecă din Alexandria trebuiau să existe hărțile la care apelase Ptolemeu și că acele hârtii fuseseră luate de evreii fugari, atunci când orașul a fost distrus de arabi. Încetul cu Încetul, toate fragmentele acelor cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acele hârtii fuseseră luate de evreii fugari, atunci când orașul a fost distrus de arabi. Încetul cu Încetul, toate fragmentele acelor cunoștințe au fost strânse laolaltă. În anul Domnului 1294, o corabie a Ordinului a fost trimisă pentru a Încerca drumul trasat de geografii noștri. Ruta era calculată prin raportare la Venus. — Nestemata căzută de pe fruntea lui Lucifer, murmură Dante. Cu cele cinci puncte ale ei fixe pe cer. Pentagrama pe care ai Înscris-o pe carnea victimelor dumitale. — Prin urmare, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sale profesiuni? Eu vorbesc despre ce poate Însemna acest bănet pentru un om, nu pentru un academician. Realizezi că va avea la degetul mic politica mondială, că va manevra cum dorește guverne, organizații, blocuri militare și tot restul, că va trasa coordonatele lumii și va decide asupra vieții a șase miliarde de oameni?! Nici așa să n-o luăm, am mormăit mai mult iritat decât convins, banii nu sunt chiar totul, mai există legi, principii, criterii morale, În fine... Dacă soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nou se schimbă modificarea. Idem dacă o atașezi la finele celei de a treia coloane. Și pe urmă revine calvarul alegerii literei cu care Începi: este A? Este X? Este oricare alta? Și În ce direcție declanșezi succesiunea? Urmezi drumul trasat de săritura calului de la jocul de șah? Pornești pe diagonală? Mergi În zigzag? Și iarăși: de unde pornești? Scutindu-te de comentarii - oricum, În esență, aceleași -, Îți mai arăt așa, ca scuză pentru eșec, câteva dintre figurile cele mai la Îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des, prezența ei acolo îi înspăimântă. Zgomotosul aparat trasă patru sau cinci cercuri din ce în ce mai strânse, cei ce se aflau în el făcură câteva fotografii și-i întrebară ceva ce nu putură înțelege, arătară insistent spre gura puțului, pentru ca apoi să dispară în direcția din care veniseră. În zilele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de a-mi pierde slujba, spuse francezul. Iar dacă vrem să ne păstrăm slujba, cel mai bine ar fi să începem să căutăm soluții, în loc să căutăm vinovați. — Ai vreo idee? — Deocamdată, nu. — Bine! spuse Alex Fawcett, luând un creion și trasând o linie verticală pe o coală de hârtie. Prin urmare, ne înfruntăm cu două probleme total diferite - făcu o cruce în partea stângă a foii. Pe de o parte, avem șase ostatici pe care nu-i putem elibera deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
adevăratele granițe, nici nu s-a stabilit unde și cum trebuie să trăiască diversele sale rase. Abia acum patruzeci de ani majoritatea acestor țări și-au obținut independența - și adevărul e că s-a procedat după criteriile colonizatorilor, cu granițe trasate cu rigla și fără nici un respect față de cei care aveau să trăiască în aceste locuri. Dacă tuaregii s-ar organiza - și cred că tu ești unul din cei care ar putea face ceva în acest sens -, ar fi în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aveți multă nevoie! — Și tu la fel. Baftă...! Cei patru membri ai familiei se dădură la o parte, deoarece când își luă zborul elicopterul ridică nori de nisip și praf, și rămaseră tăcuți, observând cum zgomotoasa mașină zburătoare se înălță, trasă un cerc amplu și se întoarse să treacă pe deasupra capetelor lor, în timp ce câțiva dintre pasageri își luau rămas-bun de la ei făcându-le cu mâna. Dintr-o dată, ușa se deschise și greoiul sac de culoare portocalie zbură prin aer și căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
9 „dacă există În tine un singur procent de homosexualitate, tot trebuie să Încerci măcar o dată În viață delictul pederastiei“. Recunosc că nu a fost o sărbătoare adevărată. Această carte este conformă cu fotografia mea. Ca În toate fotografiile, dacă trasați o linie verticală care să separe exact chipul din imagine În două jumătăți egale, veți constata nu numai că ele nu sînt identice, dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din nou. Era un rânjet lipsit de umor, plin de îngâmfare. S-a întins pe saltea ca o pisică mare și periculoasă. Să vedem ce avem aici, a spus, fără să-și desprindă privirea de pe mine. Mă simțeam de parcă cineva trasase o hartă a punctelor mele erogene, ba mai mult, erau indicate cu săgeți pe fiecare centimetru de corp. L-am privit peste buza paharului. Dacă ai de gând să te faci comod în patul meu, am spus eu observând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
coborât repede scările. Afară aerul nopții era rece și curat și am stat așa câteva minute, inhalându-l cu nesaț. Pe cer erau o mulțime de stele și o lună în creștere. Strada era liniștită, cu perdelele trase împotriva nopții, trasând cadre galbene de-a lungul ferestrelor. O pisică mieuna într-o curte vecină. O mașină a trecut pe lângă mine, cu motorul torcând confortabil. M-am urcat în dubiță și m-am dus acasă. 17tc "17" L-am găsit pe Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Apoi a venit un taxi și a parcat în fața mașinii mele. M-am lăsat în jos. Catherine Hammond a ieșit, a plătit taxiul și a intrat foarte grăbită în casă. Era îmbrăcată în haina ei bleumarin cu guler de blană, trasă astfel încât să-i acopere partea de jos a feței. I-am dat cinci minute după care am sunat la ușă. A răspuns o menajeră filipineză într-o rochie neagră cu un șorț alb imaculat. A ținut ușa pe jumătate deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața soției lui, evident ieșită din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de piele pe taburet, starea i s-a adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe frunte și de-o parte și de alta a gurii. Sprâncenele i s-au împreunat. Ce caută ea aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în contradictoriu. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într-o hîrtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dorna, în amonte de vărsarea râului Dorna în Bistrița. Acest sat Dorna a devenit în secolul al XIX-lea orașul Vatra Dornei, când în jurul satului inițial se dezvoltaseră mai multe Dorne. Când austriecii au ocupat nord-vestul Moldovei, granița a fost trasată astfel încât o parte din Dorne au rămas la Austria, o parte au rămas la Moldova. Vechii locuitori din Dorne care făceau parte din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc, se bucurau de privilegii date pe acte privilegiate de domnii Moldovei: - dreptul de liberă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
multe, a fost Iftimie Ignătescu, descrisă astfel de Marghioala Alex. Curteanu: „Era om voinic, purta plete ca în țara neamțului, Bucovina, lungi, pânăă la umăr, cum apucase de la tatăl său. Fruntea era înaltă cu două intrânduri, ochii erau negri, fața trasă lunguiață. Iftimie Ignătescu avea pământ al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam 40 prăjini. Era meșteșugar în ale lemnăriei: roate, poloboace, putini, căruțe etc. Avea scule personale. Era foarte curat și ordonat. Șura în care lucra era totdeauna curată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
România, urmărind desăvârșirea unității naționale, a aderat la blocul militar al Antantei, care-i garanta, în caz de victorie, dreptul de a uni teritoriile aflate în stăpânăirea Austro-Ungariei, întrând în război la 15-28 august 1916. În toată țara s-au trasă clopotele, chemând oamenii la război. Așa s-a făcut mobilizarea și la Lunca și la Fruntești, de unde au plecat aproximativ 300 de oameni. În legătură cu mobilizarea, plecarea pe front, participarea la luptele desfășurate pe frontul din Moldova, avem mai multe mărturii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un capăt al dormitorului, sub fereastra luminatorului, se afla un birouaș de tip consolă, Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]