4,501 matches
-
sete. Singur Dumnezeu poate dărui viață și avuție! Chiar de m-aș pricepe la istorisit, chiar dacă pana mi-ar da pe deplin ascultare, tot n-aș fi în stare să descriu ce poate cineva să simtă când, după săptămâni de traversare istovitoare a deșertului, cu ochii zgâriați de furtunile de nisip, cu gura umflată de o apă sălcie și caldă, cu trupul încins, murdar, strâmbat de deșelare, vede ivindu-se în sfârșt zidurile orașului Tombuctu. Firește, la capătul unei călătorii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
păstra pe Hiba fără să-mi atrag mustrări și sarcasme, am făcut să circule zvonul că rămăsese însărcinată cu mine, lucru despre care nu știam mai nimic; am fost însă nevoit să-i vând calul, podoabă inutilă și împovărătoare la traversarea deșertului. A doua recomandare a diatei, unchiul mi-o înfățișa prin mijlocirea unei parabole din timpurile vechi. O beduină e întrebată într-o bună zi pe care dintre copiii ei îl iubește cel mai mult. Ea răspunde: pe cel bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-au găsit o ocupație mai bună. În ziua în care am debarcat, eram prea sfârșiți de puteri pentru a trece dincolo de zona portului. Traversarea se făcuse iarna, căci trebuia să ajungem la Constantinopol înainte ca sultanul să plece din oraș în campania de primăvară. Ne-am petrecut așadar prima noapte într-un han ținut de un grec din Candia, un văr îndepărtat de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o patrie după alta, o femeie după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a unit? Am lăsat în urmă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate de tunuri și un avantaj numeric atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai câteva ceasuri. Și astfel, în chiar ultima zi a anului, Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Niciodată până atunci nu mai trăisem astfel, o săptămână după alta, într-un oraș în care nu se înalță chemarea la rugăciune, marcând timpul, umplând spațiul, liniștind oameni și ziduri. Trecuse o lună de când fusesem închis la castel. După neplăcuta traversare și nenumărate popasuri, fusesem debarcat, fără Abbad, pe un chei din Neapole, cel mai populat oraș italian. Apoi dus singur la Roma pe uscat. N-aveam să-mi revăd tovarășul decât trei ani mai târziu, în niște împrejurări ciudate. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai puțin rudimentară. E imposibil s-o găsești dacă nu știi unde este. întâmplător, eu știu. Acolo îți va fi de folos experiența cuceririi Dimensiunilor Interioare. De-acum ele nu-ți mai pot face rău, așa că te poți concentra asupra traversării celor Exterioare. Deși s-ar putea să nu fie plăcut. Grimus va ști cu siguranță că vii. Va încerca să-ți închidă Poarta. în acest caz va trebui să duci o bătălie pe cinste ca să treci dincolo. El se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ghicit, îi știm precis Corbea Ghe. și Mateică Nicolae Amândoi în clasa a-IV-a Elev II Știu și eu o ghicitoare Puțin cam usturătoare Îl cunoaște fiecare Nu după mândra-nfățișare, Ci după felul său în care Nu e atent la traversare. Își poartă nasul cam așa Și circula pe unde vrea. Elev III Știu și eu o ghicitoare S-o asculte fiecare, S-o dezlege cine vrea Că nu este deloc grea: Doi școlari din clasa a IV a Mingea-u început
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
blocuri, vile și grădini liniștite, o clădire mare și albă despre care se spunea că e Universitatea. În mijlocul drumului se aflau două ambulanțe germane distruse de grenade și camioanele au trebuit să le ocolească prin noroiul din șanțurile drumului. Până la traversarea fluviului și intrarea În oraș ochii voștri s-au oprit de zeci de ori pe grupuri de cadavre sau pe cadavre singuratice În așa fel Încât cea mai clară idee despre acel război este că el seamănă cu toate războaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și să-ți dai seama că toți cei implicați arătau de parcă ar fi ieșit dintr-un episod din The Fabulous Life Of, cu excepția umilei mele persoane. Timpul de zbor ar trebui să fie de zece ore, cu turbulențe minime la traversarea Atlanticului, spuse pilotul, cu un surâs dătător de infarct și un fel de accent european vag. Unul care arată atât de bine n-ar trebui să răspundă de viețile noastre, m-am gândit. Unul puțin mai urât și nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dar nu va Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea țărmului, Își luase desaga În spate și plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar nu voia să iasă În larg pe o vreme atât de urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar nu o putuse clinti. Avusese senzația că Înăuntru sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prin sud, să ajungă În anotimpul cald În Palmira și Alep, de unde avea de ales Între două direcții: Istanbul și Veneția. Era prea devreme să hotărască, de acum, unde voia să ajungă. În lunile următoare nu putea decât să continue traversarea Asiei. Știa că destinația finală Îi va fi dezvăluită pe parcurs și că nimic din ce i se Întâmplă nu se datorează hazardului. Îl aștepta o călătorie lungă și plină de primejdii, al cărei capăt nu se Întrevedea deocamdată. 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș al apusei civilizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor era mai mult decât un vas care plutea pe Marea Neagră, cu vântul la pupa. Era un teritoriu al Moldovei, În numele căreia vor trebui să lupte. Până la clipa debarcării mai aveau, Însă, mai bine de două săptămâni. Căpitanul Morovan nu ordonase traversarea mării, ci preferase navigația de-a lungul țărmului dobrogean, cu escală la Varna. Acolo, vasele care puteau ridica ancora pentru a le veni În ajutor În cazul unei evadări neprevăzute din Istanbul aveau să fie puse În stare de alertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
l-ar fi vrut tandru, dar care nu reuși să fie decât stingher. - Nu trecem râul, spuse căpitanul suficient de tare ca să fie auzit de spătarul Mihail și de Apărătorii din jurul lor. Îi așteptăm să ajungă aici și să Înceapă traversarea. Îi rupem În două jumătăți, una de o parte și una de alta a Prutului. Atac cu săgeți dincolo, șarjă la sabie aici. Apoi dispărem și ne regrupăm Înainte de Ștefănești, Între dealuri. - Da... murmură spătarul Mihail. E cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oastea Semilunei e atât de mare Încât nici acum nu s-a terminat trecerea ei pe cele cinci poduri de la Dunăre. E limpede că sultanul Își joacă acum toate cărțile și că, odată ce va Înfrânge Moldova și va trece Carpații, traversarea câmpiei ungare e un sport de divertisment, iar Viena o etapă nesemnificativă. Sultanul vrea să cucerească Parisul la vest și Roma la sud. Alexandru e bine și a băut două cupe cu vin la sosirea mesajului despre victoria ta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și ea vorbăria ei neisprăvită. Acum trecătorii erau numeroși și căutau a se strecura printre ei, pe canalul central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe de lăturea lui, punând puțină unduire pe șesul pășunei bucurene. - Ai văzut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și despre casa ei din Suffolk și inventează o vedere pe care trebuie să i-o arate după-amiază. Dacă ar ști ce reprezintă pentru el, probabil că Amanda ar forța lucrurile. Pentru Jonathan, este excelentă, o revelație, ca și această traversare cu vaporul. Parfumul ei, culorile, textura părului, sunt mici victorii pentru el și, cum stă acum la parapet cu mirosul ei în nări, de fiecare dată când ridică țigara, se simte ca un explorator. Oricât ar încerca, Jonathan tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împărtășești din învățătura ta. Fii bun și spune-mi, fără rezerve, ce am greșit și cum mă pot îndrepta. Bine, atunci, lasă-mă pe mine s-o spun. Am jignit oamenii după moartea tatălui meu, ridicând, pe neașteptate, tarifele la traversarea râurilor și la trecerea barierelor, în scopul de a întări apărarea provinciei? — Nu, răspunse Kaisen, clătinând din cap. Katsuyori deveni și mai agitat. — Atunci, trebuie să fi existat vreun cusur în felul în care am împărțit recompensele și pedepsele. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După care trec la acțiune. Am numărat până la cinci. Zece! M-am răzgândit. O să număr până la zece și după aceea o să vorbesc cu el. Tocmai când mi-am simțit fundul ridicându-mi-se de pe scaun și pregătindu-se pentru odiseea traversării camerei, am înghețat de groază. Machiajul meu! Nu-l mai verificasem de dimineață. Am fugit în cameră, m-am pieptănat și mi-am refăcut în grabă machiajul, aplicând un nou strat de rimel și încă unul de ruj. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară și concretă eram, gata să mă prind de orice este vizibil, viu... când oare când s-a schimbat totul. Livrata acum nopții, singurul refugiu. Timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevărată.“ Nu-și amintea autorul, n-avea importanță, exercițiul de memorie îl satisfăcuse. Așadar, dimineața se reia. Nu, se continuă, adică se adeverește. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE, Calea Rahovei, Dealul Mitropoliei, Lipscani, Ateneu, Batiște, Vasile Lascăr, pietonul ajunge în Piața Rosetti. La traversare își pipăie, din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare. Abia când ea s-a îndepărtat, pășind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare. Abia când ea s-a îndepărtat, pășind ușor în espadrile, mișcarea de aer mi-a adus mirosul ei de creme de plajă. În visele mele, marea pe care pot să mă abandonez făcând pluta pe spate de la o oră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când a trebuit s-o port o după-amiază lungă pe Zina la un cizmar. Nu mă mai satur să repet drama personajului dintr-o povestire, cred că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară chiar piciorul în pantof fin de pe trotuar în groapa străzii, se retrage ca dintr-o cadă cu apă clocotită, hipertrofiind și apropierea și greutatea mașinilor din trafic; continuă să-i privească de pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]