40,073 matches
-
suspendată în aer și să se volatilizeze din lipsa unei posibilități vitale de ancorare. Cunoașterea manuscriselor eminesciene are, în istoria culturii noastre, puterea salvatoare a unui odgon sigur. Puse la îndemâna tuturor, ele (re)fac una dintre acele legături trainice dintre trecut și prezent. Eugen Simion a explicat foarte clar, atât în prefața primului volum, cât și cu alte ocazii (în presă sau în emisiuni televizate), necesitatea unui asemenea fapt cultural râvnit din perioada interbelică. Manuscrisele nu mai pot fi consultate datorită
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
ia mereu de la capăt, ca Sisif. Aici, Levi-Râlea cade în sine. Introvertit, cu pusee de durere, de iritare, de nemulțumire, cu un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el. Două planuri. Prezentul și trecutul. Realitatea și visul-coșmar. Imobilitatea și zborul. Percepția sa și versiunea celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
programul etic și estetic al generației '80. ș...ț O nouă generație literară va apărea, probabil, abia atunci cînd această dificilă tranziție se va încheia prin integrarea europeană a României. În acel moment, despre generația �80 se va vorbi la trecut, ca și despre generațiile anterioare, căci s-ar putea să fie ultima care mai scrie în limba română." Așa să fie, de-adevăratelea, optzecismul? La pierre tombale, "generofag" îngăduind doar epigoni? Ar fi chiar păcat...Noroc, pe de altă parte
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
în culegerea Zbânțuilă) și patru volume de literatură pentru copii. În aceeași perioadă nefastă, am remarcat și în cazul altor scriitori basarabeni (George Meniuc, Aureliu Busuioc) refugiul în literatura pentru copii, deși nu era vocația lor. Lăsând în urmă un trecut literar neglijabil, Vladimir Beșleagă îi va avea alături, drept colegi de generație în ofensiva prozei după 1965 pe Vlad Ioviță (1935-1984) și pe Serafim Saka (n. 1935), chiar dacă foarte diferiți ca stiluri și teme. Prozele scurte din volumul La fântâna
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativității creează complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și trecut, investigația de profunzime a unei conștiințe morale răscolită de reacții negative față de o greșită înțelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil și cu voință de concentrare a intensităților afective, Zbor
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Eminescu nu este diminuată , nici chiar atunci cînd traducerile sînt mediocre. Este unul din rarii poeți care merită a fi numit profet - stîlp al existenței și persistenței unui popor. Opera unui Vate este sublimarea unei întregi istorii și culturi; cu trecutul și viitorul care se concentrează în momentul prezent. Egalat, în acest sens, doar de un Hölderlin, Eminescu încarnează perfect poezia, așa cum o țară se încarnează în el. Portugalia înțelege poate cel mai bine semnificația lui Eminescu pentru poporul român, prin
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
Ilie Constantin Elanul de a sfâșia două mii de pagini de jurnal intim, în vara lui 1987 - când am plecat din Vélizy-Villacoublay ca să mă instalez în solitudinea unui apartament din arondismentul XIV parizian - mi-a părut exaltant: o rupeam cu trecutul etc. Nu ignor binele psihologic pe care îl voi fi resimțit în acea perioadă dramatică: fusese o explozie ce echilibra, în spatele meu, o ruptură existențială - sau, cum ar simplifica cineva, un divorț în pragul bătrâneții. Ani la rând, m-am
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
futut! Cine nu înțelege asta degeaba bate câmpii cu sentimentul românesc al ființei, schimbarea la față, românii după '89 sau cerul văzut prin lentilă... Cerul văzut prin sticla de băutură poate... În beție și între cracii muierii este viitorul și trecutul nației! Uite aici România palpabilă și sănătoasă! Trăiască pizda, bă! Restul e neant și, după mine, poate să se ducă la dracu." Doar două povestiri reușește cu adevărat Dumitru Ungureanu în acest volum. Amanta anului 2000 conține mai toate obsesiile
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
și înfrângeri. Dezvăluie însemnări ale sale, rezumă scrisori din 1929, toate aceste investigații fiind făcute pentru a arăta "slăbiciunea inerentă firii" lui Alexandru Iftodie. E din ce în ce mai clar că e o figură de contrast pentru tânărul N. Steinhardt. Developarea unui întreg trecut are ca singur scop de a găsi cauzele eșecului acestui coleg. Dar de ce atâta obstinație în analiza întreprinsă de diarist? Trebuie să fie o subtilitate psihologică la mijloc, alta decât interesul pentru un personaj. și deznodământul vine când trebuie, spre
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
eluda frapantele denivelări ale operei sale (Cornel Regman îmi spunea că tematica urbană a reprezentat o veritabilă decapitare a acesteia!), pe de alta nu se încumeta a indica foarte numeroasele compromisuri pe care le-a făcut propagandei comuniste. Dacă în trecut situația era oarecum explicabilă prin împrejurarea că instanțele politice (ca și unele redacții) echivalau orice obiecție la adresa scriitorilor așezați pe panoul de onoare al "mărețelor realizări socialiste" cu o cîrtire împotriva regimului, azi ea ne apare îndeajuns de ciudată. Cufundat
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
bănuim disperată". Nu e doar opinia d-lui Geacăr, ci și a lui Valeriu Cristea, care nota că "revolta de pe arie" ar alcătui "nucleul unei comedii". E adevărat că Marx ne recomanda, într-o formulă celebră, să ne despărțim de trecut rîzînd. însă, supralicitînd, Preda nu ezita a se despărți rîzînd de prezentul dramatic! înfricoșat pînă și de umbra sa, cînd putea fi bănuit că ar contraria canonul de partid, romancierul accepta a batjocori motivul "sacru" al creației sale, sufletul țărănesc
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
mai departe pe drumul criticii civice, autorul Moromeților dînd impresia a fi "mai curînd preocupat de operația inversă, de recondiționare a imaginii instalării comunismului". Refacerea acestei scrieri ne duce gîndul la rescrierea istoriei, practicată de către "cercetătorii" aserviți partidului, astfel încît trecutul neconvenabil să fie răstălmăcit sau omis. Partea amuzantă a unui asemenea procedeu o reprezintă inevitabila contradicție între rigiditatea schematismului purces din dogmă și mobilitatea "adaptărilor" din mers la mereu schimbatele pretenții ideologice: "Beju, cel care intenționase să-l excludă din
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
s-a risipit și realcătuit, că este clonat aproape în fiecare și, oricum, în cei care ne conduc. Se întîmpla asta într-un moment în care mai speram în schimbări esențiale. M-am gîndit, așadar, că trebuie să ne cunoaștem trecutul în sensul profund. Dureros. Netrucat și netrunchiat. Că ar fi igienic pentru toți. Ca să putem privi în prezent, ca să putem să visăm viitorul, ar cam trebui să înțelegem ce s-a întîmplat cu noi. Am priceput că s-a ratat
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
tranziție din România, guvernanții țării refuzau să accepte oportunitatea, chiar necesitatea unui serios examen de conștiință, preconizat de mulți intelectuali de frunte, ca Octavian Paler, Ana Blandiana și alții, nu prin vînătoarea de vrăjitoare, ci prin elucidarea atîtor întrebări ale trecutului mai îndepărtat sau mai recent rămase fără răspuns, și expunerea în plină lumină a unor adevăruri ținute sub obroc, acești guvernanți nu făceau decît să mențină domnia kitsch-ului. După cum la fel de kitsch mi se pare confundarea țării ca atare cu
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
se dimensionează prin scene live și descrieri la a doua mână, gesturi decupate comportamentist și istorisiri complicate, stufoase, pe care judecătorul Viziru încearcă, ulterior, să le decanteze. Altfel spus, Antipa e văzut din afara și dinlăuntrul lui, la prezent și la trecut, în diferitele medii prin care trece și în pupila mărită de spaimă a victimelor pe care le face (în joacă, în glumă). Fantasticul romanului e dat, în primul rând, de această insistență descriptivă asupra noului Cicikov. Cu cât caracterizarea lui
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate, de franctiror în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse de suflul prozei, mai jurnalistic - frivole pe teme "la zi", însemnările dau seamă de-o anumită stabilitate, de-o egalitate de umoare, totuși
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
și referință bibliografică obligatorie, înseamnă că un cerc al (recepției) literaturii s-a închis și se deschide un altul, pe un segment diferit al spiralei. Încremenirea în provocare nu poate dura. Istoria demitizării, capitol bine ilustrat de-a lungul secolului trecut - de la vechii dadaiști la proaspeții milenariști -, numără în dreptul unor generații intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază din nou tablourile la locurile lor, șterg de praf busturile de bronz și le ridică, într-un elan
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
Negrescu așteaptă semnalul din capitală, pentru a ocupa un post de cercetător la un Institut al Academiei. El e scepticul, dezolatul de realitate, neinteresat de luptele mici din sat, false donquijotisme. Viorica Vrabie caută o formă de revanșă față de propriul trecut dureros: deportarea părinților ei în Siberia, unde ea s-a născut (p. 252). Ea reprezintă impulsul înnoirii. Romanul lucrează tot cu scheme ideologice, ușor recondiționate. Radu își face la un moment dat autocritica individualismului (p. 287), dar rezultatul nu e
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
și soția lui. Unchiul din Paris se întoarce definitiv acasă, cu mâinile aproape goale, rudele îl copleșesc, își caută foștii prieteni, vizitează meleagurile natale, însoțit de nepotul medicinist cu mașina. Călătoria prin raionul Bugeac echivalează cu recuperarea simbolică a propriului trecut. Ironia e că unchiul din Paris admiră sincer realizările socialismului la Chișinău sau în împrejurimi: bulevardele noi, terenurile de sport, campusul universitar, filarmonica, fermele (care sunt de fapt colhozuri), livezile - în timp ce basarabenii își văd mai bine propriile suferințe, păstrate în
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
relaxat și în bună măsură dezideologizat, dar numai pe partea poveștii de dragoste a medicinistului simpatic ca tânăr din lumea nouă, indiferent la trecut. Pe măsură ce unchiul înțelege ce s-a întâmplat în Basarabia după plecarea lui, descoperă și nepotul rănile trecutului. Dramele sunt estompate în vagi sentimentalisme și subînțelesuri, dar romanul, victimă a conjuncturilor, iese iremediabil din raza de interes a actualității, atât în România, cât și în Basarabia. Interesant în 1973 prin conflictele mocnite și prin dezvăluirile lui, Unchiul din
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
încă din primul an" (forum.softpedia.com). Construcția apare des în formule de scuze, apropiindu-se uneori, contextual, de "a se băga în vorbă": "Fetelor, scuze că mă bag în seamă, însă faza cu spanacul din fier e de domeniul trecutului" (idieta.ro); "Scuzați-mă că mă bag în seamă, dar de ce trebuie punctajele alea să fie cât mai mari?" (crazypc.ro).
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
de relații mortificante, Lumea în două zile oferă un regal, un triumf al imaginației ficționale ce nu ascultă decât de propriile constrângeri artistice. Rezonanța socio-politicului nu acoperă și nu stârnește vocile romanului, fiind totuși perceptibilă în fundalul cărții și în trecutul unora dintre personajele ei. Aduse în prim-planul narativ, prin extrasele din "presa vremii", frazele-șablon din panoplia limbajului de lemn au funcția unor savuroase caricaturi verbale. Față de complexitatea și adâncimea eroilor adevărați ai romanului, platitudinea celor prefabricați (muncitori depășind stahanovist
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
subliniază faptul că multe închipuiri avute în timpul somnului sunt ecouri ale gândirii din timpul zilei 185, și, de aceea chiar și visurile trebuie să-ți dea prilej de gândire cu privire la credință 186, pentru că ele sunt câteodată experiențe și imagini din trecut 187, fiind un indiciu al patimilor ascunse în suflet. Dacă cineva suferă vreo scurgere în timpul somnului trebuie să se învinuiască pe el însuși, adică nepăsarea și lenea, pentru că, după Sfântul Ioan Casian, scurgerile naturale au loc o dată la câteva luni188
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
fie necesar să câștigi fiecare cursă" (onlinesport.ro). Asemenea folosiri nu sînt noi (în dicționarul academic ele apar înregistrate și ilustrate prin citate din Caragiale și Ibrăileanu), dar în limba actuală au luat o amploare mult mai mare decît în trecut. Strict familiar este conectorul plus că, folosit pentru a lega propoziții, fraze, enunțuri: Am propus multe amendamente, plus că am lucrat pe comisii" (sportplus.ro); "la cât de mult îmi place fotografia mi-aș lua unul profesionist, dar mă îngrozesc
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
falsă - ea e o proiecție posibilă în limbaj; își ficționalizează deopotrivă autorul și uimește. Meraviglia face din Caragiale un autor ieșit din mantaua lui Giambattista Marino. Ca și din aceea - să ne lăsăm amăgiți de ideea prezentului care-și creează trecutul - a lui Mircea Cărtărescu. Lumea operei ca... formă fără fond?! Iată o problemă care trebuie desfășurată, o știm prea bine, pe alt plan decît acela al mimesisului, dar care, finalmente, poate insera și chestiunea, atît de precisă, a mimesisului. Nu
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]