894 matches
-
găleată, și ea ruginită, o lăsau să se topească și o împărțeau cu cealaltă familie din vagon, care mergea tot la Brăila. — Zi-mi, Doamne, zi-mi că nu înnoptăm aici, a șoptit Virginia apăsat, cu mâinile ei zdrențuite și tremurânde peste buze, ținute ca pentru o rugăciune. Dar speranțele ei au fost năruite atunci când un pasager mai din față a venit să le spună că ar putea rămâne în câmp chiar și câteva zile. — Condoleanțe, doamnă ! îi mai spuse, văzând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eu mă bucur, tanti Apostolescu. Și eu... Atât i-a spus, după care a mai lenevit câteva minute, simțindu-și pe rând toate vânătăile și rănile. Îl durea tot corpul și mai ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-a revărsat peste buza paharului, așa că l-am pus pe masă cu mâna tremurândă. Înfuriată de tonul meu relaxat, Jayne se dezlănțui încă o dată. - E ilegal, Bret. Doar pentru că s-au consumat în casa noastră... - O reședință privată! am urlat și eu. - ... nu înseamnă că e mai puțin ilegal. - Sigur, tehnic vorbind nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era cel mai antipatic mi-a aruncat genul de privire „Cine mă-ta te crezi?“ și am auzit termenul „pulache“ - dar nu sunt sigur în legătură cu cine. Fețele lor dure-destinse aproape fără urmă de coșuri, tunsorile moderne gen perie, mâinile ușor tremurânde din cauza medicației, atitudinea incertă a unui față de altul - toate au dus la un sigur rezultat pentru mine: n-aveam încredere în nici unul. Apoi, din senin, grupul s-a destrămat. Orice urmă de interes pe care o aveau unii față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ă, și Mihai Gafița, redactorul-șef și factotumul acelui monstru editorial, și ne-am așezat pe o banchetă, la perete, alături. Cineva ne-a adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu l-am luat cu mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care am devenit guvernator, domnul Decebal Urdea, de la care am preluat conducerea Băncii Naționale, m-a rugat să avem o discuție între patru ochi. A încuiat cabinetul cu cheia, s-a dus la fișet și a scos cu mână tremurândă dosarul cu documente originale privind tezaurul trimis la Moscova și mi-a spus cu o voce foarte gravă: „Din 1922, acest dosar se dă din mână în mână, de la guvernator la guvernator, ca un talisman cu jurământ că fiecare guvernator
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
am luat biletul de examen cu tema “numărătoarea globulelor albe”. M-am așezat la masa de lucru, am solicitat instrumentele necesare și doamna Vasiliu mi-a Înțepat degetul cu acul lui Franke ( Încă nu era scos din uz). Cu mâna tremurândă de emoție și de ce nu, de frică, m-am apropiat cu pipeta Potain de platina microscopului pe care Îmi așezasem camera BűrkerTurk. Totul era bine, dar celulele nu apăreau În câmpul microscopic. La o privire mai atentă am observat că
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc pe un scaun, mi s-a adus un ceai cu lămâie și un ou fiert moale. O felie de pâine. Sare. Am mâncat, cu mâinile tremurânde ducând la gură din bucatele oferite de mătușa mamei care între timp mă chestiona în așa fel încât să mă convingă să urc în tren și să o iau spre casă pentru că Bucureștiul nu era de mine. Și cu acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum i se spunea, nos talgia acțiunii conducându-mă la un divorț, categoric și absurd, cu muza favo rită, Terpsihora, căreia n-am mai putut să-i suport, vreme de zece-cincisprezece ani, farmecul aromitor al liricii sale, smuls din coardele tremurânde de citară. ÎNSĂ ACEASTĂ CARTE A MEA - VENITĂ MULT MAI TÂRZIU și ca un produs hibrid Între proză și poezie sau cântec, lucru care nu strică urechii și nici nu șade rău, fiindcă Aristot laudă acest fel de scris, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întuneric ce ne înghițise literalmente. Pentru a ne deplasa în spațiul intim unde însuși regele merge pe jos, ne cuplam doi câte doi pentru a ne face curaj și pentru a ne ține lumânarea unul celuilalt. La lumina sărăcăcioasă și tremurândă a lumânării, înaintam încet, cu grijă, pentru a nu se stinge flăcăruia călăuzitoare. "In foveam cadunt qui sine lumine vadunt" (Proverb latin) (În groapă vor cădea cei care vor merge fără lumină.) E adevărat că forța de iradiere a sistemului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiți atenți! Mircea, ai grijă de frații tăi! Da, mama. Și am pornit însoțiți de prietenul nostru, Leu, care, supus unui post prelungit de natură secularizată, ajunsese un ghemotoc de blană ce numai printr-un miracol înainta pe picioarele-i tremurânde. Am depășit casa familiei Condor, mergând pe strada a IX-a, în direcția dispensarului uman. Ne deplasam în aceeași coloană de tip indian, capul ei fiind Mircea, surclasat de bietul cățelandru care de slăbit ce era înainta cu dificultate, lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amintiri de catehism ale celui care a conceput manualul? 6 iunie 2004 "Rușii de astăzi se nasc cu o karma deosebit de dificilă". Propoziția este rostită de un tânăr yoghin rus, la lumina unei lumânări de ceară care-i arunca umbra tremurândă pe un perete văruit grosier în alb. Totul se găsește într-o bijuterie de film intitulat Efremov, lettre d'une Russie oubliée de Iossif Pasternak, nici o legătură cu poetul. Efremov este orășel aflat cam la 200 km sud de Moscova
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iese, ignorînd total că de fapt intrase într-o cameră unde erau, totuși, niște oameni. (Dacă nu din politețe, măcar din bun-simț trebuia să schițeze un gest de salut.) Directorul s-a schimbat la față, și-a aprins, cu mîna tremurîndă, o țigară, în timp ce secretarul literar s-a apropiat de el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios. Directorul s-a uitat în jur și i-a făcut un semn discret secretarului literar, să tacă. De fapt, am aflat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la recepție că ești aici... Mă apropii de ea și-o prind de braț: Fiți calmă! Trebuia să las buletinul la recepție. Le spunem că am uitat. Răspundeți la telefon... Cristina lasă țigara în scrumieră și ia receptorul, cu mîna tremurîndă. Da, vă rog... Alo, tovarășa ingineră Dumitriu? se aude în receptor o voce gravă de femeie. Da, răspunde doamna Cristina. Bună ziua! Sînt Roman Brîndușa, inginera-șefă a combinatului... Aaa... tu..., surîde Cristina, trăgîndu-și sufletul. Ce s-a întîmplat? o întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care locuia ; a transcris-o și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai convinsă ca alta că toate studentele vorbesc așa tot timpul. Dar să revenim
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
subînțelese în metoda lui ; metoda însăși ne spune că e cea mai în măsură să ne spună adevărul. Dar nu e mai bună cu unele adevăruri decît cu altele ? De exemplu, poți capta fericirea pe peliculă atunci cînd camera ta tremurîndă sau, dimpotrivă, statică, îl învață pe spectator să fie în permanență suspicios și încordat ? Cît despre ideea că cinemaul își împlinește propria natură renunțînd la majoritatea resurselor lui spectaculare, pe motiv că nu-i sînt specifice, dacă nu-i așa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de o ilustrație, intitulată FARFURIA DE LEMN. Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora și nepotul Mâinile îi tremurau, vederea îi era încețoșată, iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
forma unei balerine În costum de Înger cu aripi albe. Dacă Mefisto e acceptat ca „realist“ În cabinetul lui Faust, de ce n-ar fi și un Înger?! Îngerul bun Îl atinge pe Faust și, delicat, Îi ia pana din mâna tremurândă, pentru a-l Împiedica să semneze. Din partea opusă, un Înger cu aripi negre apare și, cu un gest brusc, Îi smulge pana din mână Îngerului alb, i-o dă Înapoi lui Faust și-l forțează să semneze. Acest Început era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a plâns cu lacrimi, cu lacrimi adevărate. Își face cruce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Zboară! Și, odată cu ea, trecem și noi... Uite, mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir cu fir, ne fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă pe colțul mesei și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al Voichiței. Ștefan zvâcnește, se întoarce: Maria!!! Nuuu!!!... Maria a încremenit cu paharul la buze. Nu, Maria!... o imploră Ștefan. Te rog!... Nu!... și se apropie de ea, încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată, încremenită cu paharul la buze... Lacrimi mute șiroiesc pe obrajii ei, picură în cupa cu vin... Ștefan ia paharul... Varsă vinul... Îl lasă să cadă și calcă pe cioburi: Iartă-mă Maria... o imploră și îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trecător: - Dă-mi și mie un colț de pâine! Mi-e tare foame! Mult prea grăbit pentru a fi generos, trecătorul îmbrăcat în haine scumpe, în loc de pâine i-a aruncat micuței făpturi o privire disprețuitoare și câteva vorbe urâte. Mânuța tremurândă s-a-ntins și către noi: - Dă-mi și mie... - Cecilia? Ce faci tu aici? Ce-ai pățit? Fetița a tresărit și-a încercat să o ia la fugă.Am prins-o de mână: - Stai! Ce faci?De ce fugi? Sunt
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
coborâșuri, secvențe sporadice nerelevante. Mă aflu în fața persoanei de care m-am îndrăgostit. Sedus, îi privesc chipul și aud cum dragostea, ce mă împletește de marasma ființei sale, rostește, prin mine, te iubesc. Această formulă devenită vociferată, preschimbată în glăsuire tremurândă este cu adevărat vârful, piscul trăirilor mele întru eros ce își revendică acum dreptul la expresie sonoră. Nu am programat erupția lor în cuvânt, nu le-am impus o dată pentru exteriorizarea fonetică. Dragostea mea a pășit de la sine în sunetul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale nopței umbre sala se încinge, Și tot se mai bate negrii luptători Luminați de fulgeri repezi, trecători. AL. DEPĂRĂȚEANU Tânăr a murit și Al. Depărățeanu (1834-1865), care a rămas cu reputația unui neologizant rizibil: Și bellă, grațioasă, ca astra tremurândă Ce spuntă-ntîi pe ceruri era Ella de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea, Din buză-i toată vorba "amor, amor" zicea. De fapt, franțuzismele și italienismele sunt prea multe pentru o operă poetică: verdură, mund, vermeliu, eclatant, nemic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]