1,604 matches
-
în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar trebui să-i dea sentimentul puterii și al plenitudinii. Doar e stăpân pe viața lor. Dar când le atinge devine și mai conștient
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o lase la sală. O aud cum spune: ― Aha, aha, aha. Bine, îi transmit. Pa-pa. ― Ce-a zis, ce-a zis? Lauren are un imens zâmbet pe față. ― Jemima Jones, asta trebuie să fie ziua ta norocoasă. ― De ce? Tot mai tremur. ― Ai primit un mesaj, ai primit un mesaj, începe Lauren să-mi cânte, ridicându-se și dansând prin sufragerie în ton cu cântecelul ei cel ciudat. ― De la cine? Lauren se oprește și face o pauză teatrală, înainte să anunțe personificându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
LOS ANGELES! Și nu e doar atât: STĂ LA SHUTTERS ON THE BEACH! ― Știam eu, țip eu. Știam, la naiba, știam. I-aș recunoaște oriunde tunsoarea și spatele. Este aici, e chiar aici. Dă-mi telefonul! ACUM! La drept vorbind, tremurul, s-a înrăutățit, dar Ben e aici! Ben al meu! Dragostea mea! Aștept să mi se facă legătura de le recepție, rugându-mă să fie încă acolo, să nu fi plecat înapoi acasă, pentru că niciodată nu mi-am dorit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gene, al tău suflet se ridică; Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dânsul o solie, Dar ea sboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze discleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind; Dar dacă ar cădea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea, șezând cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în țări străine. Cu toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3. De aceea mi s-a umplut inima de neliniște, m-apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naște. Zvîrcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4. Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza, noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5. Ei pun masa, straja veghează, ei mănîncă, beau... Dar deodată se aude strigînd: În picioare, voievozi! Ungeți scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc." 13. "Voi, cei de departe ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape vedeți puterea mea! 14. Păcătoșii sunt îngroziți, în Sion un tremur a apucat pe cei nelegiuiți care zic: Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?" " Cine din noi va putea să rămînă lîngă niște flăcări veșnice?" 15. Cel ce umblă în neprihănire, și vorbește fără vicleșug, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fiu ridicol. Tot atunci atenția îmi fu atrasă în altă parte, pe obiectul din mijloc, în jurul căruia se dănțuia. Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face și acum să tremur.) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă, și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea după mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea... Nu puteam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu dragostea nouă, se va potoli, se va simți prea încrețită la față ca să mai placă; săturată oarecum, nici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Apoi citesc cu greu din pricina nopții. E de la Gina. " Știi, dragul meu prieten, o veste mare: Irina a murit. Sărmana! Un accident. A căzut de pe vârful unui munte, la Sinaia." Pentru un moment am rămas fără de nici un gând. Apoi, un tremur ciudat prin tot corpul. În sfârșit, înțelegeam. Nu mai era nici o îndoială asupra bietei nenorocite. Toate interpretările mele asupra ușurinței ei au fost false. Sau așa sunt oamenii. Pot să urmărească un scop mare și să aibă momente de distracții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întîmple întîlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina lângă mine o hartă a orașului. Poate erai îmbrăcată cu una din hainele pe care le porți cu mine. E imposibil să fi aruncat toate cămășile, toți ciorapii de atunci. Cu toate că hainele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aproape de rădăcină. Din coroana sa bogată nu rămăseseră decât câteva cioturi înnegrite, iar de jur împrejur iarba dispăruse, lăsând locul unui disc negricios ce se întindea până la el. își aduse aminte atunci de fulgerul orbitor, simți din nou căldura și tremurul ce-i străbătuseră trupul, îi veni în minte senzația cumplită că era pulverizat și azvârlit în hău. între el și copac, întrezări un obiect diform și pe jumătate carbonizat, în care, cu greu, îl recunoscu pe Rutger. îi veniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să spun, interveni comandantul gărzii, înfigându-și pumnalul la centură. Apoi scutură din cap: Nu, amice, tu ne spui povești. Dar sunt sigur că, dacă acum îți încălzim nițel picioarele pe cărbuni, adevărul o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată cu hunii pe urmele lui și baia în Rhon, tortura era exact ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva clipe, își mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l pe câinele ăsta! Hunul nu se lăsă rugat; îl țintui cu un picior pe Inisius, ca să-l țină în genunchi, și trase sabia din teacă. — Nu! strigă abatele, întinzând din nou brațul. Tânărul său confrate fu străbătut de un tremur. Vorbind către Balamber, Canzianus îl imploră: — Cruță-l, te rog. Nu e decât un biet nebun. Mintea lui e întunecată, dar, în realitate, e... un om smerit... un om bun. Balamber întinse un braț și-l opri pe prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a întâmplat ceva... Preocupat de faptul că, înflăcărat de istorisirea sa, Divicone uita să mănânce, Sebastianus îl îndemnă cu gest al mâinii: — Mănâncă între timp; avem drum lung și trebuie să-ți păstrezi forțele. Divicone se scutură cu un tremur scurt, ca și cum doar în momentul acela și-ar fi dat seama de prezența lui. Ascultător, luă a doua coastă de miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liniști: — Nu, Go-Bindan. N-o să te mai părăsesc. 30 Se sfârșise. încremenit, Sebastianus urmărea ultimele unități dușmane îndepărtându-se peste câmp, precum refluxul unei imense maree. Mâna sa alergă la încheietoarea coifului, dar îi veni greu să desfacă nodul: un tremur nestăpânit i-o străbătea, astfel că fu obligat să lase să cadă sabia, roșie de sânge, și să-și folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă pe jos coiful, deformat în mai multe locuri; apoi, copleșit de o insuportabilă oboseală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l ajute să facă ceva pentru băiat. — Ajută-mă! îi spuse lui Maliban. Trebuie să-l eliberăm de armură. încercară, cu mișcări precipitate, să desfacă legăturile de la lorica lui Vitaliu,s însă acesta, scuturat astfel, gemu din nou. Un tremur îi străbătea acum membrele, iar strângerea mâinii sale se făcea din clipă în clipă tot mai stinsă, chipul tot mai palid, privirea tot mai împăienjenită. Sebastianus, care îi susținea capul cu brațul, nu încetase să-i vorbească, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voință. Singur trebuie să te ridici atunci când cazi, să învingi când ești învins, să iubești din nou când ești pierdut și să renaști prin propria forță.” CÂND CODRUL ADIE Când codrul, pretutindeni adie Și frunza-i în foșnet și-n tremur ușor În sufletul meu plăcerea învie Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
drept? Astrul nopții-înfiorat Va răspunde la- întrebare: Pare mică dar e mare Și-i bună de sărutat! Te-oi cuprinde de mijloc, Tandru am să te ridic, Va fi ardere și foc Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros Chipul îți va lumina Vei simți cât de frumos, Dulce-i când te-oi săruta... Chipul tău străluminează Și cuprins de vraja lunii Te va ține mereu trează Nu-ți pese ce-or zice unii! VRAJA CODRULUI Vântul prin
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ori doinit) și nu a lăsat urme speciale în spiritualitatea sa, în sufletul său, așa cum ar spune acasă la Tanacu. Departe de satul său natal, poeta îl apropie și-l redescoperă, adesea stilizat, oferind și oferindu-și mărgăritare în versuri, tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cei ce ghiceau. 4. Filistenii s-au strîns, și au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul, și au tăbărît la Ghilboa. 5. La vederea taberei Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică și un tremur puternic i-a apucat inima. 6. Saul a întrebat pe Domnul și Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci. 7. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutați-mi o femeie care să cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Mai trebăluiau pentru el, când Își aminteau. Câteodată făceau mult, dar nu ca să te poți baza, nu În mod regulat. De rutină făcea singur. Era de conceput chiar că ar fi fost parte din Întinerirea lui - Întinerire susținută cu oarece tremur. Sammler știa tremurul acesta. Era amuzant - Sammler observa la femei bătrâne care purtau pantaloni strânși, la bătrâni sexuali, acest tremur de vivacitate cu care se supuneau stilului tineresc suveran. Puterile sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el, când Își aminteau. Câteodată făceau mult, dar nu ca să te poți baza, nu În mod regulat. De rutină făcea singur. Era de conceput chiar că ar fi fost parte din Întinerirea lui - Întinerire susținută cu oarece tremur. Sammler știa tremurul acesta. Era amuzant - Sammler observa la femei bătrâne care purtau pantaloni strânși, la bătrâni sexuali, acest tremur de vivacitate cu care se supuneau stilului tineresc suveran. Puterile sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu știa când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]