5,174 matches
-
fie curioase. Curiozitatea e forma pe care o ia spiritul atunci cînd nu poate scăpa de nerăbdare. Cauza stă în cuplarea stimulului cu reacția pe care o provoacă: cine e avid în găsirea unor amănunte insolite are impulsul de a tresări repede la contactul cu ele. De aceea atenția îi sare de la detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște o țesătură deasă de comentarii
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
exterioară. Superficialitatea, trăirea exacerbată a momentului, cultul violent al succesului i-au împins pe prea mulți dintre contemporanii noștri la acte care anulează cu totul însăși ideea de natural. Ne revoltăm că suntem hrăniți cu alimente modificate genetic, dar nu tresărim la zâmbetele îmbotoxate ale divelor din industria de divertisment. În felul acesta, deși nu ne dedăm la plăcerile solitare ale avangardistului cu trup perfect, nu suntem decât companionii de viciu ai culturistului avant-la-lettre din Germania lui Hitler.
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
că nu e printre noi și nu ascultă tot ce vorbim noi acum? Un geamăt prelung se auzi în secția Amenajare. Ioannopolski izbucni în râs. Fața lui Ptașnikov se acoperi cu stele și dungi violete. - Vai de mine, spuse el tresărind, și eu l-am înjurat de dimineață destul de rău pe Cain. Precis că Filiurin a auzit și o să-i spună tot. - Ce-ai înnebunit? începu să țistuie Evsei Lvovici. Ce tot spui? Dar dacă el stă acum pe husa asta
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Câteva clipe nu-i mai auzi și se așeză pe un trunchi de copac doborât, în jurul căruia crescuseră și-i îmbrăcau tulpina câteva tufe înflorite. - Of, of, of, așa vânezi tu? auzi din spate o voce care o făcu să tresară. Se speriase atât de tare că nici măcar nu-și dădu seama cine e. Abia câteva clipe mai târziu îl recunoscu pe Patru, care o apucă de mână și o ridică de jos spunându-i: - Vino după mine ca să nu ajungi
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
fiecărei luni", cum putem citi în pagina a doua, Cronicarul a descoperit (numărul din octombrie 2009) un interviu plin de vervă pe care Daniel Săuca i-l ia poetului Claudiu Komartin. În ciuda simpatiei pe care i-o poartă, Cronicarul a tresărit neplăcut constatînd culorile în care tînărul poet zugrăvește epoca actuală: "Eu cred că trăim într-o epocă foarte deschisă și că nu ar trebui să existe liste de lectură, nu ar trebui să existe nici un imperativ. Nimeni nu ar trebui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
fenomen social cu consecințe îngrijorătoare. Un studiu statistic efectuat asupra copiilor din județul Buzău arată că dependenții de calculator nu doar că nu mai citesc aproape nimic, dar că își pierd pînă și pofta de joacă. Citind știrea, Cronicarul a tresărit speriat, amintindu-și cum, în copilărie, i s-ar fi părut imposibil ca, după o anumită vîrstă, să înceteze să se joace, și din acest motiv îi privea pe oamenii maturi cu o sinceră și dureroasă compasiune, un fel de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
are ca semnificație momentul în care apostolii Mântuitorului, aflați pe Muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său. Pe Muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleșiți de somn, au tresărit la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. În această lumină, doi bărbați stăteau de vorbă cu Iisus despre patima și moartea Sa în Ierusalim
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
în copilărie, risipa de imaginație, culoare și inteligență a generației „pop", de la Tom Wesselmann și Roy Lichtenstein, la George Segal și Andy Warhol (pe unele am apucat să le văd, pe viu, în anii '90, la New York și Washington). Am tresărit încântat în fața unui album cu „decupajele" lui Matisse și „fotomontajele" lui Bearden. Dar n-am să înțeleg nici în ruptul capului ce au de-a face „lipiturile" lui Bârlădeanu cu „exprimarea autentică"?! Foarfeca nu ține de inspirație și nici lipiciul
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
acesta un răspuns încă mai uluitor. „Cine ar fi putut să prevadă" - exclamase Carp, întîlnindu-l pe Caragiale pe trotuarul gării din Ploiești - „că voi trăi suficient de mult ca să te văd pe dumneata, Caragiale, în rolul lui Cațavencu!". Fără să tresară, Caragiale îi răspunsese prompt: „Haide, hai. Eu, Cațavencu?! Glumiți! Cațavencu e Take Ionescu, respectatul meu șef. Eu, la nevoie, eu sînt Farfuridi...". După care, își continuă Troțki relatarea anecdotei, Caragiale, care povestea «cu plăcere» acest dialog, adăuga întotdeauna: „Pînă acum
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
baiser de la mort, una dintre cele mai faimoase, aici, sculpturi tombale pe care, în anul 1910, Constantin Brâncuși a executat-o pentru mormântul tinerei rusoaice Tatiana Rachewskaia (Rașevskaia). De cum am dat cu ochii de acest nume, în memoria mea a tresărit ceva! De unde, de unde îl cunosc?!... Sigur, de la Ilya Ehrenburg, din extraordinarele sale volume de memorialistică Oameni, ani, viață (Liudi, godî, jizn'). Acolo, demult, în studenție, întâlnisem numele tinerei și nefericitei rusoaice. După masă, la ICR, aveam să navighez prin internetul
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
cute ale timpului" dintr-o recentă carte despre bătrânețe și îmbătrânire.) Și să jubilez ori de câte ori descopăr că există un fel de ghildă secretă a „shakespearofililor", ai cărei membri se întâlnesc, într-o vivace serendipitate, indiferent de locul unde trăiesc. Am tresărit plin de încântare aflând că marele regizor Andrei Șerban e robit unei pasiuni asemănătoare. Nu-mi rămâne decât să aștept și să nădăjduiesc (ca-n După douăzeci de ani, de Dumas!) că nu va amâna prea mult proiectul unei cărți
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
broșură de instructaj tehnic. De o serbezime memorialistă deplorabilă, volumul e diluat ca o zeamă în care nu s-a adăugat nici un condiment stilistic. După 50 de pagini îți dorești din tot sufletul ca chinul lecturii să se termine și tresari îngrozit constatînd că mai sunt încă 350. Simțind instinctiv că n-are expresivitate, autorul caută s-o acopere prin exclamații dese, epitete vetuste și prin folosirea periodică a caracterelor aldine. Tot volumul este alcătuit din fraze de genul: „La Padova
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
să mă încarce și răscolească afectiv au continuat. Pierdut în mulțimea doritoare să vadă spectacolul, am trăit o senzație stranie, șocantă de-a dreptul. În jurul meu se vorbea într- un grai bănățean pe care nu-l mai auzisem din copilărie. Tresăream la cuvinte de o dulceață arhaică, dispărute de mult în satele din împrejurul Oraviței din limbajul curent, dar rostite de către românii din Banatul sârbesc cu naturalețe, fiind evident că pentru ei integrate organic într-o limbă vie, vorbită zi de
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
lupta împotriva corupției”, a scris Ion Cristoiu, joi, pe pagina sa de Facebook. Presupunînd că fac și eu parte din haita de maidanezi despre care se spune că ar fi, prin raport cu Democrația, Presa independentă nu pot decît să tresar la acest îndemn prezidențial de comitere a unui grav abuz. Codurile sunt din punctul de vedere al importanței, pe locul al doilea, după Constituție. Cele două Coduri au fost adoptate în 2009 prin asumarea răspunderii de către Guvernul Boc (altă formulă
Cristoiu îl atacă pe Băsescu: ”Îl îndeamnă pe Ponta să comită un abuz” () [Corola-journal/Journalistic/47241_a_48566]
-
am de învățat. E cunoscut adagiul: n-am timp să scriu scurt. Eu am destul, dar nu din cauza asta scriu scurt. Sunt mereu în defensivă - și asta n-ar fi nimic dacă Alexandra n-ar fi luat boala, la pătrat. Tresar de câte ori îmi văd numele în vreo revistă, neplăcut surprins. Citesc Biblioteca din nord a lui Aurel Dumitrașcu, corespondentul meu asiduu, abia întrevăzut. Volum instructiv pentru că poetul a refăcut, trimițându-mi-l, ce fusese cenzurat. De cine? Îl cunosc prea bine
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
Vasilescu are un surâs ce traduce o înțelegere calmă a lumii. Se „trezește” atunci când cineva se așază lângă el, ca și cum ar fi descoperit tocmai în clipa aceea, uimit, realitatea căreia (totuși) îi aparține: „Când acesta se așează, Din Vasilescu parcă tresări, se strânse să-i facă loc pe butuc.” Sau, mai departe: „alături de el, Din Vasilescu, tresări din nou și se strânse parcă să-i facă mai mult loc.” (s.n.) Detaliile schițează portretul unui personaj vizibil diferit de ceilalți, om tăcut
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
așază lângă el, ca și cum ar fi descoperit tocmai în clipa aceea, uimit, realitatea căreia (totuși) îi aparține: „Când acesta se așează, Din Vasilescu parcă tresări, se strânse să-i facă loc pe butuc.” Sau, mai departe: „alături de el, Din Vasilescu, tresări din nou și se strânse parcă să-i facă mai mult loc.” (s.n.) Detaliile schițează portretul unui personaj vizibil diferit de ceilalți, om tăcut, izolat, contând prea puțin în grup. Este, păstrând proporțiile, un posibil portret, cu ecouri romantice, al
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
noastre științifice. - Ce veți face - întrebai deodată -, dacă o să vă ceară părerea onestă despre expunerea lui diletantă? Profesolul D. zâmbi pe jumătate ironic, pe jumătate gânditor. Tăcu. În cele din urmă văzui pe chipul lui semne de tulburare, sprâncenele îi tresăreau nervos... și nu-și găsea cuvintele, dar răspuns n-am primit. Sunetul unei sonerii, unul cu totul obișnuit, nu deosebit de tare. Nu știu de ce am tresărit. Profesorul D. se zăpăci și mă privi neputincios. Era dintr-o dată complet pierdut, părea
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Tăcu. În cele din urmă văzui pe chipul lui semne de tulburare, sprâncenele îi tresăreau nervos... și nu-și găsea cuvintele, dar răspuns n-am primit. Sunetul unei sonerii, unul cu totul obișnuit, nu deosebit de tare. Nu știu de ce am tresărit. Profesorul D. se zăpăci și mă privi neputincios. Era dintr-o dată complet pierdut, părea micșorat, de-a dreptul ridicol. Mă cuprinse atunci o dorință irezistibilă de a deschide eu însumi ușa și a-l lăsa să intre. Mă grăbesc spre
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
puțin una: în aprilie anul acesta, cînd Mica mai trăia încă, în timp ce fumam o țigară în ogradă, privirea mi s-a oprit, intrigată, pe o fereastră mică, plasată într-o anexă a casei lui Tinu, deasupra ușii de la pivniță. Am tresărit, fericită ca atunci cînd te întîlnești cu o veche cunoștință, pe care o crezi de mult și pentru totdeauna pierită: o fereastră de la casa noastră! Îmbătrînită, cu vopseaua cenușie sărită, dar integrată, totuși, în zidul lateral al casei celei noi
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
abia mărturisite culminează, discret, totuși, într-o văpaie arătată ca în oglindă: „Umbra ei pe fața apei, de pe pod ușor plutind,/ Cu-o mișcare voluptoasă trece lin și se oprește/ Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... / El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește.// Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez,/ Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde.../ El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez,/ Și se pare că hârtia sub peniță
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
asta se adaugă un dezinteres în creștere față de ceea ce aș putea afla din presă — adică lucruri care mai mult mă enervează decât mă informează. Beneficiar de abonament la câteva redutabile biblioteci electronice, intru din ce în ce mai rar și în librării. Când intru, tresar totuși încântat văzând la mesele așezate printre rafturi tineri adânciți în lectură. E acea parte „emo” a noii generații, care a ales alt model decât cel al majorității gregare, pentru care performanța intelectuală constă în faptul că încă poate număra
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
e ilustrată de un leninist primitiv, antisemit și intolerant, precum Slavoj ŽiŽek, și de o ideoloagă nu mai puțin intolerantă și sectară, precum Martha Nussbaum, o excelentă cunoscătoare a culturii Antichității, pe care o folosește însă pentru demonstrații adeseori aiuritoare. Tresari, firește, când primul scriitor care apare pe listă, pe poziția cincisprezece, e Arundhati Roy, o foarte vocală activistă antiglobalizare, o inamică isterică a „neoimperialismului”, dar ale cărei cărți sunt de-o mortală plicticoșenie... Nici urmă, în acest clasament, de Philip
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
profesorii care au făcut prestigiul Universității București, reunesc toate aceste caracteristici. Elementele și simbolurile islamice au „îmbrăcat” într-un veșmânt mai recent tradiții arhaice: zoroastriene, arabe, indiene, chineze. Chiar și cei care au citit numai basme românești, în copilărie, vor tresări recunoscând personaje, întâmplări, clișee familiare. De pildă, în Feciorul săracului și prințesa, voinicul plecat să pețească fata șahului e ajutat de padișahul furnicilor cu mulțimile lui (recunoscătoare că nu li s-a făcut vreun rău) să treacă „proba meiului”, strângând
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
mintelor Brâncovenești, cînd entuziamul doctorilor în privința ridicării unor școli de rang european era o constantă generală. Azi? Resemnare, decepție și o nemulțumire dospind sub smalțul tăcerii. În privința limbii, discursurile au o vetustețe ce dă farmec lecturii, ochiul sastisit de clișee tresărind cu plăcere la expresii ca „în anul contenit” (pentru anul care tocmai s-a sfîrșit), „sunt nedubii prețioase la aceste procedări” (pentru exprimarea certitudinii, p. 74), „numai o minte în unghiuri ar putea crede că” (p. 63), „premiteți-mi să fiu
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]