2,886 matches
-
pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce vrea să mă cuprindă, Iar trestii îmi șoptesc cuvântul drag! O, sfântă mamă, cer pe veci ascuns, În care vijelia vieții n‐a pătruns, Cu negurile triste și pustii; De când te‐ aștept, la pieptul meu să vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
abia mai putea să respire. Încremeniți de ceea ce vedeau, Hideyoshi, medicul și vasalii lui Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, încât dădu impresia că se frângea în două. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu cade? Înainte de toate, probabil castelul o să cadă în următoarele două sau trei zile. S-ar putea întâmpla chiar și mâine. — Mâine! Cei doi vasali îl priviră pe Kanbei cu ochi mari. Chipul său strălucea alburiu-difuz în reflexele apei limpezi. Trestiile uscate foșneau lângă maluri. Mori și Kuriyama se opriră speriați. Vedeau o siluetă stând între tulpini, pe malul opus. — Cine e? A doua surpriză fu altfel decât prima. Omul părea să fie un general inamic important, dar singurul său însoțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
venit cu intenții ostile. Păreau doar să aștepte, în liniște, ca grupul lui Kanbei să se apropie. — Așteptați aici, ordonă Kanbei. Supunându-se ordinului, cei doi îl priviră atenți cum se îndepărta. În timp ce Kanbei se apropia, inamicul care stătea între trestii făcu și el un pas, doi, înainte. De cum se putură vedea clar, se salutară ca doi vechi prieteni. Dacă alții ar fi asistat la o întâlnire secretă între inamici, într-un asemenea loc, imediat ar fi suspectat o conspirație; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, însă, un cal splendid înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nawabu se afla pe malul Râului Machiya, cam la o leghe spre sud-vest de Kuwana, dar gurile râurilor Kiso și Ibi erau în apropiere, fiind un loc excelent din care să amenințe cartierul general al lui Nobuo. Toamnă târzie. Bogatele trestii din regiune ascundeau câteva sute de mii de soldați, iar fumul focurilor de tabără se întindea gros peste malul râului, zi și noapte. Ordinul de luptă încă nu fusese dat. Relaxați, soldații mergeau chiar la pescuit. În asemenea momente, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze, și să zică: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 19. Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. 20. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. 21. Au silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pentru ce M-ai părăsit?" 35. Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: "Iată, cheamă pe Ilie!" 36. Și unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie, și I-a dat să bea, zicînd: "Lăsați să vedem dacă va veni Ilie să-l coboare de pe cruce!" 37. Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul. 38. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
care apare vița de vie sunt cele care stau în legătură cu jertfa euharistică, care de obicei sunt pictate lângă proscomidiar. Iisus poate fi reprezentat așezat pe tron (sau mormânt) în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să stea de vorbă cu cineva. în urma lui, pe șantier, însemnările sale despre violența în familie și destrămarea căsniciei plutiră în noapte și se înfundară în noroi. 7 — Natura e atât de libidinoasă! spuse Sally, aprinzând o lanternă și luminând trestiile printr-un hublou. Uite, să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune nimic. Nici hărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-mă de fiecare dată la Fen Curve. Sunt înnebunită după curve. Eva, iubirea mea, ce-ar fi să mai faci un ibric de cafea? Vreau să rămân trează toată noaptea și să mă uit cum mijesc zorii peste papură și trestii. Ei bine, eu nu mai am chef, zise Gaskell. Noaptea trecută mi-a fost de-ajuns. Tipul ăla țicnit din baie, cu păpușa după el, și Schei, care s-a tăiat singur... E suficient pentru o singură zi. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să vezi peisajul. N-ai să zărești nimic altceva decât un chiolhan al firelor de papură. Sally se cățără pe acoperișul cabinei și se uită spre orizont. Orizontul era la zece metri de ei și consta dintr-un noian de trestie și păpuriș. — Uite, acolo e ceva care seamănă cu turla unei biserici, zise ea. Gaskell se cățără și el alături de Sally. — E o turlă de biserică. Și ce-i cu asta? Păi dacă facem semne cu o lumină sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spărsese pe undeva, fie că i se stricase ceva la valvă, dar, orice-ar fi fost, înaintarea Evei fusese excesiv de lentă și până la urmă femeia fusese obligată să se refugieze în stufăriș, departe de canal. Aici, prinsă între firele de trestie, își petrecuse o noapte în noroaie, dându-se jos de pe saltea ca să o umfle și apoi urcându-se înapoi pe ea și încercând să curețe mâlul și buruienile care i se lipiseră de piele când se dăduse jos. în timpul procedurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici nu putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică după ea, pe jumătate înot, dar mai mult târându-se prin noroi și apă. în cele din urmă reuși să iasă dintre trestii și păpuriș în largul apei și descoperi că privirea ei întâlnește o limbă de pământ, dincolo de care se aflau o casă cu o grădină ce cobora până pe malul apei și o biserică. Acum n-avea altă soluție decât să traverseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
au ajuns la anaghie. Nu puteau fi prea departe de uscat. Din câte știau ei, uscatul era chiar dincolo de stufăriș. Gaskell ieși și se cățără pe vârful cabinei, dar în afară de turla bisericii din depărtare, nu reuși să vadă nimic dincolo de trestii. Poate că dacă ar lua o bucată de pânză și ar flutura-o, cineva ar putea să-i detecteze. Coborî, luă o față de pernă și își petrecu douăzeci de minute fluturând-o pe deasupra capului și strigând. Apoi se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
veți cunoaște” -, se ridică și se holbă pe fereastră în direcția bisericii, întrebându-se dacă n-ar trebui să coboare și să vadă dacă nu găsea acolo jos vreo doamnă masivă, grasă și goală, când atenția îi fu atrasă de trestiile de peste apă. Uite, apăruseră din nou, obiectele alea infernale! De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Preotul apucă binoclul și se holbă furios prin el. Acum putea să le vadă și mai clar decât prima dată și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
auzim nu vorbim... dar vă înnebunim cu Terențiu și cu Baronius și cu Otto al treilea, Sfântul, politicianul idealist. „Rând pe rând le oferi romanilor spectacolul sacrei lui maiestăți și aspirația la singurătatea absolută într-un bordei de lut și trestie.“ Înaltul Scaun, scaunul electric, apocalipsa... crepusculul lumii... mundus senescit. Și iubirea, bineînțeles, împărăția iubirii pe pământ, o mie de ani, frater, dulcissime frater, o mie și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se auzea tusea și fornăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dorit niciodată ca el să fie răsturnat. Dumnezeu face întorsături stranii de situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dacă animalele fuseseră adunate, dacă sclavii îi îndepliniseră poruncile, dacă familia se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de vânturile de est și, la lumina lunii, privi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
construim case de piatră, pentru că ne sufocăm când simțim ziduri în jurul nostru. îmi place să știu că pot ridica oricare din pereții jaimei mele, să văd imensitatea deșertului de cealaltă parte. Și îmi place să simt cum vântul trece printre trestiile din sheriba - făcu o pauză. Alah nu ne poate vedea când ne ascundem sub acoperișuri de piatră. — Alah ne vede oriunde. Chiar și în cea mai adâncă dintre temnițe. Cântărește suferințele noastre și ne va răsplăti dacă le îndurăm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]