1,001 matches
-
de viță n.n.) nu te mișcă, ci te uluiește, e ceva de-a dreptul magnific. E ca o muzică foarte mare, extraordinară”! Lăutarii parcă adună una câte una notele zburătăcite din inimile noastre și le așează în zumzet de cobză, tril de vioară și ritm de țambal... Această muzică te învăluie și fără să-ți dai seama te acoperă cu valurile ei... Trag din nou cu ochiul pe cele scrise în cartea din fața ieșeanului, pe care parcă anume a dat-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să-l înfrunte, a pornit fără știrea tatălui său spre tărâmul Întunericului să îl caute pe Marco și să îl înfrunte vitejește. Călătoria A pornit prințul, călare pe un armăsar mândru, prin pădurea cu ramuri de argint și asculta îngândurat trilurile mărețelor păsări ale paradisului ascuns. Aici nu călca picior de om și Andrico știa că are de înfruntat multe pericole. Călătoria a fost lungă și costisitoare, pentru că frigul toamnei începea să muște din trupul nopților și feciorul nostru se știe
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
liniște, încât nu mai oboseai repede, dormeai foarte bine și făceai poftă de mâncare. În special copii care aveau probleme cu mâncarea. Prin copaci frunzele foșneau, realizând un fond sonor, ca o melodie de bază pe care apărea ciripitul și trilurile diferitelor soiuri de păsărele, mai ales dimineața. Vara era atât de plăcut și reconfortant pentru că nu simțeai arșița soarelui dogoritor și zăpușeala de la oraș în betoane și asfalt. Astfel, locul acela părea că totul era o armonie creată de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca de bucle suple, de bolți trase cu florarul în aer, mă încînta, mă adâncea în mine însumi. Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semilună de iască, adunam de jos vreo frunză uscată și-i contemplam rugina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmată de corul celorlalți, venea mult estompată prin filtrul vegetației: "Un salut din vechea Troie: Ahoe! Și-nc-o dată, 51 că e voie: Ahoe!"; Un salut din Cantemir: Hai sictir!" Când se dădeau goluri izbucneau cu toții, chiotele fetelor acopereau atunci și trilurile, și foșnetul copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să-i ceară ajutor zânei bune care locuia în palatul de cleștar. Oamenii din satul lui erau foarte nefericiți. La un moment dat, s-au auzit triluri minunate și din palat a ieșit zâna cu o diadema pe cap și înconjurata de păsărele viu colorate. Dintre toate păsărelele, una era foarte frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul s-a apropiat de zâna bună, s a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fugea după ea ca fulgerul. După ce am terminat cu joaca, m-am așezat pe iarba de un verde-crud și mă gândeam cum ar fi să merg cu Toto într-o plimbare prin pădurea alăturată. Să adun niște floricele, să ascult trilurile păsărelelor, să mă bucur de natura renăscută. Ar fi așa de frumos! Cum mă gândeam eu așa, am ațipit.Visam...Am căzut într-un somn dulce ca Frumoasa din Pădurea Adormită. Se făcea că m-am trezit într-o pădure
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-ncolții din sămânță De ce Întâmplarea mă-mpinse afară din dulce-ntuneric Poți să mă amăgești cu vorbe meșteșugite, Că stelele atârnate de-orbite-n spațiu sunt altele acum Că soarele-i palid, bolnav de stomac de un veac Cunosc toată gama de triluri - spanac! Când foamea-i tot foame și burta Îți ghiorțăie fără-a fi mândră sau demnă, O copaie de mațe nu poți să le umpli cu aer stătut, Când pâine nu e, o să mesteci pulberea stelelor, Dar pot eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te-ncredințezi că n-ai visat. Ai uitat tot, ca și cum ai fi fost hipnotizat. Nimic nu mai există acum În tine care să-ți confirme că tu erai acela și că experiența aceasta extraordinară a fost chiar a ta. Deodată, trilul ciocârliilor devine banal, observi că, prin grâu, sunt doar pietre și mărăcini, nu ai nici o poftă să mergi mai departe, praful se ridică gros, te Împiedică să respiri, te Îneacă; vezi că te afli pe un drum gloduros, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură ca un singur trup reduplicat. Mergeau braț la braț. Și el fu cuprins de o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai auzea o Împușcătură În lanul de secară trecînd pe deasupra scaunelor ca o ploaie de alice, ba se iveau și imagini acute, metafore cu adresă directă, metatext fără text, apropouri, bancuri iambice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vedem În La datorie că locotenent colonelul Vasile s-a supărat pe Mircea Mihăieș din pricina unui articol apărut În România literară, unde era atacată armata. În introducere, colonelul scrie că ziariștii sînt ca niște păsărici (leit-motivul săptămînii) dar că, În locul „trilului adecvat” folosesc „toroipanul”. Ce-i drept, păsăricile cu toroipan sînt cu duiumul, mai ales În pomii adecvați. Urmează o metaforă militară instantanee: lui Vasile „i s-a spulberat iluzia că la România literară sînt păsărari pricepuți”. Metamorfoza păsărilor În păsărari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin Politica, care zice: „În muzica ușoară nu-ți poți croi drum decît cu prețul sexului”. Altfel e greu, tre’ să ai voce. Fiindcă, numai din sex, nu poți face nici măcar un tril, darămite un drum. Aici cred că-s de acord cu Ilie Neacșu cînd scrie că „la sfîrșitul anului 1989 România producea aproape 85% din nomenclatorul mărfurilor produse pe glob, de la Încălțăminte pînă la arma cu laser”. Noi 85%, Basarabia vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prea multă dragoste!G.L.U.P.I. Iubirea duce la căsătorie Răbdarea-i gust și e emblemă Și, mai cu seamă-un fel de pact, Să poți rămâne pe problemă Și până la, și după act. Iubirea Așteptată, primăvara, Antrenată de vreun tril, Dacă n-a venit nici vara... Apoi vine inutil. Mărturisire Iubita mea cu zâmbet îngeresc Și chip ce m-a făcut să nu am stare, Ți-am spus cândva, discret, că te iubesc Și-așa o țin de-atuncea: Sus
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
de Hatfield și copiii interpretează deja o fugă pentru țipete și plânsete. Dau mai tare caseta cu Colinde interpretate de corul de la King’s College, iar eu și Rich Începem să cântăm după casetă cu Însuflețire. (Rich e specialist În triluri, iar eu cânt partea lui Jessyie Norman.) Aproape de Peterborough, la vreo sută douăzeci de kilometri de Londra, un gând firav și sâcâitor reușește să-și scoată căpșorul din grămada de vegetale În putrefacție pe care o reprezintă conținutul capului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dedicație scrisă cu cerneală ușor decolorată taie în diagonală umărul fetei: "Sunt aici pentru totdeauna, Smaranda". Deschide larg ferestrele prin care se furișează mirosul proaspăt al primăverii. Dincolo de perete, din apartamentul vecin, acolo unde locuiește o studentă la conservator, pătrunde trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc instantaneu o stare de calm și liniște. Se gândește o clipă la puterea miraculoasă ce izvorăște din partiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat de om bolnav. Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Hohotele sănătoase se întrerup brusc la apariția lui, toți cei de față devenind la fel de tăcuți asemeni unor călugări în trapeză. Prin fereastra larg deschisă pătrunde un curent ușor călduț odată cu chemarea lungă și ritmată a unui hulub, căreia îi răspunde trilul subțire al unui pițigoi. Pripit, parcă trezit din somn, jandarmul se ridică luând poziția drepți. E proaspăt bărbierit, dovadă crestătura din bărbie lăsată de briciul bine ascuțit într-o clipă de grabă. O foiță albă, punctată de un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece și îndulcit alunecă pe gâtlej po-tolindu-i setea și foamea. Când se simți îndestulată, făcu un semn și îi retraseră tubul din gură. Noi sunete îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nea’ Nicu, ai fi jurat că totul merge strună, ca niciodată. Zgomotul tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]