1,393 matches
-
a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto e vivace, tema I, expresie a unei bucurii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a primei părți a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei I. Trecerea către tema II este făcută printr-un motiv nou, cântat în fortissimo foarte asemănător cu o frază din partea I a Simfoniei V. Tema II, începută de suflătorii de lemn și completată de coarde, are
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care știa Beethoven să dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În trio, instrumentele de suflat intonează parcă un cor liniștit, ce se aude ca din depărtări. Melodia oboiului predomină. ( În Simfonia IX vom găsi o frază muzicală foarte asemănătoare cu aceasta ). Partea a IV-a. Finalul ( allegro molto ) este dominat de neastâmpăr
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
adevăr, sunt prezente ritmul și mișcarea de scherzo; este un dans, însă un adevărat dans funebru, întunecat la fiecare clipă de gânduri de doliu, dansuri, în sfârșit, asemeni acelora pe care războinicii Iliadei le celebrau în jurul mormintelor căpeteniilor lor”. În trio, cornii împrăștie semnale de alarmă. apoi, prima secțiune a scherzo-ului se repetă, încheindu-se cu o scurtă coda. Partea a IV-a ( allegro molto ). Precedat de o introducere furtunoasă, finalul simfoniei este construit în formă de variațiuni. Tema lor
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o frază
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o frază cu contur sinuos. Intervine apoi o mișcare mai domoală (un poco meno allegro) - trio-ul. Melodia oboiului și a fagotului prim, susținută de ceilalți suflători, creează - împreună cu sprinteneala gingașă a viorilor - efecte pline de farmec. Melodia ia amploare. Sonoritățile descresc apoi. Reapare tempo-ul inițial, cu reluarea scherzo ului, apoi a trio-ului; în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
meno allegro) - trio-ul. Melodia oboiului și a fagotului prim, susținută de ceilalți suflători, creează - împreună cu sprinteneala gingașă a viorilor - efecte pline de farmec. Melodia ia amploare. Sonoritățile descresc apoi. Reapare tempo-ul inițial, cu reluarea scherzo ului, apoi a trio-ului; în încheiere revine iarăși scherzo-ul, dar prescurtat - numai prima lui secțiune. Partea a IV-a (allegro ma non troppo) este construită, ca și prima, în forma de sonată. Înfățișarea ei jovială ni-l reamintește pe Beethoven din prima
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva, își leagănă pașii fără să ia în seamă amenințarea ce e atât de aproape. Sonoritatea crește mereu. După ce răsună încă o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris în stil fugato, acest trio e plin de impulsuri. Câteva note în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul readuce motivul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva, își leagănă pașii fără să ia în seamă amenințarea ce e atât de aproape. Sonoritatea crește mereu. După ce răsună încă o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris în stil fugato, acest trio e plin de impulsuri. Câteva note în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul readuce motivul de bază al simfoniei. El se aude
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se animă. Intervine un dans apăsat, care, spune tot Berlioz ...,,anunță sosirea muntenilor cu cizme grele... Muntenii au adus cu ei veselia lor zgomotoasă și caraghioasă, unii bat din palme, alții strigă, aleargă”... Acest dans este de fapt secțiunea II (trio) a unui scherzo. El se va relua aidoma după repetarea secțiunii I, care se va mai auzi pentru a doua oară - dar foarte prescurtată și într-un tempo mai rapid (presto) - trecând fără întrerupere în mișcarea următoare. Partea IV (allegro
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la clarinet. Punându-l în legătură cu caracterul celorlalte părți ale simfoniei, acest allegretto ne apare ca o imagine a suferințelor trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo. În urma unui fugar ecou al melodiei din trio, mișcarea se încheie în aceeași atmosferă exuberantă. Partea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo. În urma unui fugar ecou al melodiei din trio, mișcarea se încheie în aceeași atmosferă exuberantă. Partea IV (allegro con brio) este, mai mult decât partea precedentă, întruchiparea unui elan de bucurie, a unui optimism nestăpânit. El începe
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo. În urma unui fugar ecou al melodiei din trio, mișcarea se încheie în aceeași atmosferă exuberantă. Partea IV (allegro con brio) este, mai mult decât partea precedentă, întruchiparea unui elan de bucurie, a unui optimism nestăpânit. El începe cu următoarea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo. În urma unui fugar ecou al melodiei din trio, mișcarea se încheie în aceeași atmosferă exuberantă. Partea IV (allegro con brio) este, mai mult decât partea precedentă, întruchiparea unui elan de bucurie, a unui optimism nestăpânit. El începe cu următoarea temă apăsată: După un ritm de cavalcadă al coardelor
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
s-a bucurat însă de dragostea sa părintească, la fel ca și celelate simfonii. Simfonia a VIII-a a fost executată în primă audiție la Viena în Redoutensaal la 27 februarie 1814. Programul concertului cuprindea: Simfonia a VII-a, un Trio, Simfo nia a VIII-a și ,,Bătălia de la Vittoria”. Veselia și umorul care scaldă Simfonia a VIII-a, construcția formei, ne fac să ne amintim de lucrările de tinerețe ale compozitorului, de primele două simfonii ale sale, înrâurite puternic de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
viguroase ale lui Haydn. În schimb, a doua secțiune melodică vădește o fină rezonanță mozartiană. Este parcă o evocare a ,,frumoaselor vremuri de odinioară” o parodiere a stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt. În desfășurarea antrenantă a ultimei părți a Simfoniei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt. În desfășurarea antrenantă a ultimei părți a Simfoniei, Partea IV-a, Allegro vivace - se desprind cu ușurință două teme. Prima, fermecătoare, este expusă de viori. Într-un moment cu totul neprevăzut, întreaga orchestră izbucnește într-
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
aude mereu la corzi. Dezvoltarea începe după câteva pauze ale întregii orchestre și se întemeiază pe tema I-a. Apare apoi reluarea acestei teme (repriza) în care apare și tema II-a. Intervine pe urmă, într-o mișcare rapidă, (presto) trio-ul, partea mijlocie din scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
întemeiază pe tema I-a. Apare apoi reluarea acestei teme (repriza) în care apare și tema II-a. Intervine pe urmă, într-o mișcare rapidă, (presto) trio-ul, partea mijlocie din scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de genialul compozitor. E compusă în formă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
urmă, într-o mișcare rapidă, (presto) trio-ul, partea mijlocie din scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de genialul compozitor. E compusă în formă de variațiuni și bazată pe două idei melodice. După o scurtă introducere a suflătorilor, corzile, care-și fac apariția pe
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
jucăușe între ele ca pe niște panglici colorate, cu măiestrie împletite în vârtejuri de bucurie. Tok Tok Tok și frumoasa nigeriană Ultima zi de festival, duminică, a fost probabil una dintre cele mai reușite. În deschidere a cântat Marius Popp Trio, avându-l ca invitat pe saxofonistul Harry Sokal, unul dintre cei mai distinși muzicieni ai Austriei. La tobe, diabolicul Lucian Fabro, spre deliciul sibienilor care îi gustă muzica de ani de zile, fie în Imperium, fie la Faust... Festivalul s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]