1,309 matches
-
elle logeait Rougon. On raconte même qu'elle lui prêtait de l'argent... Et maintenant, quel métier fait-elle? (...) Mme Correur est une dame fort respectable", dit-il nettement" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.30]. Proaspăt căsătorită, mic-burgheză Sidonie Chèbe intra triumfătoare în rândurile mării burghezii: "un sourire de triomphe éclairer tout à coup ce joli visage énigmatique" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.25]. Mitul lui Pigmalion este reluat în varianta scriitorului Mariolle, care încearcă să o transforme pe servitoarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Caracteristică pentru mentalitatea niponilor este creșterea neîncetată a ratei economisirii. Actualmente, ea se ridică la 17% din venitul net, față de 12% în 1988, mult superioară ratei investițiilor, în ciuda unui nivel al dobînzii apropiat de zero. Acesta este capitalismul japonez, altădată triumfător, dar clientelar și paternalist. "Miracolul japonez" a devenit un clișeu. Potrivit revistei Fortune, printre cele mai mari 20 întreprinderi din lume, 9 sunt japoneze și numai 6 americane. Dar, dintre primele 20 cele mai profitabile, 12 sunt americane și nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a-și lăsa agresorul în viață, pentru a-și trăi pînă la capăt agonia înfioarătoarei maladii. O victorie completă acum, ce-i redă lui Perowne statutul (pentru un moment disipat) de învingător perpetuu. De aceea, în el, McEwan ilustrează tipologia triumfătoare a celui adaptat perfect la regulile competiției, insensibil funciar la dramele mărunte ale dislocaților de tipul lui Baxter. Henry nu este pregătit să-și tulbure perfecțiunea, prin acceptarea imperfecțiunii lui Baxter, o victimă simbolică a lui (dacă o societate competițională
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este creată la nivel stilistic prin renunțarea la cuvinte și prin îndepărtarea de metafore. Vidul stilistic reconstruiește un alt fel de interioritate, în care dominantă este puterea imagistică a sugestiei: "Cine-a numit/ Auriu/ Această culoare/ A extazului frunzelor,/ Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de foi de scris și s-a apropiat de o comodă înaltă. "Am scris pe loc vreo 30 de poeme, rînd pe rînd, într-un fel de transă pe care n-aș putea s-o definesc. A fost cea mai triumfătoare zi a vieții mele și n-aveam să mai cunosc alta la fel. Am început cu un titlu, Paznicul de oi. Cineva a apărut apoi în mine pe care l-am numit imediat Alberto Caeiro. Iertați-mi această absurditate: în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu și-a creat, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cotidianului ca produs al diferitelor activități, de cele mai multe ori fragmentare, și ca loc rezidual, care poate astfel să scape într-o anumită măsură logicii producției: "cotidianul este, din perspectiva obiectivă a totalității, sărac și rezidual, dar, pe de altă parte, triumfător și euforic în efortul lui de autonomizare totală și de reinterpretare a lumii "de uz intern". Aici se situează complicitatea profundă, organică, între sfera cotidianului privat și comunicarea de masă"379. Ceea ce este subliniat și de Lefebvre, și de Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Magdalena Ursu mulțumi, salută și ieși. Acasă, vecina care-i vorbise pentru întâia oară de Lascu, o întrebă cum a fost. L-au sancționat și pe Căldăraș cu o clasă, a răspuns Magdalena. - Și-am spus eu, a făcut vecina triumfătoare. Cu tovarășul Lascu nu le merge! Păi, aveam noi acum mândrețe de parc fără dânsul? Magdalena plecă la creșă, și-a adus copiii acasă, băiatul cel mare o întrebă cum a fost la "toasul Lacu", "Lacu, Lacu", se distră și
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
și viitoare. Prețiosul stilou cu monogramă, pe care mi-l băga în ochi de aproape o săptămână, era ultima tușă a noii sale identități - minuțios și tenace șlefuită până la caricatură -, iar răfuiala plănuită prima sa acțiune de anvergură. A hohotit triumfător și a apucat pardesiul: - Aveți un fel de a mă insulta, domnu^ Victor, că mă simt mai de grabă flatat... Am o întâlnire, aștept și vești de la București, dar dacă vreți vă spun povestea stiloului, e scurtă... - Altă dată, domnu
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil, cu pagofobia, în alte nuvele însă, nelipsită de reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se întâmplă și în cazul prozatorului american Fritz Leiber) străbate practic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
susțin în motivul ontologic al fragilității materiei, esențială condiție de posibilitate a memoriei. Ceea ce este în măsură să fie salvat este „rămășița“ pe care dialectica hegeliană o condamnă, triumfătoare, la tăcere. Ruina reprezintă condiția lucrului lăsat în urmă de armatele triumfătoare ale istoriei și care transformă înfrângerea în profeție. E singura care o poate face și, prin urmare, singura care are privilegiul de a-l primi, în sânul ei, pe Mesia. Programul istoriografiei materialiste este sintetizat de Wohlfarth: „The «epistemo critical
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fără a schimba atitudinea Salomeei. Tabloul este împărțit în două segmente, două volete pe verticală, de dimensiuni diferite. În primul, Salomeea ține pe o tavă capul sfântului Ioan cu o garnitură de flori, gestul recomandând extazul dansatoarei care-și expune triumfătoare trofeul. Florile reprezintă fie o imagine eufemizată a sângelui, fie, într-un registru ironic, laurii, omagiul postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regăsește și în literatura finiseculară, iar Catherine Lingua îl semnalează în romanul decadent al lui Jean Lorrain, Domnul de Phocas (1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex, un mic cap de mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă în discuție fragilitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de cele care pot fi explicate prin selecție naturală. Într-un articol publicat în The New York Review of Books în noiembrie 1992, Gould a exprimat această poziție astfel: „Darwin s-a luptat cu strălucire cu problema adaptării și a ieșit triumfător, dar el a înregistrat un succes limitat în problema diversității, chiar dacă și-a intitulat cartea, apropo de eșecul lui relativ: originea speciilor.“ Supoziția că toate caracteristicile fenotipice ale organismelor au o valoare adaptativă, supoziție de care s-au lăsat conduși
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
1492), i-au alungat curînd pe musulmanii și evreii care nu se convertiseră, ceea ce avea să impună pentru multă vreme creștinismul ca unică religie a Europei. Doar evreii i-au supraviețuit, ici și colo, în mici ghetouri mereu amenințate. Creștinismul triumfător s-a închis cu aroganță în el însuși, urmărind și suprimînd ezitările și ereziile. Monopolul creștin asupra oricărei credințe și asupra oricărui mod de gîndire avea să domnească în Europa medievală. Recucerirea creștină s-a oprit la Gibraltar, netrecînd dincolo de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un protest masculin împotriva feminității pe care o descopereau în ei înșiși, fie prin cultul femininului, legat de critica și de "deconstruirea" valorilor masculine. Slavici se situează între cei doi poli: opera sa este, fără îndoială, o pledoarie pentru feminitatea triumfătoare, dar și o demonstrație a bărbăției luptătoare. Scriitorul se apropie mai degrabă de ceea ce Otto Weininger scria în ultimele sale fragmente și aforisme: "ura față de femeie nu este decât ura insuficient depășită a bărbatului împotriva propriei sexualități"144. Femeia pare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
imaginea unei generozități sociale continue, este amintirea unui loc privilegiat, mereu disponibil, un loc al intimității calde și al întrajutorării colective. Constatarea este de ordin general. Condamnarea societății moderne societate dominată doar de legile profitului se confundă cu condamnarea egoismului triumfător, a izolării definitive a individului, a acelor mulțimi lipsite de coeziune, în care, potrivit spusei unui autor pios din secolul al XVIII-lea, oamenii agitați, marcați de o indiferență reciprocă, "se înghesuie, se dau la o parte, se împing, se
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu astfel de citate. Există ceva, azi, care să nu fie sacerdoțiu?", ricanează Baudelaire. Mai mult profetică decît curioasă apare această frază pe care Auguste Comte a scris-o într-o perioadă cînd mulți credeau numai în viitorul unui naționalism triumfător: "Omul devine din ce în ce mai religios..." Curios e doar faptul că această căutare, această frămîntare generală atît de mare a dus la proliferarea contradictorie a dogmelor, a credo-urilor, a Bisericilor. Într-un fel, visul unirii s-a întors împotriva sa. De
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lumii (Rom 10,18). De aceea, luând în considerație atât viața lor sfântă confirmată de multe minuni, cât și dumnezeiasca lor doctrină cu care au irigat inimile oamenilor, au meritat pe bună dreptate să fie adăugați la numărul sfinților Bisericii triumfătoare și luptătoare. E) Analele din Normandia Opera a fost terminată spre sfârșitul secolului al XIII-lea de un autor anonim mai puțin binevoitor cu frații minori; de aceea, faptele sunt mai certe din punct de vedere critic, ajungând cu relatarea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
biserici sau alte locuințe, se pun la temelii pietre neșlefuite; atunci când temeliile ies din pământ, se așază pietre tăiate și frumoase pentru a da splendoare edificiului. Se potrivește foarte bine Ordinului Sfântului Francisc ceea ce Domnul promite Bisericii sale militante și triumfătoare, așa cum afirmă Isaia, la capitolul 54: Sărăcuțo, lovită de furtună, fără mângâiere, iată, eu te reconstruiesc deasupra matostatului, și deasupra safirului pun temeliile tale. Voi face crenelurile tale din rubin, porțile tale din pietre prețioase. Toți fiii tăi vor fi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i pe mulți care sunt culți, el, care în mod deliberat era fără cultură și în mod înțelept ignorant. 7. Într-adevăr, chiar dacă viața sa, atât de sfântă, laborioasă și luminoasă, fusese demnă de a-și câștiga locul în Biserica triumfătoare, cu toate acestea, Biserica luptătoare, ce vede doar fața exterioară, nu se rezumă să judece cu autoritatea proprie pe cei ce nu sunt din casa sa, pentru a-i prezenta spre venerație bazându-se doar pe viața lor, mai ales
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
confesiune, pentru a recurge la aceleași trucuri retorice antrenate a simula, cumplit de fals, exaltarea: "[...] mi-ar trebui ochii și mintea unui grec de pe vremea lui Homer spre a-mi putea exprima în cuvinte zguduirea sufletească ce resimt la ivirea triumfătoare a soarelui, a în veci tânărului Helios"27. Din păcate nu cuvintele poartă vina în cazul de față, ci tocmai "realitatea" din spatele lor, ceea ce ar fi trebuit de fapt să le însuflețească. Zadarnic: oricât s-ar strădui să dea impresia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mincinoasă..." Autorul este pînă la urmă identificat: un sud-american care timp de doi ani condusese o serie de acțiuni teroriste la Londra și la Paris sub pseudonimul de Carlos Martinez sau mai simplu Carlos. Pe 13 noiembrie 1975, Yasser Arafat, triumfător, dar clar depășit de propria sa imagine, de metodele pe care le preconizase odinioară, de liniile politice diferite urmate în diferite țări arabe, este aclamat la ONU. Pe 23 noiembrie, fedainii deturnează un avion englez asupra Tunisului, ucid unul dintre
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
care nu găsește în spatele faptelor decît ceea ce ea ascunde. În realitate, sărbătoarea este expresia unei societăți, a imaginii pe care ea și-o face despre sine în spațiu și timp așa cum ea le imaginează. Ordinea socială iese de fiecare dată triumfătoare și nu slăbită din sărbătoare. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Jean Servier TETORISMUL 6 1 Nicu Gavriluță STUDIU INTRODUCTIV Jean Servier TERORISMUL
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]