1,080 matches
-
Valea Suhei. Un fiu din poporului acestei regiuni frumoase, ajuns arhipăstorul bisericii, a venit în vizitație canonică în mijlocul celora între cari odinioară a copilărit [...]. Comunele Stulpicani, Gemene, Slătioara, Ostra și Negrileasa au pregătit o primire festivă, au ridicat arcuri triumfale și au împodobit casele cu steaguri, covoare și ghirlande de flori [...]. Îndeosebi, comuna Stulpicani...a voit să arate bucuria, dragostea și devotamentul în toată strălucirea: a împodobit drumul cu o alee de brazi, a ridicat două arcuri triumfale...o vreme
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ridicat arcuri triumfale și au împodobit casele cu steaguri, covoare și ghirlande de flori [...]. Îndeosebi, comuna Stulpicani...a voit să arate bucuria, dragostea și devotamentul în toată strălucirea: a împodobit drumul cu o alee de brazi, a ridicat două arcuri triumfale...o vreme senină favoriza frumoasa serbare. La hotarul Stulpicanilor, un banderiu de arcași călări a întâmpinat pe înaltul oaspete cu strigăte de «trăiască» [...]. Primarul Ion Hutu i-a oferit, în numele comunei, pâne și sare după vechiul obiceiu românesc, apoi l-
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
se dezvoltau acțiunile secrete care, cinci ani mai tîrziu, vor duce la dezertările masive, în plină bătălie a Lembergului, a corpurilor de armată cehă, la refuzul contingentelor sîrbe de a lupta, la o descompunere atît de fulgerătoare a acestei armate triumfal mobilizate în 1909, încît nefericitul Conrad Hötzendorf va fi nevoit să spună în buletinul său că presiunea zdrobitoare a inamicului ("übermächtiges feind...") produsese prima înfrîngere a Armatei Imperiale și Regale. Acesta va fi clopotul bătînd în dungă pentru monarhie, care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fi nevoit să spună în buletinul său că presiunea zdrobitoare a inamicului ("übermächtiges feind...") produsese prima înfrîngere a Armatei Imperiale și Regale. Acesta va fi clopotul bătînd în dungă pentru monarhie, care venea la atît de scurt timp după dangătele triumfale din 1909. Dar deja, imediat după anexarea bosniacă, Italia se pregătea să aprindă cel de-al doilea fitil, prin războiul ei împotriva Turciei și luarea Cyrenaicei și a Tripolitaniei 96. Acest război italian avea cu ce să surprindă pe observatori
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și din funcția de guvernator al Bosniei-Herțegovina!... Sub un cer presărat de stele, la Villa Borghese, în decursul unei reprezentații în aer liber a operei Aida, sub bagheta lui Mascagni în momentul în care trompetele de argint sunau marșul întoarcerii triumfale a lui Rhadames un zvon trecu prin mulțime. Era vestea atentatului de la Sarajevo. Spectatorii, care nu se lăsau înșelați de cîntecul de leagăn al pacifiștilor, plătiți sau sinceri, au simțit trecînd un suflu vestitor al furtunii, în seninul acestei nopți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
deținuse nici un portofoliu ministerial, ambiția sa limitîndu-se la fotoliul prezidențial de la palatul Bourbon 152, Deschanel, candidat la președinția Republicii, dezmințea ceea ce se spunea despre el: "Acest om, care are un atît de frumos viitor în urma lui!...". Alegerea sa a fost triumfală. "Poincaré a fost marele președinte al războiului, îmi spunea el la audiența de prezentare, eu voi încerca să fiu președintele folositor păcii". Nimeni nu ar fi diagnosticat atunci că sănătatea îi era profund atinsă: abia dacă am avut o vagă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aici pur și simplu cele spuse de Venizelos, care probabil a fost victima unor rapoarte false. Mr. W. Churchill 178 trăiește, slavă domnului, iar din 1940 domină prin personalitatea sa scena politică internațională, unde a jucat un rol providențial și triumfal pentru salvarea lumii. El este, neîndoielnic și în ultimă instanță, în măsură să spună dacă Venizelos a fost înșelat ori dacă relatările sale sînt conforme cu realitatea, pînă acum ținută în umbră, privind tentativa din primăvara lui 1915, de forțare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în rîndul cadrelor active, încredințîndu-mi Secretariatul general al Departamentului. Împreună cu el am asistat, mai degrabă ca simpli spectatori uimiți, apoi consternați, la "lucrătura" diplomatică a mareșalului Averescu pentru a duce România pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și tare făcînd caz de sentimentele sale de admirație, îl răsplătea cu articole elogioase în presa și mesaje personale din partea Ducelui, pline de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
metal ușor unde însemnai pe foaia de meniu mîncarea aleasă, iar șiruri de tăvi pe rotile serveau și deserveau, în liniște, cu precizie și rapiditate. Cînd i s-a înmînat lui Mussolini, cu multă pompă, la capătul Cyrénaïcii214, pe șoseaua triumfală trasată în nisipul deșertului, faimoasa sabie a apărătorului islamului (din prostie executată, cu lama dreaptă, fără curbura tradițională a săbiilor orientale), Balbo avea funcție de proconsul în Africa, dată de duce, probabil dornic să-l îndepărteze de Roma și de popularitate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o reînviere continuă face ca apa uitării să devină simbolul reîntoarcerii la viață terestră, într-o lume a pătimirilor. Individul pierde amintirea lumii cerești, cu care este înrudit (la fel în cazul lui Constantin I și al trecerii de la Roma triumfală la oíkonomía penitenței și a doliului christic?). La Platon (Politeía 613b și sqq.), miturile memoriei sunt însoțite de cele ale cunoașterii, de aceea uitarea este pedeapsa pentru ignoranță (o altă motivație, pe care o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și cu populus romanus. Doar trei manifestări publice de adventus pentru împăratul în exercițiu: după înfrângerea lui Maxențiu la Pons Milvius, la 29 octombrie 312 (victorie câștigată instinctu divinatis, prin inspirație divină, după cum se menționează pe frontispiciul original al arcului triumfal construit ca omagiu); la începutul unei șederi de câteva luni, în anul 315, între 18 (21?) iulie și 27 septembrie, la doi ani după ce reconfirmă prin edictul de la Milano, în acord cu aliatul său, Licinius, actele conform cărora creștinismul devine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
degradarea relației dintre Constantin I, ca Imperator Caesar Augustus, și cetate se resimte chiar pe parcursul celor trei procesiuni de adventus amintite. Eusebiu din Cesareea (printre alte surse din secolul IV), în panegiricul pe care i l-a închinat, accentuează aspectul triumfal al intrărilor în Roma − fără referință însă la ritualul "păgân" −, precum și celebrarea puterii imperiale. Cu referire la această citare (în general, sursa este puțin credibilă), în literatura științifică actuală se vorbește mai mult despre o anumită "laicizare" a ceremonialurilor respective
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a decreta divinizarea împăratului). Mausoleul (privat), mărturia indiscutabilă a recunoașterii de către comunitate a meritelor împăratului și a legitimității actului de a-i memora destinul, avea însă propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în niciun fel cu a templului dedicat vieții spirituale a cetății. În schimb, în "a doua Romă", Constantiu II caută să acorde mausoleului familial (închinat Sfinților Apostoli) o valoare de templu, prin încadrarea catafalcului tatălui său de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și de pater patriae, precum și a unui prenume (legat de cuceririle sale), devenit nume (Caesar); recunoașterea periodică a virtuților unice pe care le întrupa, într-un oraș construit și folosit permanent pentru spectacolul grandios al puterii − forumuri, trasee urbane, arcuri triumfale, temple și mausolee, columnae, precum cea inaugurată în anul 113 în memoria lui Traian (Benoist 233). Programele iconografice și monumentale realizate de-a lungul celor trei secole și jumătate ale principatului se axează atât asupra calităților împăratului de militar și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
despre gloria trecutului și punctul de origine al istoriei noi. Traian devenea astfel (re)fondatorul de civilizație, în descendența directă a lui Romulus, un divus care punea în umbră orice alt contra-candidat. Calitățile de împărat-militar fuseseră confirmate de istoria sa triumfală, devenită parte definitorie din istoria și din memoria romană. Pe această bază se vor desăvârși modelul absolut al puterii, ideologia imperială, imaginea-prototip și ceremonialurile omagiale, moștenite apoi de statul creștin. Monumentalizarea implică, pe de o parte, schimbarea raportului dintre individul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
basileului și a relației sale exclusiviste cu divinitatea. În ambele situații, predominantă e tema victoriei eterne datorate calităților împăratului, un (re)întemeietor (edil, dar și cuceritor de noi teritorii) și un învingător absolut. Precum în cadrul funus imaginarium, în cazul cortegiului triumfal erau "purtate" imagini ale unor scene de bătălie (pegmata) și inscripții ale numelor teritoriilor cucerite. Pentru a-i ironiza pe învinși, spectacolul recurgea la scenografii sugestive și la detalii vestimentare specifice local, ca și la formule discursive și iconografice declasante
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
IV, chiar dacă nu va mai fi reședința principală a împăratului, să omagieze victoriile armatei prin sărbători populare și jocuri, Fasti și ludi. Capitala pierde însă motivația și ocaziile de a organiza marile ceremonii, respectiv adventus, funus și consecratio, inclusiv cortegiile triumfale, care se vor modifica semnificativ în urma unei singure domnii, cea a lui Constantin I. Ceremonialul basileic devine prin excelență unul de exaltare a virtuților autocratului, cum spuneam, combinând modelul de sorginte orientală Sol invictus (apare și în cultura Palmirei; spre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
natalis principis, dies imperii), ceea ce îi conferă legitimitate în organizarea vieții spirituale a cetății, pentru ca ea să-și reconfirme periodic valorile definitorii. Instituția imperială s-a infiltrat în acest fel în inima manifestărilor populare, pentru că una dintre responsabilitățile ei - refondarea triumfală a cetății și a imperiului - coincidea cu subiectul actului de omagiere ritualică. În diverse etape ale ceremonialului, membrii familiei imperiale deveneau actori cu rol major în pregătirea sărbătorii, în "purificarea" spațiului urban sau chiar în scenele sacrificiale ale jocurilor închinate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fizic al autocratului (sau în locul acestuia), tocmai pentru a-i face explicită despărțirea de corpul cetății care îi supraviețuiește, dar și de identitatea "sigilată" în masca funebră, păstrată de familie și de comunitate. Funus imaginarium este o etapă a destinului triumfal, unul individual, însă integrat "fără rest" de comunitatea romană, în acest fel reconfirmându-l pe al ei. Rolul pe care îl joacă în cadrul acestui ritual purificator, în raport cu împăratul, îi acordă dreptul absolut asupra memoriei, tocmai pentru că se poate manifesta fie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
eroice, al manifestării forței fizice și individuale; un loc care face posibilă eliberarea energiilor colective și participarea comunității atât la procesul de decizie și de aclamare a Legii, cât și la glorificarea spiritului roman universalist. Dacă traseele urbane dedicate cortegiilor triumfale limitează rolul mulțimii la acela de martor și de "cor", Hipodromul este prin excelență "senatul popular", cea mai importantă instituție publică, în care dreptul de coparticipare ia forma unei explozii de energie și de voință colectivă. Aici se consumă actul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se consumă actul public de putere, în timp ce Campus Martius preia componenta funerară a ceremonialului, pentru care comunitatea are un rol de atestare și de memorare. Funus imaginarium este, ca ritual, complementul nu doar al lui adventus (primirea) și al cortegiului triumfal, ci, parțial, și al manifestării publice în Hipodrom a puterii romanilor. Politicul în cetatea latină nu este încadrat doar de teorie și de simbolismul ceremonialurilor care îl au ca actor principal pe împărat. Prezența manifestă a comunității, în orice acțiune
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spre exemplu că funus imaginarium își pierde din relevanță după anul 330, din câteva motive de factură strategică și politică. Nu doar el, ci și celebrarea victoriei, eveniment definitoriu în viața capitalei. Ceea ce conferea guvernării din perioada principatului o valoare triumfală și, în relația fecundă cu autocratul invictus sau victor, întărea sentimentul de apartenență la romanitate, devine mai puțin relevant în imperiul creștin. Sacralizarea spațiului urban, prin ceremonii specifice, asigura totodată și relația dintre oameni și zei; împăratul era și generalul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
încât au dislocat amintirea vechilor ritualuri păgâne și a ceremonialurilor desfășurate separat, cu semnificații și cu scopuri bine delimitate unele de altele. Victoria asupra morții, indiferent cum se ajunge la ea, e celebrată laolaltă, fie în timpul liturghiei, fie în timpul marșului triumfal din capitală al armatelor imperiului creștin. Figura centrală a puterii, pentru ambele instituții care o organizează și o exercită, laică sau spirituală, este cea a basileului unic, pentru care vor fi clădite o teocrație dedicată lui și o lume nouă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
uman. Stamate Marulis, patronul cafenelei din fața debarcaderului din Sulina, primește din America o scrisoare de la fratele său Nicola, îmbarcat pe vremuri marinar pe un vapor francez. Un american, fie și din Guyana, nu poate fi decât miliardar. Colonia grecească întîmpină triumfal pe Nicola, care vine cu fata sa Evantia, născută din conviețuirea cu o indigenă de culoare. Toți cred că e bogat. Toată tragedia rezultă de aici. În realitate Nicola e un fost ocnaș fără nici un ban. Când se află acest
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]