1,177 matches
-
așa cum vor nemuritorii. Liber să acționeze, conștient de sine, omul nu mai e jucăria destinului, ci îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gemetelor bolnavilor, cursul de îndoctrinare continuă până când lumânările se sting singure în ultimele picături de ceară topită. Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copiii, ne mai încumetam să scoatem săniuțele pe coastă și fără să ne dăm seama că, timpul nu stă pe loc, ne apucă seara împreună. Ce frumoase erau acele momente! Înfofoliți în cojoace, nu simțeam de loc gerul. Înotam prin troian, aveam obrajii roșii ca sfecla, nasurile înghețate și genele prinse în ciorchini de promoroacă. Făceam pe boierii la vale și pe caii la urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau până departe ecourile strigătelor noastre. Dar, cel mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
originilor conta mai mult decât orice. Un erou excepțional venit de departe părea mai valorizant decât o fundație Înălțată pe solul autohton. Fundațiile se raportau astfel la creații exterioare, prestigioase, mai apropiate de perfecțiunea Începuturilor. La originile Romei se afla troianul Enea. Francezii și englezii au apelat și ei În Evul Mediu la doi troieni, Francus și Brutus, considerați strămoși Îndepărtați ai celor două monarhii. Pentru Europa medievală și modernă, Roma a reprezentat principalul reper mitologic. Ideea imperială și ideea creștină
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
valorizant decât o fundație Înălțată pe solul autohton. Fundațiile se raportau astfel la creații exterioare, prestigioase, mai apropiate de perfecțiunea Începuturilor. La originile Romei se afla troianul Enea. Francezii și englezii au apelat și ei În Evul Mediu la doi troieni, Francus și Brutus, considerați strămoși Îndepărtați ai celor două monarhii. Pentru Europa medievală și modernă, Roma a reprezentat principalul reper mitologic. Ideea imperială și ideea creștină — cele două mari componente ale civilizației europene — Își găseau aici punctul de plecare, simbolicul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
recomandabil). Eu am fost chemat iar, la Cercul plastic, să-l refac. Sorin are ziarul, dar nu vrea să-mi spună numărul. Noi, cei de aici te așteptăm să mai vii, o dată cu vremea bună trebuie să apară soarele, după așa troieni. Am avut o discuție cu un inspector de artă de la Suceava, care are să te intereseze. Sărutări de mâini și dorințe de sănătate mamei și soției. Deosebite sentimente de prietenie, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data=”15
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la amiază, viscolul a contenit. Îmi comunică azi (13 Aprilie), Huidei, care a venit la mine cu budgetul Teatrului, că vremea e tot umedă și învăluită și omătul încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
satul unde a fost curtea lui Neagoe și alte cinci sate moștenite de la vărul lor. La 2 iulie 1502, nepoții lui Neagoe logofăt îi vindeau lui Ștefan cel Mare trei sate peste Prut, pe Frumoasa “anume Frăcenii, din gios de Troian, și cu moară și Șcheia, în gura Frumoasei și la Fântâna lui Maciș, ce-i în capul cel din gios a iezerului Cerlenul și cu toate gârlile ce sunt în dreptul acelor sate și până la Prut”. Despre soarta marelui domeniu al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul Balintești și din jos de Balintești, seliștea Manei, în gura Frumușiței. Nepoții lui Neagoe logofăt, cei care vânduseră mai multe sate Mihului logofăt, în 1453, vând acum domnului trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Frăcenii “din gios de Troian” și cu moară și Șcheia, în gura Frumoasei și la Fântâna lui Măciș, ce este mai jos de iezerul Cerlenul cu toate gârlele ce sunt în dreptul acelor case. Așadar, este vorba de șase sate, cu un iezer și gârlele care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reprezintă traseul înălțării spirituale prin asimilarea misterelor. Cel de al doilea tip de laudă din colindele cerbului aparține protagonistului: „Ioan bun bărbat,/ Și el s-a lăudat/ Dai Domnului Doamne!/ Că el îmi săgeată/ Toți cerbii din munte/ Ș-un troian de ciute” (Boșorod-Hațeg - Hunedoara). Valențele magice s-au retras aici, lăsând loc doar abilității vânătorești. În colindele de tip III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, flăcăul se laudă direct animalului victimă, uciderea dublului său totemic semnificând pe lângă jertfa cosmogonică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor, domnii dăruindu-le moșii și sate. Un an mai târziu, într-un uric din 13 septembrie 1503, se menționa un loc lângă Sărata, mai jos de gura pârâului Căpățâroasa, aflat în jos de gura pârâului. În hotarnică era consemnat Troianul, dovadă că e Sărata de dincolo de Prut. Teoria referitoare la proveniența numelui târgului Huși de la persoana numită Husul a fost subliniată în perioada interbelică și de Virgil Caraivan, publicist și istoriograf bârlădean, preocupat de istoria locală. În studiul Hușii, Caraivan
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sunt român și mă duceam unde puteam servi regele și țara“. L-au trimis în Bulgaria. Noi speram, cu internații noștri, să le fie un sprijin ca un vred nic preot cu inimă și credință. N-a fost însă la Troian.]( Ediția I, 1937, p. 193.) dl. wangler Nu trecu mult și sosi d. Wangler, elvețianul de la Govora-Călimă nești, cu știri de la Vintilă, adică o telegramă, datată de la 30 mai: „Toți mici și mari bine, scrisoare“. Bineînțeles, scrisoarea nu s-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care se interesau de ei și de relațiunile postbelice cu noi. La plecare, germanii i-au pus să ia bilete de clasa I și vagon cu paturi; la gară însă i-au urcat într-un vagon murdar de vite. La Troian, bulgarii i-au primit bine, fiecare gazdă pe încartiruitul ei. Gueschoff telegrafiase să-i trateze ca pe prizonieri politici, cu toate menajările, cea mai bună casă să fie pentru ruda lui Brătianu (Pillat). Acesta a fost instalat la un inginer
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult mai bine ca la Săveni din punct de vedere material, foarte izolați însă, neprimind știri și scriind în zadar acasă scrisori [ce erau] interceptate. Gheorghiu a fost ridicat și el cu zorul de la Florica pentru a fi trimis la Troian. Nici nu i au permis să-și ia lucrurile trebuincioase și banii din casă. Era o strategie ca să pună, fără control, mâna pe Florica, unde nu voiau să recunoască proprietatea mamei, pentru a nu-i da dreptul de a administra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastre; Îi menționează și Dimitrie Cantemir. Omul locului a știut atunci să-și prețuiască noul prieten și chiar să-l ridice pe un soclu. Calul n’a fost doar un simplu vehicul, nici doar n’a spart cetăți, precum cel troian; a fost poate, ca și la alți arieni, sacrificat, e drept rarul sacrificiu suprem, regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu vechiul meu prieten, Neluță. Întâmplarea a fost că la cazare am fost repartizat (provizoriu) în aceeași cameră cu el, la blocul turn P7 din centrul orașului. A venit și iarna grea a anului 1961, înzăpezire mare, viscolul a adus troiene de 2-3 m în zona orașului, trenurile fiind blocate pe drum, vagoanele cu păcură pentru încălzire nu au putut ajunge la Galați. La Blocul P7 încălzirea a fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
climă cu totul specială. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că deasupra orășelului nostru se intersectează, se întâlnesc, se ciocnesc două feluri de climă potrivnice: o climă aspră, venită dinspre stepa rusească, aducătoare de crivăț și de troiene înghețate, aceasta stăpânește orășelul în timpul iernii, și o climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu cât urc, cu atât lumina este mai intensă și mai virginală, sunt sigur că străbat zone neîntinate, nici un picior de om nu a pășit vreodată pe aici, prin valurile acestea de lumină pură, nou-nouță, fragedă, neatinsă, prin valurile, prin troienele acestea de lumină splendidă, o, și la un moment dat, în ascensiunea mea, zăresc un fel de porți uriașe, deschise, spre ele mă îndrept, bănuiesc că urmează să trec prin ele, dar, repet, urcarea mea la cer se derulează atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație, ori ești învins și te acoperă troianul, de sub care nu vei mai fi scos decât la primăvară, odată cu topirea zăpezii... Ne-am așezat în șir indian, cap de coloană fiind evident Mircea. Această succesiune în șir respecta întru totul ordinea nașterii noastre. Excepția o constituia Leu, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar ghidul nostru neprețuit ne inspira o încredere totală; nu avea niciun moment de ezitare. Cu toții aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
voci de oameni și zgomot de lopeți. Într-adevăr era primarul comunei însoțit de un grup de bărbați tineri veniți să dea o mână de ajutor gospodăriilor troienite. Unul dintre tineri, mai ușurel și mai sprinten s-a urcat de pe troian pe acoperiș îndepărtând zăpada de lângă horn, scoțând în același timp omătul care intrase în el. Așa că hornul a fost degajat în întregime fără probleme. După ce s-a deschis ușa de la hol ne-am bulucit în spatele mamei să luăm contact pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai ține crivățul. Spațiul acesta pe care l-am degajat trebuie ținut permanent sub control, dat fiind faptul că aici se formează niște curenți de aer care contribuie în mare măsură la depunerea masivă de zăpadă și la formarea de troiene. Nu uitați ce v-am spus. Aveți o lopată? Folosiți-o! Rămâneți cu bine. La revedere, domnule primar! La revedere, oameni buni! Vă mulțumim tuturor. Și au plecat salvatorii noștri, continuându-și traseul spre alte case care aveau imperioasă nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să-ți manifești această dragoste mai puțin brutal, fără conotații ucigașe??? Mircea și Lică au luat căldarea și s-au dus la fântână în speranța că vor putea aduce apă. Acolo, la capătul grădinii familiei Condor, unde se afla fântâna, troianul era atât de mare, încât nici vorbă să poată ajunge la puț. Ce-ați făcut băieți? Dar apa? Mama, fântâna-i complet astupată și nu putem da de ea. Mama a adus ceaunul, băieții l-au umplut cu zăpadă, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]