1,393 matches
-
cei ce cunoșteau puterile de concentrare cosmică ale Pietrei Negre de la Mecca, moștenire de la magii babilonieni - pentru că era clar, În această privință, că Turnul Babel nu fusese altceva decât tentativa, din păcate prea grăbită și pe bună dreptate ratată, din cauza trufiei proiectanților lui, de a construi menhirul cel mai puternic dintre toate, numai că arhitecții babilonieni făcuseră greșit socotelile, pentru că, așa cum demonstrase părintele Kircher, dacă turnul ar fi fost construit până la vârf, prin greutatea lui excesivă ar fi făcut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Trupul În stil gotic american al Tribune Tower este Încastrat, la nivelul trotuarului cu pietre provenite din cîteva din übermonumentele lumii: locul nașterii lui Iisus, În Betleem, Marele Zid Chinezesc, Taj Mahal și Zidul Berlinului. Aceste fragmente sînt suveniruri ale trufiei, ale turiștilor care nu au văzut nimic rău În a rupe bucăți din cele mai sacre și mai minunate locuri ale lumii și a le aduce acasă pentru făloasă arătare. — Chestia asta denotă o oarecare inocență, nu crezi? observă Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este al lui de drept și obiectiv, le-a permis clienților lui să se identifice cu el și aceștia au devenit trufași, crezînd ferm În divinitatea lor demonică. Acum a permis unui client să expună În public și termenii Pactului! Trufia oamenilor, după cum știe toată lumea, este cea care bagă În căcat Universul, care ar trebui să fie de o eficiență rece În orice situație. Bătrînul a făcut-o de oaie și a complicat situația amenițînd că-l trezește pe Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Inchiziția să abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi învinuit nimeni că mă bucur să trăiesc. ― Bineînțeles. ― Și nimeni n-ar mai fi văzut în asta un semn de slăbiciune. Alții pot declara cu trufie o dragoste de viață de care eu trebuie să mă rușinez. Ceea ce în gura lor sună frumos, la mine pare o justificare. Dar de ce trebuie să justific faptul că iubesc viața ca un om normal? ― Ești prea singur ca să n-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dragoste. Nu e destul atât pentru a avea toate un sens? ― La Roma, când se făceau primiri triumfale și lumea îl aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldații, din contră, să-i adreseze acestuia vorbe mușcătoare, ca nu cumva trufia să-l îmbete prea tare. Lui Cezar îi strigau: "Cap de dovleac, nu privi doamnele! Mulțumește-te cu prostituatele!" Mă silești să-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acoperită de umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranța, nu mai știam pe ce mă puteam bizui și pe ce nu. Umilințele trăite la Inchiziție mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, amenințând să mă lase ca un stâlp putred în marginea drumului. Atunci, ca să nu mă prăbușesc, am hotărât să-mi ascult inima, nu creierul. Așa, îmi puteam îngădui să simt, fără să trebuiască să și înțeleg. Căci de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu las lucrurile să se liniștească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să suport consecințele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor și îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție. Câtă vreme ești ipocrit, Inchiziția îți dă pace. Nu-i pasă ce crezi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mele cu milă creștinească și cu indulgență. Amintindu-și că, mai devreme sau mai târziu, se va afla și el în fața lui Abbatôn cel înspăimântător. Lui Abbatôn, pe când era un înger purtând numele de Muriel și nu păcătuise încă prin trufie, Creatorul i-a cerut să-i aducă pământ neprihănit ca să-l facă pe Adam. Lui îi vom fi dați ca să ne prefacă din nou mădularele, măruntaiele și oasele în pământ. În clipa aceea, când se va judeca dacă sufletul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am ochii și pielea mai închise la culoare fiindcă mama mamei mele era etiopiancă, fiica unui negustor din Aksum. Mă rezemasem cu spinarea de trunchiul unui stejar, cu pieptul aplecat în față, cu mâinile pe genunchi, șuierând în loc să respir. Era trufia întruchipată și nu-mi inspira deloc simpatie. Dar, dacă voiam să-mi redobândesc privilegiile și să scap teafăr și nevătămat din acele locuri acoperite de păduri, trebuia să-l îmbunez cât mai curând, ca să nu mă trimită urgent înapoi. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i se urâțise din cauza trufiei. Trei oameni din patrulă îl păzeau; nu le fusese deloc ușor să-l imobilizeze, dacă mă luam după fețele și mâinile zgâriate și după nerăbdarea lor de a-l vedea fără suflare. Când le-am poruncit să-l dezlege, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i dădusem, schimbați în bucăți de argint și aramă, repetându-ne sfatul: - Fiți precum Iov, plecați-vă la durere la fel ca iarba sub vânt, și Atotputernicul va avea în grijă viața voastră. De multe ori o faptă săvârșită din trufie, chiar dacă dreaptă, aduce după ea doar moarte. Așa cum îl văzusem făcând pe Faroald, am pornit fără să mai întorc capul înapoi; ca să-mi ascund tulburarea. Poate că n-o să-mi mai revăd tatăl, și oasele mele vor fi prăduite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aștept cam o jumătate de zi în pronaos. În cele din urmă, a venit să mă conducă un diacon, care a stat departe de mine ca și cum aș fi fost purtătorul unei boli. Spre surprinderea mea, în fața altarului erau postați cu trufie doi episcopi. Alături de Claudio era și Cipriano din Grado. În jurul lor, un sobor de preoți, alături de numeroși oficiali bizantini. - Ce dorești de la mine, Stiliano, eretic și violator de biserici ce ești? În acest fel am fost apostrofat de Claudio, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la tron fără să-mi fi vorbit vreodată despre asta, fără să-și dea seama cu ce avea să se confrunte, fără să se îndoiască de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat peste cap; ce mai, câtă trufie zăcea în el! Atunci mi-am înfipt privirea în cea a Gundepergăi, și ea m-a citit; tânăra fiică a Teodolindei, condamnata folosită din plictiseală de către soț preț de câteva nopți, și-a rostit sentința cu încăpățânarea unei femei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care tronul o cere. Pentru prima dată m-a dezamăgit cu adevărat, dar nici măcar n-a sesizat ironia mea. - Prietene, tu chiar crezi că în tot regatul nu exista altcineva care ar putea să fie mai bun ca tine? - Trufia mea nu este într-atât de nesăbuită, dar în acest moment poporul are nevoie de mine ca să rămână unit. M-am așezat pe pat, descurajat și obosit, în așteptarea cererii inevitabile. - Stiliano, te rog s-o faci pe Gaila să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
danii de la împărați, consuli și cetățeni particulari, banii pentru cheltuielile curente, pomenile și răscumpărările prizonierilor de război, precum și banii pe care Heraclion îi trimisese pentru plata funcționarilor și a militarilor. Onoriu nu acumulase acea enormă bogăție din lăcomie, ci din trufie. Voia să construiască o nouă Romă creștină, pentru a-l întrece în amintirea oamenilor pe marele papă Grigore. După trei zile de asediu și negocieri, Mauriciu a convocat judecătorii din Roma și pe cei mai înstăriți cetățeni și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spiritului. Am stăruit: - Învățătorule, nu e un răspuns demn de tine. Este prea simplu. S-a forțat să se sprijine într-un cot și mi-a răspuns ironic: - Vrei cu tot dinadinsul să mă faci să comit un păcat de trufie. Ei bine, fie! Poate că prințul neantului, fiind el un înger cu darul clarviziunii, se temea atât de tare de mine încât m-a desfigurat încă de când eram în pântecele mamei, doar, doar m-ar face să mă împotrivesc Creatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și să păstrezi distanța, nu trebuie să te crezi mai puternic decît ea. Pasiunea prea puternică te Împiedică să fii umil, or păcatul trufiei, marea nu știe să-l ierte. Așa e ea... Se ridică brusc, Îi dădu liniștit o sărutare sonoră și două pălmuțe pe spate. - Dacă n-a avut loc căsătoria voastră, e poate semnul că omul ăsta nu ți-era sortit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din cap. - Erwan cerea ca Arthus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-am iubit... Dar nici unul, nici celălalt nu crezuseră În acea dragoste. Prea multă trufie fusese la mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nici tu nu crezi ce spui. - Am treabă. Și se urcă În mașina de teren. În clipa În care demara, Marie deschise portiera și urcă dintr-un salt. El Îi aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci mi-am dat seama că trufia celuilalt te poate scăpa de necaz. Încântat de cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar și Într-un mort sunt lucruri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de o viață, munca mea zi de zi, sunt merite care ar trebui, la Judecata de Apoi, să atârne în talerul faptelor mele bune, dar, cât vor fi cântărind, în celălalt taler păcatele mele cele multe; orgoliul meu, ușurătatea și trufia mea?!... Și, de n- ar fi decât uitarea numelui Tău în viața mea de toate clipele!... Nu-i ea, oare, bătrânica, mai aproape de Tine, Doamne?!... cu smerenia ei, cu cumințenia ei, cu credința ei întreagă!... Simt, Doamne, că pe ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
știu, Doamne, că ești!... Dar, de ce, Doamne, m-ai înzestrat cu darul gândirii, dacă e să pot judeca și strâmb!... Nu voi ști niciodată!... Nu voi înțelege!... Cum aș putea înțelege eu, când atâtea minți strălucite n-au înțeles?!... - Alungă trufia din tine, omule,... alungă!...îi șopti gândul. Nu-ți amintești de cuvântul Mântuitorului... ”Mulțumescu-ți Ție Părinte, Doamne al Cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei învățați, și le-ai arătat copiilor... Deodată, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cusur și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, în care străluciți ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții’ ” A scăpa de stricăciunea care este prin pofta cărnii și pofta ochilor și trufia vieții... Eu sunt Alfa și Omega, Spune Domnul, Dumnezeu, care este și care era și care vine, Cel Atotputernic... Cuvintele sacre din Sfânta Carte l-au liniștit... și, nici n-a știut când a alunecat în somn, întrun somn adânc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]