1,869 matches
-
rămasă nerezervată și care se intitula Silence. Nu poți să judeci, să înțelegi, dacă nu vezi lucrarea ori măcar fotografia ei. Nu fusese considerată demnă de a fi achiziționată, fiindcă nimeni nu îi înțelesese mesajul, liniile curbe strident materializate în tușe groase, angoasante alarmau ochii, nicidecum... -... să lase privitorului privilegiul propriei intuiții, să înțeleagă obiectul inspirației, nu? continuă poetic Miramoț -Cam așa, îi zâmbi Solitarul. Cu atât mai mult, li se părea o lipsă de imaginație, dacă nu și o ironie
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
a zis Liviu zâmbindu-mi. I-am restituit cartea. Aceeași carte pe care mă uit acum și-mi amintesc acele momente jenante pentru mine. Pe a doua pagină, autorul a ținut să consemneze, în dedicație: ”Desenată pentru Marian Malciu cu tușele unei întâlniri sub Pietrele Doamnei”. Mi-a oferit-o în seara aceea ori peste două zile la păstrăvărie, nu mai știu. Cert este că o am, că este a mea și că sunt încântat! Era o seară plăcută, așa cum au
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
de albastru se potrivesc cu galbenul unei parți a veșmintelor, iluminarea este echilibrată de razele de lumină care cad pe mâinile sârguincioase ale copilei. De asemenea tabloul „Păstorițe torcătoare din Overnie” în care realizează efectele naturale ale cerului prin pictarea tușelor transparente ale albului norilor pe albastrul intens al cerului. Folosindu-se de procedeul luminării unor detalii, cum ar fi cerul în acest tablou, și lăsării în umbră a altora, obținea modelarea personajului atât de plastic, încât „acesta devenea real, aproape
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
Vai!, cum am stat în fața autoportretului privindu-i acei ochi scrutători, neîncrezători, ce oglindeau chinul ființei, ochi plini de reproș adresat unei lumi întregi... Cineva spunea ca Van Gogh a preferat să picteze, în vremea sa, ochii oamenilor în loc de catedrale. Tușa sa personală este de necontestat în comparație cu profesorii săi, tehnica - percepția luminii, folosirea culorilor, armoniile tenebroase, preocuparea pentru clarobscur - induc o dispoziție melancolic îndurerată care nu are nimic de a face cu opera lui Millet și nici cu a vreunui alt
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
Baciu, s-ar fi arătat un zmeu). Una dintre poveștile care m-a impresionat cel mai mult era cea despre Sânziene sau Drăgaice cum li se zice la noi, în Muntenia. Noaptea Sânzienelor este cea dinspre 23 spre 24 iunie... Tușa Sia povestea că a văzut sânzienele pe vremea când era o fetișcană ce tocmai ieșise la horă. Povestea că împreună cu alte șase fetișcane plecaseră după cules flori... Voiau să împletească cununi din sânziene pe care să le pună sub pernă
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
viața lor este scurtă. Imaginea lor suavă și parfumul care nu seamănă cu al nici unei alte flori, atât de suav și nepământean este, i-a determinat pe oameni să le spună Doamnele Florilor, Sfintele zeițe sau zâne. De la bunica ei, tușa Sia cunoștea povestea despre aceste fete frumoase-sânzienele. Legenda spunea că Sânzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și dau puteri deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
de leac, bune de lecuit toate bolile... Bătrânii credeau că, în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Și tușa Sia jura că în noaptea aceea le-a văzut cu ochii ei. Sânzienele sunt și niște făpturi ireale, fantastice, frumoase, făpturi luminoase de aer, albe, binefăcătoare, mutându-se de la un loc la altul, cântând pe sus, cu glasuri fuioare de
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
vânt, Plutesc peste plaiuri... Alaiuri de zâne cântând. Cunune-mpletesc... ...din razele Lunii, Din florile-alese Proaspăt culese... Din rouă de seară... Cunune-mpletite. Soarele și Luna... de-or purta cununa... Fi-vor numai Una (autor anonim). Ritualul de Sânziene preluat de la tușa Sia: Florile de scaieți, tunse de puf, sunt atârnate, peste noapte, de streașină, să fie luminate de lună și să cadă roua pe ele. După cât crește puful dimineața, se stabilește norocul celui ce a făcut ritualul.. Eu am făcut această
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
prea târziu. De ce nu mi-ai spus mai devreme, amărâtule? Of, și copiii tăi, neică Ioane!..Du -te la preot, mă! Eu mă-ngrijesc să-l spăl, să-l primenesc. Hai, grăbește-te! Dar Paliul stătea cu mâinile atârnând: Auzi, tușă? Zicea mereu: „șcujaci, că mor”! Așa a fost el: mereu își cerea scuze celor din jur că-i deranja cu prezența lui. În fiecare zi striga la mine: „Bună dimineața Radă! Scuză-mă că te deranjez!” Iar eu râdeam și
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Amprente > STACOJIU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă strâns de mână îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
sale, simțită, este crez și durere, neputință uneori, dar și speranță. Ea convinge, îmbărbătează, dă curaj, așa cum numai marea poezie poate să o facă. Când scrie despre natură, pastelurile sale sunt picturi cu tonuri abia simțite, întrepătrunse, dar și cu tușe groase, accentuate, care scot în evidență, prin meșteșugite cuvinte, atâtea noi înțelesuri, atâtea stări sufletești care se contopesc cu tabloul dându-i valoare, aură, dăinuire, substanță. Aici, în aceste poezii întrezărim sufletul poetului cel cuprins de tristețe, nostalgie, durere, compasiune
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Citește mai mult Te-aș picta frumoasă toamnăîntr-o rochie de balînsă sufletul mă-ndeamnăSă-ți pun haine de hamalși-n dezmăț de frunze moarteFără să-ți cunoști
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
lumină șerpuiește.Te-aș picta ca pe-o fecioarăDespletită de orgolii,De pudori din lumi de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt ca altădată,Văd în tine doar durereîn culoare destrămată.Și nu pot în tușe fineSă trasez ce-ți mai lipsește,E atâta frig în mine,Parcă-n suflet viscolește.... IX. MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. „Suflet la ofertă"-„grămezi de suflet
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
dispare în oarba uitare: "Ș-acela între oameni devină cel dintâi / Ce mi-o răpi chiar piatra ce-oi pune căpătâi..." (Rugăciunea unui dac). Care este însă rezistența, durata stâncii/pietrei, de care se agață omul eminescian, în eternitatea universului? * Tușele în care poetul-sculptor "lucrează" imaginarul muntelui sunt adevărate reverii ale pietrei: termenul de "stâncime" creat în acest cutremur al formelor ("Munte jumătate-n lume jumătate-n infinit", Memento mori) e însuflețitor: "turmele de stânce" vibrează sub privirea lui Zamolx, care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Resemnarea și răbdarea sfetnici nedemni în timpul dictaturilor roșii de după război se pare că nu mai au șanse acum. Cînd scenariul Europei inclusiv al celei răsăritene e deja scris. Notam cîndva, într-un context sportiv, o scenă: intrat cam fraudulos pe tușa unui meci de fotbal, să văd mai la cald fazele, fac pași agitați pe fîșia de gazon; vine la mine unu' (important) și mă-ntreabă: Căutați pe cineva? Pe mine, îi zic, privindu-l foarte serios. Năuc de răspuns, insul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor arta cealaltă, din atelier. Nu uită niciodată să-și pigmenteze micile perorații cu tușe politice. Inexplicabil, într-un fel, de stînga, la un om care a trăit de mult în Regatul României, o stîngă colorată național-comunist, în cunoscuta formulă cu care operează și-acum, ca în "epoca de aur", formațiunile neocomuniste aspirînd iar la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de voit insolită e această regie modernă (avant la lettre): subiectul "barbar", contorsiunile colerice ale celor cinci bărbați goi, aparenta dezordine a dispunerii lor, tușa frustă, mai ales ea, care i-ar fi stupefiat pe marii contemporani ai cretanului din Toledo. Nu există, cred, în istoria artei, un al doilea caz la fel de răzvrătit. Ce reconfortant! Un film de-o rară cruzime (rară pentru unul ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a făcut ca furios/ distrat să cad (în ianuarie) pe gheață și spre satisfacția unora căderea (contuzie forte) să fi fost pe mîna dreaptă, cea care de ani de zile a "supărat", dar a și "bucurat". Sub titlul rubricii Ultima tușă, amalgamam fapte, mai mult sau mai puțin veridice, juxtapuse în așa fe încît să facă posibile randevuuri dintre cele mai aparent bizare: viață-artă-politică. Sper ca trei luni de absență să nu mă fi șters din memoria celor ce mă citeau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu plăcere/ celor care o făceau cu neplăcere: îmi place teribil să fac neplăcere (celor care îmi produc neplăceri). Cînd, acum o lună, Nicolae Turtureanu își mai și intitula însemnarea (măgulitoarea însemnare) despre mine cu titlul rubricii mele părăsite, Ultima tușă, cei care mă "iubeau" au crezut că și dădusem ortul popii. Iată, îi dezamăgesc. Poate și prin mărturisirea că am irepresibila dorință de a debuta. Închipuiți-vă ce furoare pe capul unei inimi de vîrsta a treia (care se crede
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, văzîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd de-acolo uleiul de floarea-soarelui, comestibilul, își diluează cu el pasta din tub, ca substitut, acesta, al profesionalului ulei de in tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin directă (TRĂSĂTURILE unui personaj sînt descrise cu credibilitate de narator, de personajul însuși sau de un alt personaj), sau indirectă (deductibile din acțiunile, reacțiile, gîndurile și emoțiile personajului etc.); ea se poate baza pe o prezentare dintr-o singură tușă a atributelor (principale) (CARACTERIZARE COMPACTĂ), sau favorizează prezentarea lor una cîte una; poate miza pe permanența lor, sau poate sublinia natura lor schimbătoare; poate favoriza tipicitatea (făcînd personajul să se conformeze unui anumit TIP) sau, dimpotrivă, individualizarea; ș.a.m.d.
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Lupasco vede, în pictura lui Appel, dovada experimentală a materiei biologice postulate în Cele trei materii și contemplă în ea "acea feerie stranie a dinamismelor tumultului și a arborescențelor carnagiului". Lupasco scrie: "Appel este pictor al infra-vitalului, al infra-carnalului, iar tușele sale atît de vii sunt ca dușmanul, principiu al însăși existenței sale, pe care îl pretinde zămislirea tenebroasă a vieții". Appel ne-a lăsat un frumos portret al lui Lupasco, ce poate fi văzut pe Internet 37. De asemenea, tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care, de fapt, în universul său interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lui C. Stere, A. se referă la atmosfera terifiantă din Rusia țaristă, la infernul închisorilor, elogiind elanurile generoase, sacrificiul luptătorilor antițariști, majoritatea oameni cu o tinerețe sfărâmată. Numeroase portrete de socialiști, cunoscuți în Rusia, Elveția și România, sporesc, în pofida unor tușe subiective, valoarea de document a scrierilor. Anterior, publicase în „Amicul copiilor”, revistă scoasă, între 1891 și 1894, împreună cu Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), mai multe schițe și povestiri pătrunse de duioșie și compasiune față de suferință, trecând cititorului chibzuite lecții de morală
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]