1,961 matches
-
soacra, ori mama, judecă tu, Nelu totdeauna te dă la urmă! eu, ce să mușc din mustața tunsă scurt, n-am reușit să sap la erbicidat! tulai mă, da' mare mălai ești! fixația feminină, livezi și pomi în piese izolate, tufișuri, patria de pămînt nu limbaj secundar, limbaj liminar și subliminar, ne scapă, Mîrșid biserica, tăpșanul ei în jumătatea pantei, biserică penticostală pe stradă, stația Poptelec, trecut Popeni pe imobil, dubletul din politica interbelică de românizare, casa bătrînească părăsită, vopseaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în ceață clipa, în dreptul termocentralei, Cuci coțofana hoață cu rama tabloului în tren, lemn natur înnegrit, cuibul în lăstărișuri complicația în care am intrat odată cu capul, stinghii prea mari în fierul podului trecerea înceată pe ape, prinde viteză panta de tufișuri, liane uscate mătasea morților roasă în lumină rugină, mările Aivazovski la marginea Ludușului, cu linia de Sărmășel Bistrița, mărfar, în poliția gării ceafa groasă, țuguiul capului, zîmbesc amical pentru omul meu, minilocomotive din capetele magaziei, a treia complicație cu apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aprilieiunie 1944, 4.321 persoane au fost reținute de organele NKVD, dintre care 3.819 erau dezertori și 502 se eschivau de la mobilizare. Cele mai afectate de aceste fenomene erau raioanele din dreapta Nistrului. Acești bărbați ziua se ascundeau în păduri, tufișuri, iar noaptea lucrau pe câmpuri. Uneori ei se deghizau, îmbrăcându-se în haine femeiești. După mărturiile de arhivă, aceștia trăiau în bordeie săpate în pământ sau își făceau locuințe pe copaci. Atitudinea de nesupunere față de armata roșie era influențată și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica lui Hartley, scoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o năucită Eurydice! Și totuși, de ce trebuia să se teamă să întâlnească pe cineva, fie chiar și pe mine, în stradă? Împotrivindu-mă ispitei de a mă uita îndărăt, am înaintat sprinten și curând m-am aflat printre copacii piperniciți, tufișurile de grozamă și îngrămădirile de stânci de lângă drum, deci în afara vederii panoramice de pe deal. Arșița persista, [i mi-am scos haina. Era muiată de nădușeală la subțiori și vopseaua îmi pătase cămașa. Am început să analizez o sumedenie de aspecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plan cum să pătrund prin spate în grădina bungalovului Nibletts. Nu era un lucru greu, întrucât numai un șir de pari, legați între ei cu o sârmă lăbărțată, despărțeau partea de jos a grădinii, de câmpia lungă, povârnită, presărată cu tufișuri de grozamă și ciorchini de stâncă galbenă, care borda cărarea înaltă dinspre sat. Principalul handicap al expediției mele, în afară de coșmarul posibilității de a fi descoperit, consta în faptul că, în momentul în care era destul de târziu încât să mă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă avânt în spațiu, m-am oțelit, silindu-mă să calc ferm, fără zgomot, în direcția ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu capul chiar sub nivelul pervazului scund. Ca să evit înțepăturile tufișurilor de trandafiri, îmbrăcasem un impermeabil, deși nu prevăzusem roua. Clarul de lună îmi desenase contururile diferitelor răzoare de flori, dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Clarul de lună îmi desenase contururile diferitelor răzoare de flori, dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a venit fugind prin iarbă, către mine. M-am retras câțiva pași, într-o poieniță de sub un frasin. O creangă masivă fusese smulsă din copac de către o vijelie de iarnă, și prin despicătura astfel creată răzbeau razele soarelui iluminând un tufiș de trandafiri sălbatici, cu flori pale, și o învălmășeală de ciuboțica-cucului și piciorul-cocoșului. Stăteam lângă frasinul al cărui trunchi cenușiu, cu coaja groasă, netedă, îmi aducea în minte o amintire evazivă din copilărie, legată de Hartley. O vedeam acum croindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi înfățișat în cuvinte... Cuvintele sunt prea sărace.. „ - Hai, băieți... hai să trecem creasta..!”, își îndemnă Baltă camarazii, copleșiți de emoție.. dar și apăsați de o neliniște lăuntrică. Încă înainte de revărsatul zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și, atunci au apărut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și, atunci au apărut din hățișurile negre, primele umbre albastre. „ - Răsfirați-vă, băieți, prin tufișuri.. pe după copaci.. și economie la muniție !”, fură primele dispoziții date de căpitan. Urmă însă, o clipă când li se tăie răsuflarea la toți. Trupele de securitate și miliție.. fără număr, își ocupară locurile pe versantul sudic al Hășmașului, cu armament
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de puternic și generos. Mitraliera toca întruna, la comanda unui glas gros. Snopurile de gloanțe, mușcau adânc din trunchiurile copacilor, și din stânca de cremene, ținându-i pe loc. „ - Trebuie adusă la tăcere..!”, își zise Baltă și, strecurându-se printre tufișuri la adăpostul întunericului dispăru... dispăru ca o umbră. Preț, de cât ai răsuci o țigară, dură totul... Și, explozia unei grenade cutremură Cheile, ecourile ei înmulțind-o.. Deodată, răcnetul gros s-a frânt.. și mitraliera, spulberată, muți pentru totdeauna. După
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit într-o goană nebună prin întunericul pădurii. O mulțime de uniforme albastre apărură printre copaci, cu câini eliberați din lesă, gata să sfâșie. „ - Răsfirați-vă, băieți.. răsfirați-vă !”, strigă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și ce-au găsit de râs ... mi-am pierdut glasul ... erau sora mea Mariana cu ... cine credeți ... cu Vița ... fata mea dragă ... ce nu se mai putea stăpâni de râs ... arătând spre fundul gol al pantalonilor mei, rămas prin cine știe ce tufișuri spinoase, mai ales că noi, copii de țară, nu purtam vara nimic pe sub pantaloni. Atunci am realizat și m-a paralizat ridicolul situației mele. Vă rog să mă credeți ... câte zile a mai stat la noi și toate zilele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
abrupt de falie tectonică. Cu rucsacul în spate ... am pornit-o voinicește de-a dreptul ... fără să mă interesez de vreo potecă mai accesibilă. Pe la amiază altimetrul meu arăta doar 1000m ... deci mai erau încă 500m în pantă plină de tufișuri spinoase ce trebuiau ocolite ... încât abia pe la orele 16 am ajuns pe culme. Priveliștile extraordinare oferite de aici, atât spre M.Neagră de la poalele sudice ale muntelui, cât și spre întinsa Câmpie a Simferopolului de la poalele nordice ale acestuia, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cretane, Încă acum vreo trei milenii și jumătate, făcându-le celebre. De nu credeți, poftiți la Agia Triada, sfânta treime pe limba voastră, deși mai corect ar trebui să fie sfânta pătrime, fiind și eu pe acolo: la pândă, Între tufișuri, așa cum Îmi place... Și, cum sunt și o ființă cât se poate de serioasă, am ajuns și pe sigilii, unul arătându-mă taman când mă războiam cu o rață. De nu știți deznodământul, vă spun că acolo a fost o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să cumpărați mâța’n sac. Dar pe mine, Moti - prototipul pisicii - nu mă puteți cumpăra, nici la propriu nici la figurat... „Meridian“, 28 iunie 2002, ora 11,45 56. Risipă De pe vreo streașină, de pe vreun gard ori din penumbra unui tufiș, vă privesc. Întotdeauna fără să fiu băgat În seamă. Deh! Sunteți animale superioare, nu ca mine... Vă privesc cu curiozitatea mea caracteristică, dar plătesc scump asta: cu o imensă nedumerire, din care nu-mi revin decât când mă instalez comod
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și de proteazele pe care orice “construcție” proteică le conține... Și mai vorbeam de provocarea victimei. Asociez acum o imagine poate disgrațioasă, dar absolut naturală: o grămăjoară maro, mai mult sau mai puțin moțată, pe care o aflăm adesea prin tufișuri - intuiți desigur la ce mă refer - pute doar dacă e răscolită; altminteri prinde coajă. Păi de măcar jumătate de secol, America zgândără lumea arabă și, de ce nu, Își construiește prosperitatea pe petrolul acelei lumi menținute totuși În sărăcie și marginalizare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în grădină dispăruse și nimeni nu-și amintea să fi fost vreodată acolo ceea ce căuta el. Instinctiv, ori de câte ori am revenit la Brăila, am evitat strada cu movila aceea ce semăna cu o piramidă turtită de pământ, inundată de buruieni și tufișuri. Fiind atât de neliniștitor să deschizi poarta care dădea într-un spațiu miraculos, zidul fără poartă nu putea fi decât ceva terifiant. Nu toate sentimentele își găsesc o definiție în cuvinte. Am simțit în acel zid o amenințare, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
asta din pricină că ei reprezintă numărul mare, că sunt și mai deștepți...". Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012, p. 87. 134 "Este interesat să contemplăm malul unei ape, acoperit cu numeroase plante de diferite specii, cu păsări cântând în tufișuri, cu numeroase insecte zburând prin aer, ori cu viermi târându-se pe pământul umed și să reflectăm la toate aceste forme, atât de admirabil construite, atât de diferite între ele și depinzând unele de altele într-un mod atât de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
de rezervări. A trebuit să vorbesc cineva mai de sus și s-a rezolvat totul. 9 septembrie Am inspectat dim. "tabăra" împreună cu B.-A. Instalație impresionantă, chiar la Sudret în centru. Galerii construite într-o veche carieră de piatră. În tufișurile de ienupăr se află un mare colector de apă de ploaie, iar conductele duc în jos spre spațiul de locuit. B.-A. estimează capacitatea la 150 200 porci. Pe pereți sunt containere pentru nutreț, goale. Se estimează că spațiul poate
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
umezeală neplăcută pe partea superioară a labei piciorului. Cad iar pe mână, se umflă. Diabolic aparat: arată ca o capcană micuță pentru vulpi, cu două fălci în loc de trei. Mă duce gândul la o plantă carnivoră. E ascunsă cu viclenie printre tufișurile de ferigă. Nu pricep cum de nu s-a prins niciun animal. După șocul inițial îl examinez mai înde-aproape: "îndepărtarea sau dezactivarea aparatului se sancționează. Proprietatea Insp. de Stat pentru Animale". Trebuie să fie o găselniță a lui B.-A
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
pierdut simțul mirosului. Intru în casă. Mă așez pe o barcă de cauciuc umflată care stă pe masa din salon. Picioarele mesei stau în cutii de parafină. Scaunele atârnă în cârlige prinse în tavan. Dimineață. Soarele strălucește. Ceața persistă în tufișurile de alun. Mă simt bine, deși am hainele ude. Fac focul în soba din secolul al XVIII-lea. Frescă în metal turnat: Lia o vede pe Rahila întrând în casă. Găsesc porcul sub podeț. O schijă sau sârma ghimpată i-
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
spate ne priveau curioși, dar n-au Îndrăznit să ne Întrebe nimic. Alberto a Încercat să lege o conversație cu cîțiva, cu toate că spaniola lor era cam stricată. Camionul continua să urce, printr-un peisaj cu totul dezolant, unde doar cîteva tufișuri cu țepi care se luptau să supraviețuiască mai dădeau senzația de viu. Apoi, brusc, huruiala cu care camionul și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam cu platoul. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]