1,123 matches
-
-și masca dorința de dominație! Dar atât el, cât și Asinius Pollio au înțeles că substratul războaielor civile era tocmai răsturnarea guvernării poporului și instaurarea haosului. Libertatea este prin ea însăși o noțiune vagă și negativă. Teoretic, echivalează cu spiri tul și exercitarea guvernării republicane. Practic însă, a însemnat vreme de aproape cincizeci de ani că fiecare încerca să răstoarne tirania facțiunii rivale și să-i blocheze ascensiunea. Zâmbește stins. Dacă Roma n-ar fi avut șansa acestui om integru și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina. La Roma nu ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen tul de slăbiciune, semnalul unui nou avertisment. De ce a ajuns abia astăzi biletul la Antonia și Agrippina? Le-a trimis invitația încă de alaltăieri. Simte un ghiont în capul pieptului și plămânii i se golesc de aer. — Ți-e rău? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndeamnă pe Titus Livius să reia disputa cu Labienus: — Despre ce vorbeați? Încurajat, acesta îl ignoră ostentativ pe Paterculus, însă se stră duiește să-l atragă pe Vinicius de partea sa. — Nu crezi că spectacolul luptelor politice, care devorau sta tul și au provocat în ultimă instanță decăderea moravurilor, a in spirat unor spirite așa-zis „elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bronz, veșminte, fibule și brățări, coliere, pietre prețioase, mătăsuri... — Văd că negoțul vostru se întemeiază mai ales pe statornicia femeilor, glumește un pic cam forțat Asinius Gallus. Libo protestează. — Nu e vorba numai de articole de lux. Aducem din Orien tul Îndepărtat aur, argint, dar și oțel, pietre prețioase sau semiprețioase, lemn, fildeș, pene de struț, carapace de țestoase, perle, mirodenii, ierburi medicinale, textile, fie prelucrate, ca mătăsurile chinezești ori bumbacul indian, fie în stare naturală... Asinius Gallus își mângâie gânditor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-tău? Ce, a depus ăla, cum naiba îl chema, vreun capital? Scribonius înghite în sec de câteva ori ca să poată vorbi. În sfârșit, își poate manifesta recunoștința: — Zău că mi-ai luat o piatră de pe inimă, și așa sunt des tul de strâmtorat. — Știu, murmură Asinius. Îl fixează enigmatic din priviri. Dacă pui din nou mâna pe companie și-l eliminăm pe tuciuriu, n-ai vrea să te asociezi cu mine și cu Curtius Atticus? — Atticus? exclamă Libo stupefiat. Care Atticus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmi lingea mâinile după ce am plesnit-o cu biciul! Pusio întoarce capul, să nu i se citească dezgustul pe față. — Așa de târziu s-a făcut? murmură îngrijorat Rufus. Tot umblând de colo, colo cu germanul după el prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea timpului. Acum trebuie să fi terminat și escadronul de cavaleri pre torieni care vânează lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele și a doborât leul cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească: Treci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu o undă de afecțiune În voce. Păi, continuă ea, au spus că renunță la acuzațiile Împotriva lui Alec dacă intră prin efracție În Pullars of Perth și recuperează robele. Așa că Alec spune Mda, nicio problemă. Chestia a fost, și tul știi pe Alec Bruce, iar eu Înclin din cap zâmbind, că evada, dasta a fosluat În arest de fapt. Deci Alec intră prin efracțien magazin, În timce primarui Încaci și zbiară: vreau roba mea! Dacă nu-mi dați roba vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a te descurca mai ușor la fața locului. Acolo nu vei avea timp să telefonezi acasă pentru a cere astfel de informații. Dincolo de direct e o întreagă viață S-ar putea spune că o transmisiune în direct începe în momen tul în care auzi cum prezentatorul îți dă legătura și se încheie în clipa în care ți-ai luat la revedere. Teoretic, așa și e. Practic, ar fi bine să fie așa. Viața unui reporter de direct este o înșiruire de
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
decembrie Beniuc, Mihai, Sub patru dictaturi. Memorii (1940—1975), Editura Ion Cristoiu S. A., București, 1999 Bercuș, C. L, Pagini din trecutul medicinii, Editura Medicală, București, 1970 Braga, Mircea, V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, Editura Minerva, București, 1984 Brancianinov, Ignatie, Sfân tul, Cuvânt despre Rugăciunea lui Iisus. Cu o prefață de Ilie Cleopa, Editura Anastasia, București, 1996 Carianopol, Virgil, Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973 Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
am reușit să identific mai multe vise tematice. Zborul a fost una dintre temele cele mai persistente ale viselor mele. nu sunt singurul om probabil care a visat că zboară. în ce mă privește, însă, frecvența acestui vis m-a tul burat la un moment dat destul de mult, mai ales prin elementele sale repetitive. Cînd zbor (în vis) o fac într-un mod instinctiv și fără un control total al gesturilor mele. mă arunc de fapt în brațele aerului și în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cuvintele ei nu erau decît o repetare mecanică a spuselor lui K.F. O, niciodată K.F. nu s-ar fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din magistratură pe motive ridicole, fostul procuror s-a decis să meargă până în pânzele albe cu speranța că i se va face dreptate. În consecință, și-a angajat un avocat pentru un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Avoca tul, o femeie, era cunoscut ca făcând parte din firava societate civilă activă pe vremea regimului Năstase. Această femeie aparent plăpândă denunța, la rândul ei, cu vigoare și tenacitate, o serie de abuzuri. În plus, figura printre puținii specialiști în problematica
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
a fugit în Statele Unite și n-a mai fost prins niciodată. — Deci, a scăpat. — A scăpat, dar prim vicepreședintele Hosu execută pe deapsa. — Denunțătorul cine era? Vă mai amintiți? — Nu-mi aduc aminte cum se numește, dar era reprezen tan tul unei firme, un dealer de mașini, care aducea mașini din străinătate. Român, un agent economic important. Să vorbim și despre marile eșecuri: cazul Funar, dosarul Alimentara, cazul Ciupe, care a avut și ceva legături cu PD-ul de atunci, condus
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi vrut ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jur ca să se asigure că Sophie nu putea s-o audă, dar aceasta acceptase să se joace cu Lottie de-a zânele în fundul grădinii. Ca de obicei, Lottie își scosese pijamaua și își pusese costumul de Tinkerbell cu fustiță de tul. — Îți priește sarcina. Eu dădeam întruna la boboci și arătam ca naiba încă din prima zi. — Poate din cauză că uit mereu să mă gândesc la asta. Am atâtea pe cap în momentul de față. — Uiți să te gândești la asta? repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
omul a ascultat po- runca Domnului și s-a înmulțit și a moștenit Pământul. Numai că, pe măsura trecerii timpului, și, mai ales, pe măsura înmulțirii oamenilor, acestora li s-a năzărit că Pământul nu le mai ajunge. Astfel, Pămân- tul a ajuns obiect de dispută și de conflicte pe care Creatorul nu le-a avut în vedere. Așa se face că un bun comun a ajuns proprietatea unora, în detrimentul altora. Mai direct și mai exact spus, oamenii au fost împărțiți
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mână de ajutor unor oameni năpăs- tuiți de soartă, uitați parcă de Dumnezeu, dar mai ales părăsiți de semenii lor, care au reușit să atingă un nivel al traiului îndestulător, nebănuit în acel perimetru al nisipurilor veșnice. Fără îndoială, ges- tul fetei e de admirat, mai ales că el nu este singular. Și alți francezi, dominați de același impuls umanitar, au procedat la fel. Ascult cu emoție povestea și simt cum încep să mă cuprindă întrebări cu iz de protest: Cum
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe bune. Adică erai chiar tu și mă întrebai unde sunt sau unde dracu’ sunt. Și pe urmă s-au întors polițis tul, femeia care plângea, și mi-a venit și mie rân dul să suflu în fiolă, să-mi iau amenda, să primesc un șervețel verde. Am sperat, ieșind din secție, să regăsesc ro iul de licurici, dar era doar beznă. Dacă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
meu. Dar ăsta nu e un coșmar. Așa mi-am dorit să mor. Deschid ochii și îi spun să plece. Să se întoarcă la viața lui. Cu mine și-a terminat treaba. Mă privește confuz. Înfige lopata lângă mor mân tul meu. Lasă vinul și ia pâinea și banii. Pleacă. În cele din urmă dis pare din raza mea vizuală. Rămân singură. Murmurul apei îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii și ne îngropam în nisip
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
văd limbile mișcând, o fi ceață, o fi fum, cald, lacrimi. O, Doamne, raiul tău e bomba asta, iar la poarta lui stă Sfântul Petru. E pitic, îl cheamă Adi Minune. Roxana Melnicu La prânz Am oprit mașina în drep tul vechii biserici ca să se mai urce cineva. Trântisem por tbagajul când un om fără o mână mi-a spus: Șefu’, dă-mi o țigare. N-am, nu fumez, i-am azvârlit. Am tras apoi de sub scaunul șo ferului o geantă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
imediat cu umărul drept înspre mine și am înțeles că nu doar stânga îi lipsea. (Nu avea cu ce să apuce ceea ce eu nu aveam și îi întindeam.) Le bagi mata aici, mi-a spus, și și-a scos piep tul în față ca să pot vedea mai bine ce de buzu nare avea vesta lui de piele. Am ales unul de sus, din rândul de sub bărbie, acolo am îndesat pa chetul aproape gol. L-am salutat și am plecat la drum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
piatră în calea camionului ce se apropia. — Ia stați voi la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul intră în curbă, cauciucurile protestară scrâșnind ușor pe asfaltul înmuiat, peste care o adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]