3,247 matches
-
al lor. Recenziile engleze au semnalat în trecere că scriitura are stil, trecînd la a spune că ilustrează un fel de postmodernism, care pentru ei e ceva foarte cunoscut; ei au urmărit mai degrabă povestea, care li s-a părut tulburătoare. Cronicile germane sînt atît de precise încît îți pot explica în cinci rînduri romanul mai bine decît l-ai înțeles tu singur. În Serbia și Croația receptarea a fost cu totul alta, pentru că și ei trecuseră prin aceeași experiență, iar
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
Grete Tartler Un tulburător șir de scrisori între doi oameni crezîndu-se îndrăgostiți și care, de fapt, erau mai degrabă îndrăgostiți de literatură: corespondenț a între Paul Celan și Ingeborg Bachmann, poate cei mai importanți poeți postbelici de limbă germană, poartă amprenta în care Goethe
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
1938. Din aceleași scrisori rezultă că soția lui Himmler știa bine cu cine s-a măritat. "Sunt atât de fericită să am un soț malefic care își iubește soția malefică (...) Sufletul meu negru se gândește la cele mai imposibile lucruri". Tulburătoare este mărturia fiicei liderului SS, Gudrun, care descrie ce a simțit când a vizitat un lagăr de exterminare. "Astăzi, mama, mătușa Lydia, mătușa Frieda și cu mine am vizitat un lagăr SS din Dachau. Am mâncat copios acolo. A fost
Heinrich Himmler: Îmi ucid mama dacă mi-o cere Hitler by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/47778_a_49103]
-
interioară nu e luminată (înregistrează, dimpotrivă, „progresul întunecării minții”), și nu are nici senzualitatea brutală a lui Bonciu, din Bagaj. Femeia sa demonică și otrăvită sau, dimpotrivă, „simbol al numelui inefabil” rămâne un simplu enunț. Dar poate fi citit ca tulburător roman al infernului (cuvântul cu cea mai mare frecvență în Jurnale) unei inteligențe fisurate și al unei hipersensibilități vulnerate.
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
lipit definitiv sufletul - Viena și Buenos Aires, urbe în care regăsește, nealterat, Bucureștiul îndepărtatei copilării - sau dând mărturie despre Nino Almosnino, iubirea-i de o viață, poetul nedreptățit de zei căruia vrea să-i aducă acum nemurirea, publicându-i neștiutele versuri (tulburătoare până la lacrimi sunt paginile Norei vorbind despre Nino, cel deloc doritor de glorii: De foarte multe ori mă gândesc că el a murit să mă elibereze, ca eu să pot să-mi dau drumul total... Vreau neapărat să mai trăiesc
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
prim plan evident al piesei, cu noduri esențiale în jurul numelui „Gabriel” și al trimiterilor ce se nasc de aici, va deveni ceva fundamental în spectacolul gîndit cu enormă minuție și inspirație de regizorul Radu Afrim. Planul și perspectivele poetice sînt tulburătoare și pentru că par o evadare dorită cumva de toată lumea pentru că sîmburii amari ai dramelor, ai tragediei, finalmente, rămîn în gît. Cred că nu a fost o glumă lucrul pentru acest spectacol. Din nici un punct de vedere. Vulnerabilitatea, chiar labilitatea ar
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
Radu Afrim la Cuvilliés-Theater din München. Un desen vizual puternic, acut al lui Helmut Stürmer, metalic, auster, din care viața pare izgonită pentru totdeauna, susține perfect fiecare situație, tatonările și disperările tuturor protagoniștilor. Lasă să se nască tot registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen. Dar straturile construcției narative și scenice ies la
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
germană și note de Alexandru Al. Șahighian, Ed. Humanitas Fiction, 2011 Eseurile Hertei Müller din Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel (Mereu acceași nea și mereu același neică, în traducerea inspirată a lui Alexandru Șahighian) sunt mai mult decât tulburătoare. Nu numai prin cele povestite din copilăria și tinerețea cuprinsă de „cercul drăcesc” al vieții sub amenințare, nu numai prin grozăvia persecuțiilor îndurate cu incredibil curaj, nu numai prin portretele de prieteni și neprieteni, ci și la nivelul limbajului, prin
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
exemplu de multinațională atacată de postul lui Diaconescu firma Danone. De fapt, cea mai virulentă campanie împotriva unei multinaționale a fost legată de E-urile din alimente, principalul cal de bătaie al OTV fiind, deci, firma Unilever. Ca o coincidență tulburătoare între declarațiile lui Ion Cristoiu și președinție, la Cotroceni lucrează din toamna trecută Alexandra Gătej, fosta directoare Unilever România, care ocupă postul de consilier economic. După căderea guvernului Boc 2, numele Alexandrei Gătej a fost vehiculat ca posibil premier "independent
E-uri în ciorba lui Diaconescu. Cristoiu vorbeşte de şantajarea unor multinaţionale. Care firmă are oameni la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/49967_a_51292]
-
aceea de a atrage atenția publicului larg asupra adevăratelor modele morale și culturale românești. Împotriva uitării În ORIZONT nr. 7, Micaela Ghițescu publică ample fragmente din cartea Între uitare și memorie, în curs de apariție la Editura Humanitas. Sunt pagini tulburătoare, care completează dramatica frescă a regimului comunist de la noi: „Prietena mea Mariana fusese ridicată de pe stradă în septembrie, cu vreo lună înainte de mine. Pur și simplu, dispăruse din grupul nostru. Eu am «beneficiat» de alt tratament: am fost arestată de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]
-
de conven- ționalism. De ce? Prieteniile trainice, numai astfel se pot consolida. Mă gândesc la tine, a nu știu câta oară. De-aici de departe te văd mai bine. Vrei să-ți spui cum ești? Ochii, și iar ochii liniștiți și tulburători, buzele pe care poate am uitat un semn (pretext pentru a mă întoarce să-l iau îndărăt), mâinile, mersul, coama ta neagră; îmi ajungi până la gât. La cine te uiți în lipsa mea? Eu mă uit în poză. Aseară am văzut
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
prăpăstii invizibile. Virgil Duda se transcrie mereu, bulversând cum știe mai bine capcanele biografismului. Uneori îi iese, alteori nu. Drept e că, fără prea multe elemente spectaculare, nici romanele nu trec de o anumită redundanță și predictibilitate. Misterele nu sunt tulburătoare. De pildă, când aflăm că Raul are mai mulți copii. Riscul e ca amănuntele, de oriunde le-am culege, să rămână nule ca semnificație. Pentru că ingineria destinului gândită de V. Duda pornește cu motoare alimentate din direcții imprevizibile. Dar într-
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
de „Mincinosul” lui Vlad Mugur în care lecția de actorie trecea și prin smerenie. De Vanea lui Horațiu urlîndu-și neputința și ratarea într-o noapte cu tunete și trăsnete, o noapte în care Kordonsky a scos din acest personaj vibrații tulburătoare pe scena de la „Bulandra”. Durerea era urlată din toți rărunchii, era purtată de colo-colo, era bătută în tigăi și talgere ca să o audă și vîntul, și pămîntul. Mălăele, de neuitat, un clovn trist, cu nasul roșu, purtîndu-și casa în spinare
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
protocol epic, acela al jurnalului lăsat de cea mai tânără dintre cele patru surori ale mamei autorului, unde mărturisirile - aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
șurau argumentele sub semnul orgoliului scriitoricesc. Ale sincronizări și ale competiției. Odată cu Ecluza, trecem către o literatură care depune mărturie. Scriitorul apelează și la mărturiile istoricilor de performanță, ca Ioan Chindriș, atunci când scrie - pe larg - despre istoria locurilor. Transcrie documente tulburătoare când recuperează „adevărata istorie” a lui Avram Iancu. Sau când se oprește la masacrele de la Fântâna Albă. Desigur, există și amintirile anului 1970, ale Cailor sălbateci din volumul de debut și perspectiva onirică. Dar Gavril M. îl transcrie mai clar
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Veteranyi sau Maria Manolescu. Și lista poate continua. Iată, așadar, ce amploare a luat acest fenomen al prozei contemporane. Eroi puțin sau defel creditabili forțau cititorii să suporte ipoteze vibrante, să agonizeze într-o așteptare neverosimilă sau să accepte verdicte tulburătoare. La urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol 19, dar și față de radicalismele primei faze a romanului modern. Una e să prezinți istoria printr-un
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Tanacu, unde o tânără a murit în urma unui ritual de exorcizare”. Este de reținut ce scrie Peter Bradshaw în „The Guardian” despre pelicula regizorului român: „...la finalul proiecției au fost fluierături și vociferări. Dar eu îl consider captivant, misterios și tulburător într-un mod intim - o demonstrație teribilă despre cum sărăcia creează un spațiu care trebuie umplut cu spaimă irațională.” După cum ne atrag atenția cîteva din afirmațiile făcute cu luciditate, fără menajamente de Cristian Mungiu în interviul acordat revistei: „În cinematografia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
traducătoare, eseistă și poetă. Sunt puse în lumină capitole însemnate din biografia sa: copilăria, peregrinările prin diverse orașe din țară, relația cu părinții și cu apropiații, anii de școală, starea de sănătate fragilă din anii tinereții. Reproducem aici o confesiune tulburătoare: „Pe urmă, după ce părinții mei și-au terminat studiile, mama medicina și tata franceza, au plecat la Oradea. Amândoi erau din zona Vrancei, dar nici nu le-a trecut prin cap să rămână în București; au plecat la Oradea mânați
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
Dar am avut un instinct destul de bun, să zicem un instinct artistic, ce m-a dus înspre oameni care au putut să mă învețe” (p. 173). Nu e singurul astfel de fragment, dar, dintre toate, mi se pare cel mai tulburător. Nu știu dacă prețul a fost deja plătit sau nu, dar rugăciunea în sine sună ca un vers dintr-o mare poetă. Dacă încă nu s-a scris despre ea suficient de cuprinzător sau suficient de tensionat, vina nu e
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
lui Obayashi Nobuhiko, și În căutarea unei voci din depărtare (Tooku no Koe wo Sagacrape, 1989; Humanitas Fiction, 2008). Romanele lui Taichi Yamada sunt traduse în peste cincisprezece țări. O parabolă despre obsesia întineririi și consecințele acesteia, o frumoasă și tulburătoare viziune a legăturii dintre iubire și moarte, romanul N-am mai visat de mult că zbor are în centru povestea de dragoste dintre Taura, un bărbat de patruzeci și opt de ani care, la apogeul carierei sale profesionale, suferă o
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra violenței. Trilogia Chipul tău, mâine cuprinde trei volume: Febră și lance (2002; Polirom 2005), Dans și vis (2004; în pregătire la Editura Polirom) și Venin, umbră și adio
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
impulsul de a vegeta? Să fie spectacolul de azi doar unul paliativ, validat doar de cronici? Jocul acela de șah să fi fost o victorie a lui Tzara sau a lui Lenin, sau era doar o tragere la sorți?” Întrebări tulburătoare, cărora focalizarea pe un fenomen în aparență cultural, dar în esență profund politic, încearcă să le răspundă ironic-cinic, suav-ambiguu, întregul demers al lui Andrei Codrescu. Atât în partea sa ilustrativ-istorică, cât și în aceea biografic-interpretativă, el aruncă sonde, le citește
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
de război din Al Doilea Război Mondial" (On Fighting, Killing and Dying: The Secret Second World War Tapes of German POWs). Prizonierii de război nu numai că vorbeau în detaliu despre violențe extreme, ci și arătau un fel de bucurie tulburătoare. Îmi plăcea să împușc orice - femei, copii. Era un fel de sport", mărturisea un soldat, în timp ce altul își recunoștea pasiunea pentru "a arunca bombe": "Adoram să arunc bombe. Te face să simți furnicături, e un sentiment extraordinar. E la fel de plăcut
Mărturii cutremurătoare despre Al Doilea Război Mondial by Constantin Madalina () [Corola-journal/Journalistic/57535_a_58860]
-
unei mame bolnave psihic, moartea tragică a bărbatului iubit și căsătoria umilitoare cu un inginer nazist. O cronică istorică și socială impresionantă a Germaniei unei jumătăți de secol, un roman de familie care unește destinele a trei generații, o poveste tulburătoare de dragoste și orbire sufletească, aflată sub semnul enigmaticei legende a Femeii din amiază. „Cartea convinge prin limbajul pătrunzător, forța narativă și intensitatea psihologică. Un roman despre care se va vorbi multă vreme de-acum înainte.” Motivația juriului Deutscher Buchpreis
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
originară, îl amplifică prin variațiuni de poem în proză, inserate în paragraful trei al capitolului VIII. Indefinitul „freamăt de arme” transcendent (cu varianta: „zăngănit de arme” pădureț), ce declanșează o altă rezonanță părții finale a romanului, e de două ori tulburător. O dată deoarece simți că prozatorul reușește să traklizeze cu adevărat inspirat. Apoi, fiindcă această sintagmă, ieșită din afundul trecutului mitic - „Waffengetümmel“ - se regăsește într-un alt poem, Sufletul nopții: „... freamăt de arme din vremuri trecute”. Poezia a apărut, într-o
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]