1,529 matches
-
o doză mică de colină, un amestec sinergic despre care se spunea că dă rezultate mai bune asupra memoriei și creativității decât oricare medicament luat singur. Dar era prea laș să experimenteze cu o minte care era deja atât de tulburată. Țara mirării nu apăru în nici un top de sfârșit de an, în afară de cele cu realizări suspecte. Pentru Weber, dispariția ei rapidă era aproape o ușurare - nu supraviețuise nici o dovadă. Sylvie îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deciziile care le-ar conduce către împlinirea propriului destin. Iar de „știu eu ce-i mai bine pentru tine“ mi-a fost mereu frică de moarte. Când am descoperit cultul autoîndreptățirii materne, printre prietenele mele mame, am fost îndeajuns de tulburată ca să caut bibliografie și să scriu niște studii. Mi-l amintesc pe cel intitulat Monsters Are Us, care discuta tabuizarea zonei de convergență a maternității cu alte forme de viață teoretică sau reflexivă. A fost momentul în care mi-am
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu i se potrivea și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aflu. Ei, ia spune, de ce-ai venit la mine?“ - am zis. „Ce vrei?“ „Știi, Eliza, În noaptea asta trebuie să trec munții“ - a zis - „și n-am pantofi, sînt desculț.“ Abia atunci am văzut, firește, c-am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gând. "Dă-i voie doctorului să te controleze." Lui Gilbert Gosseyn, stând acolo întins în bezna a ceea ce putea fi un mormânt, dar probabil nu era, îi veni ideea că, mintal, nu prea stătea bine. "Acum îmi amintesc, gândi el tulburat, eram pe cale să realizăm saltul din această galaxie în cealaltă, dar..." Când mintea sa ajunse la aceste îndoieli, la acest îndoielnic "DAR", vocea unui bărbat se auzi aproape, sunându-i în urechi: "Există o singură distorsiune în profilul creierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
al meu, te afli în miezul celui mai mare eveniment din spațiu-timp al acestei galaxii; și eu mă aflu aici, departe cu câțiva prieteni importanți, privind de la distanță. Ar trebui să-ți spun că Enro pare să fi fost foarte tulburat de ceea ce s-a întâmplat și ar vrea să folosească metoda noastră de transport pentru a veni personal să stea de vorbă cu acești oameni. Până acum eu m-am opus ideii; dar și Crang ar vrea să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu a reușit să se căsătorească cu sora lui Patricia, a afirmat că o căsătorie între două familii Imperiale ar fi foarte folositoare pentru relațiile intergalactice." În universul său înghețat, Gosseyn nu știa clar, dacă să se simtă ușurat sau tulburat. Până la urmă, ajunse la indiferență: "Doamna Strala a fost informată în legătură cu interesul bărbatului acela pentru ea?" "Cred", veni răspunsul, "că și-a dat seama singură. După părerea mea..." În mod surprinzător, comunicatul mental fu foarte neclar, aproape că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vârstă pe care o arăta și bărbatul. Femeia se opri cam la trei metri într-o parte, pe scările care urcau mai sus m punctul acela, și spuse ceva de felul: - N'ya dru ham tai, Neggen? Vocea ei părea tulburată și suna ca o întrebare. Tonul bărbatului era mai ridicat. - Doamne, Dumnezeule, spuse el. Rubri, ce bolboroseală mai e și asta? Șocul resimțit la acest schimb de replici se răsfrânse și asupra lui Gosseyn. Îi trebuiră câteva secunde pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
al nihilismului, care într-un fragment scris în unul din ultimii ani de luciditate afirmă: „Nihilismul: lipsește sfârșitul; lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»; ce înseamnă nihilismul? - că valorile supreme se depreciază” (VIII, II, 12). În fața atmosferei nihiliste catolicii sunt personal tulburați și sunt îndemnați să reacționeze. Nihilismul preocupă creștinismul - neobosit căutător și înflăcărat profet al sensului - toc-mai pentru că este prăbușirea spre non-sens. Însă, creștinismul nu poate numai să se preocupe, dar este chemat să contribuie, din punctul său de vedere, la
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
numesc Martialis si Statius pe Mart zeu getic. Din această pricină chiar umbla la cei vechi o tradiție că «Mart se născuse în țara Dacilor, Moesilor și a Tracilor.» Mart însă în credințele antice era considerat tocmai ca zeul cerului tulburat, al furtunei, norilor și al vijeliei, adică tocmai acei monștri îm potriva cărora Geții aruncau săgețile lor. Că Dacii considerau furtuna ca un semn rău pentru ei, se vede de pe aceea că în lupta de la Tapac contra lui Traian, intervenirea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
jos, și, ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
faptul că acea componentă suplimentară de unde nervoase care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să răspundă celorlalți ofițeri, toți opriți acum, amintirile lui Ashargin din ultima săptămână, începură să apară. Săptămână? Dându-și seama că trecuseră opt zile pentru Ashargin, în vreme ce el nu fusese conștient decât o zi și o noapte, Gosseyn se simți tulburat; dar răgazul acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise Gosseyn. Secoh păru tulburat, iar Gosseyn spera că în mintea lui se forma imaginea a tot ce va însemna revelația publică a convertirii prințului moștenitor Ashargin la religia lui dragă. Avea el viziunea unei galaxii întregi în extaz în fața imaginii videofonice a criptei zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puțin de o oră, estimă Kair. Nu putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă, așa că exactitatea conta prea puțin. O oră și ceva. Parcurse adânc tulburat cei treizeci de metri care-l separau de cupola transparentă a postului de comandă al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aparat? Așa părea. Dar ce voia să spună cu "dormitul"? Ajunsese cu două etaje mai jos și purcese pe culoarul ce ducea la apartamentul Nirenei și al lui Ashargin. Un robot venusian îi atacă atunci conștiința. Avu vreme să gândească tulburat: - Nu poate fi Venus; n-au avut timp să ajungă. Deci nu putea fi vorba decât de un atac frontal al Ligii. Dar cum trecuseră? Gândurile i se curmară. Acum, lupta cu disperare pentru a împiedica dominarea corpului lui Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în mîndria lor fără margini, vor dori să se înalțe spre cer, dar greutatea prea mare a mădularelor le va trage în jos. Nu va mai rămîne nimic pe pămînt sau sub pămînt sau în ape să nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale hăurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalte. Mă mănîncă! urlă Alexander. — Cine te mănîncă? zise Lanark aplecîndu-se nesigur peste cărucior. — Dinții. Lanark vîrî un deget în gura mică și, pipăind, dădu de o margine osoasă care ieșea prin gingie. — îmbătrînim repede în lumea asta, zise el tulburat. — Trebuie să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar costă cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zgomotul inconfundabil al unui sărut. Vocea fetei răsună din nou: ― Prescott merge cu tine? Gosseyn spumega. ― " M-am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie". Dar ce resimțea era greu de suportat. Sărutul îl șocase ― emoția era poate falsă, dar pentru a scăpa din ghearele ei, trebuia altceva decât un tratament non-A, Clopoțelul de la intrare puse capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul; Crang trebuia să apară din clipă în clipă. Nu trecu mult și auzi ușa deschî-zându-se. ― Vin imediat!... strigă el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
efectul. Ne resimțind nimic, zise: ― Sper că totul va fi bine în ce-o privește pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei crize. Venus urma să fie atacată? De către cine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rolul complicelui în evadarea ta. Ceea ce ne-a oferit și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
jos, și, ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]