3,788 matches
-
Mama - din #arhiva personală#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii #sonet... XX. REGINA DE NISIP, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Plămada palmelor terestre, Meteahna muzelor rupestre, Orânduite-n sanctuar - Un orologiu-n estuar; Apele tulburi greu mă poartă Sub ceașca cerului cu toartă, De care mă atârn în vis, Cotrobăind prin paradis Minunea unui curcubeu, Descoperită de un zeu, Devine-n vis realitate, Pentru o mie de păcate, Desăvârșite într-o doară, Fără vreo limită
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
soarele-n caleidoscop. 19 august-25 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: #Lady in #Red 27 - #Emerico #Imre #Toth #Style #MistyRose #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii ... Citește mai mult Plămada palmelor terestre,Meteahna muzelor rupestre,Orânduite-n sanctuar -Un orologiu-n estuar;Apele tulburi greu mă poartăSub ceașca cerului cu toartă,De care mă atârn în vis,Cotrobăind prin paradisMinunea unui curcubeu,Descoperită de un zeu,Devine-n vis realitate,Pentru o mie de păcate,Desăvârșite într-o doară,Fără vreo limită precară,Secretizată
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
calea pașilor covorul mâncat de moliile mediocrității, ale pustiului minții și sufletului! Răstoarnă, la Tg.-Mureș, culoarea aceasta de gri intens proiectul cultural al scriitoarei Mariana Cristescu, Punți de lumină, preschimbând discordia în iubire, iar mediocrității punându-i în fața ochilor tulburi intangibilul valorii și farmecul întâlnirii vârstelor în dreaptă idee culturală. Dacă Punților de lumină le spunem doar manifestare culturală sau reuniune culturală poate că greșim, îngustându-le exprimarea atât de diversă și surprinzătoare, multitudinea de voci reprezentând cugete limpezi, prinse
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
sa nu m-a contrariat deloc. E cît se poate de firească în contextul geopolitic și strategic. Bravo, rătăcitule! U.E. nu trebuie să lase S.U.A. să dicteze pe continentul european! După ce Juncker a simțit pe pielea Occidentului valul uriaș și tulbure al migranților și a fost uimit de lecția pe care i-a dat-o Putin lui Obama în Siria (ce înseamnă să te ocupi de teroriști în doi timpi și trei mișcări, nu să faci din ei un arc întins
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
A op ina despre Islam în vremurile acestea tulburi poate fi un act riscant. De aceea nici nu mă gândesc să mă apuc de așa ceva. Desigur, există autori mai curajoși decât mine, care se încum etă să combată virulent. Mai sunt și mulți care tac, de teamă să nu
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
sărbătoreau Învierea Mantuitorului. Reacția Occidentului și a mass mediei occidentale a fost fie timidă ori inexistentă. Asta dovedește că ne obișnuim cu terorismul islamic și începem să îl acceptăm resemnați, și îl tratăm că pe o manifestare inevitabilă a vremurilor tulburi în care trăim. În ritmul acesta de desensitivizare nu este exclus ca la o vreme nu prea îndepărtată să se ivească un candidat musulman carismatic capabil să promită Europei pace și adăpost de atacurile teroriste în schimbul președinției unei țări cu
SARACIA SPIRITUALA A LUI MICHEL HOUELLEBECQ [Corola-blog/BlogPost/93418_a_94710]
-
1940 ca fiind ulei pe carton. În anul 1950 și, ulterior, în prezentările din unele albume sau cataloage, s-a considerat că tehnica acestei lucrări ar fi tempera. Confuzia atribuirii unei tehnici greșite s-a datorat, probabil, aspectului mat și tulbure al picturii cauzat de intervenții neadecvate care au constat în repictări locale făcute în tempera, dar și stratului de murdărie aderentă prezent pe suprafața lucrării, care matiza culoarea. După restaurare pictura se prezintă, așa cum cercetarea premergătoare actului de restaurare arătase
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
Doina -, el are o pasiune exacerbată pentru limbile străine. Vorbește perfect franceza, neerlandeza (limba care se vorbește în Flandra și zona Bruxelles), engleza și italiana”. Cu toată drama petrecută în familia preotului Gheorghe Tatu din Sebeșul de Sus în vremurile tulburi de după venirea regimului comunist la conducerea României, iată că urmașii lui, au reușit să depășească stavilele ridicate în calea lor și nu și-au făcut părintele de râs: au devenit buni profesioniști și au rămas, precum părinții lor, oameni de
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
și împăcare Seacă lutul tot de conținut Plânge viața mugurii de floare, Ce-n deșertul zilei s-au pierdut. Pașii trec nesiguri peste poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
lecții despre eroism și permanența neamului, despre glie. Membrii Consiliului vor salva urbea, dau asigurări ferme. Echipe de geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe, somn populat cu fantasmele preacurviei și ale lăcomiei. Apoi se opri, reținându-l cu mâna pe Bargello. — Pentru care motiv m-ai căutat pe mine? Celălalt Își drese glasul. Părea stânjenit. — Fiindcă mi s-a spus că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nepusă masă? Privirea sa dezamăgită lăsa să se creadă că era chiar așa. O tresărire de orgoliu Îl zgudui pe Dante. În fond, nenorocitul acela nu se Îndepărtase prea mult de adevăr. Dacă mintea i-ar fi fost mai puțin tulbure, Își zise el strângându-și tâmplele, poate că ar fi fost În stare să pună În legătură elementele pe care le adunase, dându-le un contur. Însă un glas lăuntric Îi șoptea că ar fi fost nevoie de mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei la Paris, văzuse chiar și lucruri mai rele. Acea drojdie a seminției omenești se reunise Într-o ligă Îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vocii Îi solicită atenția. Cantilena despre măreția epocii care avea să vină, alcătuită din aspirații inefabile și din expectative extraordinare, lăsase loc unui subiect mai sumbru. Dumnezeu părea să fi dispărut dintr-o dată din orizontul teologului, lăsând locul unei bezne tulburi, infernale. Acum, Bruno nu mai Însoțea gândurile și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat. Se Întorsese, dimpotrivă, către trecutul cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Durante? Dante Își amintea ceea ce citise În raportul despre Al Treilea Cer: toți veniseră de la Roma. Dar, Înainte Încă, toți fuseseră În Răsărit. Ca și Baldo, cruciatul. Și Antilia... Avea impresia că Cecco acoperea sub mantia demnității astrologice ceva mai tulbure. Și că Antilia s-ar fi putut să fie ceva mai mult decât o dansatoare. Un fior Îi străbătu pielea când Își aminti de trupul ei. Trebuia să o vadă. Acum. Singur. Ca să afle mai multe despre ea, firește. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fac potrivit și util În situația dată: să comentez, să Întreb, să-i cer să meargă mai departe, eventual pe varianta scurtă? N-avea nici un sens. Omul din fața mea rătăci câteva zeci de secunde apăsătoare În lumea gândurilor sale tulburi, apoi, fără să-și schimbe privirea, mi se adresă alb, nepăsător: - Ce crezi despre ce-ai auzit până acum? Ceva credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrului Își urma impasibilă cursul pe deasupra capului meu care ba sta să explodeze sub presiunea neliniștii, ba intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
practic, de informațiile respective? De ce? - Ca să știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi oprit niciodată. La sfârșitul facultății, Încă Își făcea datoria cu brio. Toshiro n-a avut curajul să povestească multora enigmatica Întâmplare, pentru că lui Însuși Îi părea de necrezut. De câte ori și-o amintea Însă, se simțea cuprins de o Înfiorare tulbure. Rațiunea Îi spunea că nu putea fi vorba decât de o coincidență. Stranie, e drept, dar nimic mai mult decât o simplă coincidență. Și ce dacă nevroticul ceasornic pornise din senin după două luni de somn? Cât privește faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi avut cum, pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră-i. În schimb, chestiunea pistolului mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri tulburi, hărăzite îndeobște omului de rând, îl împiedică a vedea clar și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
subiectul era mai marele, ca subiect unic, a diminuat astfel frumusețea și complexitatea retoricii. — Să-nțeleg că retorica înflorește mai ales sub presiuni de tot felul? - întrebă Grigorie al XV-lea. — O, da, sanctissime - răspunse Metodiu. Retorica-nflorește în vremurile tulburi, iertați-mă că sună a vers, n-am vrut. Unde nu e urmă de-amenințare, nu e picior metric de retorică, ca să zic așa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare și-atunci nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mai bine de cincizeci de ani nasturi de la diverși oameni pentru care nutrea o simpatie deosebită. CÎnd Își deschidea cutiile, din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric spăla fiecare nasture În parte: „să nu li se stingă lumina, spunea, ochii lor, ochii prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]