1,307 matches
-
ceva înspre stânga Ce se întâmpla oare? Trăgând de hățuri Balamber își opri calul și se întoarse în spate pentru a vedea mai bine lăsându-i pe cei care îl urmau să treacă înainte. Scrutând aripa stângă pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf hoarde de cavaleri goți ce galopau mâncând pământul în direcția câmpului de luptă. Nu mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
epuizați oamenii săi și caii lor, nu-l urmă și își purtă ceea ce mai rămăsese din unitatea sa dincolo de bariera carelor, unde oamenii lui se contopiră imediat cu masa fugarilor. Intrând în tabăra imensă, își făcu cu greu loc prin tumultul mulțimii formate din mii de războinici ce ajunseseră deja acolo, venind din diferite puncte ale câmpului de luptă. Ostrogoții țineau privirea plecată, ca niște câini bătuți, iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea doar vuietul crescând, din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aspectul nou, mai bogat, al frumuseții ei, de temperatura urcată a feminității ei și de cei patruzeci de ani ai tăi, care se agață de viață... Și recunoaște că toate amintirile curate despre fata de altă dată măresc, și ele, tumultul tău din suflet, ca apele cristaline din munte, care alimentează râul tulbure din șes. Nici o femeie, când începea să-ți apară ca unică dispensatoare de viață, n-a avut pentru tine atâta realitate acumulată, și atât de intensă, ca dânsa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-o Irene. Alice e o proastă. Irene, te rog ! Jina a înșfăcat-o de braț și-a tras-o după ea în lungul holului. Lăsase ferestrele de la dormitor deschise, așa că acum, pe lângă aroma răcoroasă de iasomie, în cameră pătrundea și tumultul zgomotos al cascadei vecinilor. Irene și-a pus o mână în șold. L-ai citit ? Sigur că l-am citit. E un căcat. Știi că mie îmi plac scandalurile. Jegul ăla cu tentativa de crimă n-a făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii, și pentru un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea. Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ai adormit pe trup, visând să te trezești în zori. Ai scuturat suflare în florile de gheață, ai respirat cu trupul un minut, ai presărat apoi un strop de viață și ai rămas cu trupu-n trup s-asculți al lui tumult. O clipă-ai poposit în palma obosită, trupul te-a strâns în pumni și te -a ținut aproape, în brațe soarta te-a luat , să te păzească de viața care-ar vrea să te îngroape. Penița înmuiată în sânge și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aproviziona orașul și nici măcar pentru a-i da curaj. Deodată, un zvon. Nu dintre cele care se răspândesc precum ploaia fină căzând dintr-un nor prea mare, ci dintre cele care se năpustesc precum o aversă de vară, acoperind cu tumultul său asurzitor plictiseala zvonurilor zilnice. Un vuiet care-i aducea orașului nostru acea nuanță de deriziune de care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre a se purifica înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce avea să mă descătușeze. Însă eliberatorul meu se afla mult mai aproape, fie ca Prea-Înaltul să-i dea ajutorul Său în furtuna care este astăzi soarta lui! ANUL CLEMENT 930 de la hegira (10 noiembrie 1523 28 octombrie 1524) Un tumult de pași, o mulțime de glasuri, apoi sutele de zgomote seci și impersonale ale unei chei care se răsucește și ale unei uși care se mișcă încet în balamalele ei ruginite. În picioare lângă pat, mă frecam la ochi, pândind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sună-n geam frunze de metal, Vis. Nocturnă Uitarea venea... a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins șoptește : lasă-mă-n pace... De-acum... Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și în acea clipă, când tot ceea ce păruse sigur fusese brusc aruncat într-o stare de incertitudine, febra Dimensiunilor Interioare se năpustise asupra lui. Cum trebuie să se fi simțit în acea secundă, se întrebă Vultur-în-Zbor, atunci când a simțit cum tumultul lăuntric îl acaparează, așa slab și nepregătit să-l înfrunte cum era el, în spatele acelor metereze distruse? Cum trebuie să fi fost să fii posedat și anihilat tocmai de forța a cărei negare fusese principala lui contribuție față de oraș? Moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate, Octombrie trece-n culori estompate Ecou prelungit din al verii tumult... Sunt singur pe lume și caut o floare Prin pata luminii din octombrie dus, Ce-n mine încet se usucă și moare, Ecoul mă strigă, dar eu...parcă nu-s...
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul pieptului, ca și cum s-ar fi apărat de o forță care se apropia implacabil. - Foc... murmură din nou, dar forța aceea nevăzută Îl atingea deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o prezență spirituală masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umed și cald; în depărtare țipătul strident al zeilor ne face să simțim pământul tremurând... din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele străine și tăcute caută în liniștea disperată a tumultului negru ... așteaptă liniștirea apei pentru a putea coborî pe acest tărâm al „făgăduinței” - portul visat și așteptat de toți ... hai vino - vreau să fii portul meu. Gri încercase să se imagineze îmbrățișând o femeie având o senzație de saturație, de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și pe trupuri moarte, se așterne tumultul munților de noapte, la căderi de stele. Să te-mbrățișeze gonirea de timp, Zboară asteridă, printre primăveri! Mie lasă-mi clipa unui anotimp, dintr-un ochi de verde-al unui vis de ieri. Sensuri opuse M-ai găsit, retrăgându-mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrednică de veșnicie Lacrimile grele, plumb topit, Plâng pentru ce a fost să fie. Plâng pentru ce a fost să fie. (Din „Reverii în amurg”) MĂ PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm apoi în fân cosit aseară Lăute‐ n somn, și‐n vis tu diafană Petale roz să ningă pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
veni, vei mai veni în hora care nu se rupe. Va fi o zi, numai o zi când apa se va zbate‐n cupe. Voi scrie mult, vei scrie mult într‐ un album din altă vreme. Voi risipi dor și tumult în una mie de poeme. Nu mă‐ ntristez, nu te‐ntrista de clipa rece‐ a despărțirii. Am fost al tău, ai fost a mea și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în pace marele tumult, și răzvrătirea morților din mine. (Din volumul Vis și căutare, Editura „Cartea Româneascăʺ) Ecaterina Pitiș PITIȘ Ecaterina, n. 1 dec. 1882, Brașov ‐ m. 14 ian. 1963, Brașov. Poetă. Fiica avocatului Nicolae Pitiș și a Reveicăi (n. Din). Participantă activă la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Totuși, privindu-i, se observa din prima clipă că erau comercianți. Cu Nobunaga primit în gazdă, Templul Honno nu mai era un simplu templu. Din noaptea de douăzeci și nouă începând, la poarta principală a templului nu mai contenea un tumult de căruțe, palanchinuri și oameni care intrau și ieșeau cu mare zarvă. Audiențele pe care le acorda acum Nobunaga păreau a privi probleme de mare importanță pentru întreaga națiune. Astfel, un om se putea retrage după ce beneficiase măcar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară, își retrăgeau capetele la loc și trânteau ușile, încuindu-le cât mai bine. Printre numeroasele unități care alergau spre Templul Honno, forțele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternic pentru a rezista forței zdrobitoare a armatei lui Hideyoshi. Însuși Castelul Yodo se aflase în acea stare, cu câteva zile în urmă, când Mitsuhide ordonase să fie întărit. Parcă ar fi început să înalțe un stăvilar abia după ce auziseră tumultul valurilor. Poate că singurul lucru pe care Mitsuhide nu-l regreta, în acel moment, era faptul că un număr de generali și soldați îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oftaturi și de glasuri scăzute. Avea să fie dificil să se ajungă la o hotărâre. Putea fi un punct de răscruce pentru clanul Oda. În aparență, nu era nimic mai mult decât o rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Privindu-l pe Fujitaka, Hideyoshi observă că, în ultima jumătate de an, părul său de la tâmple căpătase culoarea chiciurei. „A, omul acesta e un stăpân,“ își spuse el, recunoscând, în același timp, că, pentru ca un om să ia poziție în tumultul evenimentelor și pentru a nu da greș, trebuia să-și sacrifice vigoarea cărnii și culoarea părului. Împotriva propriei voințe, îi părea rău pentru Fujitaka, de fiecare dată când se uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]