1,812 matches
-
din sat, desculț și numai în izmene. La Lespezi toți bărbații și-au bătut joc întîi de cucoana cea frumoasă, pe urmă Toader Strîmbu i-a sucit gâtul ca unui pui de găină și a azvîrlit-o în foc, iar Pavel Tunsu a bătut pe neamț până l-a lăsat mort lat... Totuși țăranii s-au întors mai mult răsfirați, nu grămadă cum porniseră, și de aceea nu s-a prea băgat de seamă când au trecut spre casele lor. Numai Pavel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a bătut pe neamț până l-a lăsat mort lat... Totuși țăranii s-au întors mai mult răsfirați, nu grămadă cum porniseră, și de aceea nu s-a prea băgat de seamă când au trecut spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun și pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o traistă grea în spinare despre care alții au aflat c-ar fi fost plină cu galbeni și giuvaiere luate de la cucoana omorâtă. Primarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
SÎNGELE 1 În zorii zilei de vineri, țăranii din Amara se sculară fiecare cu grija să nu-i ia ceilalți înainte. Unii mai sârguitori au cărat până noaptea târziu de la conacul arendașului ce-au putut mântui din flăcări. Barem Pavel Tunsu s-a bătut, de erau să se omoare, cu Iacob Mitruțoiu, din pricina unui juncan pe care pusese mâna să-l ia acasă și de care pândarul zicea că-i al lui, că l-a ochit mai bine de o săptămână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din pricina mortului nu cuteza nimeni să se apropie, oricât jinduiau. De altfel, cei mai mulți veneau pentru pradă. Sărăcimea se lăcomea mai cu seamă la porumb. Un hambar de sămânță a fost golit de aseară. Mai erau două magazii cu rămășițe. Pavel Tunsu aduse înadins un drug de fier și izbuti să iasă cel dintâi cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poftele cu conița până nu se răcește... Poate să spuie și nea Matei Dulmanu, c-a fost și dumnealui de față cu Petrică a Smarandei când am scos-o pe conița moartă din casă, dacă am văzut că nea Pavel Tunsu a dat foc mașinii... ― Eu n-am omorît-o, degeaba minte fata asta! zise Toader Strîmbu fără să se uite la Ileana. ― Ba fata nu minte, măi Toadere! făcu atunci Matei Dulmanu cu mustrare. De ce nu mărturisești c-ai omorât, dac-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el trebuie să aplice tuturor sancțiunile drastice cuvenite, pentru că au îndrăznit să se ridice împotriva armatei... Titu Herdelea avea pe buze un răspuns, dar tăcu văzând că Baloleanu și Grecescu, cei chemați să vorbească, primesc fără obiecție rodomontadele ofițerului. ― Pavel Tunsu!... Care ești?... Vino-ncoace! strigă pe urmă procurorul. Pavel se ridică de jos. Dârdâia de spaimă că va fi și el împușcat. Bâlbâi în neștire, fără să mai aștepte vreo întrebare: ― Eu n-am omorât pe nimeni... Eu am stricat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-se în pace, mă lua la stână de pe la vreo doi ani, de primăvara până toamna când se desfăcea turma. Pășteam oile și le dădeam la strungă, apoi, când am crescut mai mare, am învățat să le mulg și să le tund. Când a venit vremea să merg la școală, mă lăsa și nu mă lasă decât rar. Eram mâna lui dreaptă, căci eram singurul la părinți. N-am mai avut frați și nici surori. Și în loc de școală făceam ciobănie. Din când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
carpatin, cum ar fi spus cineva. Brun, cu fălcile părând mereu nerase, cu mușchii masticatori proeminenți de parcă ar fi înjurat mereu printre dinți, cu ochii cam lipsiți de expresie, despre care nu poți spune decât că sânt negri. Se purta tuns cu freză. Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe litoral, și asta cam și fusese specialitatea lui pe vremea studenției. Ducea într-o mână găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și Perlan, în care se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a renunțat să-și mai pună dinții, așa cum făcea când da ochii altădată cu lumea străină). Broboane mici de sudoare, rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să Înțelegi În baza cărui fenomen se Întîmplă un asemenea lucru. Se zice, nu te aștepți ca lucrurile să stea nea părat așa. Niciodată nu poți să știi cum e cu poveștile astea și ce anume se Întîmplă acolo. Ești tuns foarte scurt și foarte urît; dar ăsta e ultimul lucru care te preocupă acum. O-u-ou, you’re in the army, now, spune melodia. Însă melodia ta e fără o-u-ou, e doar you’re in the army, now, așa că nici melodie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și simplu mă chiorăsc incredul la teancul de almanahuri și la pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i vină rîndul să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îți zice el, ridicînd Încet degetul spre creola de argint pe care ți-ai cumpărat-o dintr-o prăvălioară din Praga și ți-ai atașat-o de lobul urechii. Ești student? Sau elev? Ce mai contează, ar trebui să te tund la zero, mai spune el, ca să-ți reamintească ceva ce poate ai uitat, călătorind În străinătate. Drumul de la București la Craiova se face, la cererea ghidului, prin Scornicești, orașul natal al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului. Rațiunile nu sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
00 se dă deșteptarea; după o igienizare sumară, la grămadă, ieșim la gimnastica de Înviorare, În pantaloni și maiou, și 20 de minute ne bîțÎim, mimînd adormiți entuziasmul - Îți poți da seama de gravitatea situației după cum ni se Învîrt căpățînile tunse pe gîturile moi ca niște funii. Paturile se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
străfund tulbure ale proastei dispoziții care ne cuprinde. Ies și Îmi aprind o țigară, privind muntele care Își arată din cînd În cînd creasta albă. Seara, În dormitor, facem ce putem ca să nu ne ia tristețea. Vlad vrea să-l tund, să-l iau pierdut la ceafă. Pentru că i-am povestit că de obicei mă tund singur, e convins că o să mă descurc și cu el. — Ești sigur? Mie reușesc să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muntele care Își arată din cînd În cînd creasta albă. Seara, În dormitor, facem ce putem ca să nu ne ia tristețea. Vlad vrea să-l tund, să-l iau pierdut la ceafă. Pentru că i-am povestit că de obicei mă tund singur, e convins că o să mă descurc și cu el. — Ești sigur? Mie reușesc să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă nici lumina nu mai e cum era acum cîteva zile, e mai neagră. Țac-țac. — Dacă te Întreabă cineva cine te-a tuns, Îi spui că zebrele sînt de sezon. Aha, zebrele, adică zeghele? Nu știu... gluma asta nu prea Îmi place, ce dracu’ vrea să spună? Așa că terminăm ce-am Început În tăcere. În zilele următoare, efectivului noii baterii i se distribuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin anii ’50. E foarte urît, e nou și amenin țător, și e un miros acru, neliniștitor. Hațegul mi se pare un paradis În mintea năucită de lipsa somnului - ce dracu’ o face Vlad acum, cu capul lui Înțelept și tuns În grabă? Ce nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că zilele lui Ceaușescu sînt realmente numărate. Nu știu că Vlad și răcanul din Banat pe care Îl batjocoreau nenorociții ăia În corpul de gardă vor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sticlă plin cu cutii de Chiclets (toată lumea e de acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut! Nu vrei un bitter? Cine te-a tuns În halul ăsta? — Nu Întreba. Poate dansăm un pic mai tîrziu. — D-a-a-a, se răsfață ea. Ne fîțÎim pe ici-pe colo, salutăm lumea, discutăm și mai bem cîte un pahar de ceva, nu știu cum să mă port, nu știu În calitate de ce ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ne distrăm. O vreme se dansează pe B 52’s cu Rock Lobster, dar fetele vor Tears for Fears cu Shout și Yazoo cu Don’t Go, iar eu vreau Depeche Mode cu Question of Time și Sorin, sărbătoritul, tuns perie și Înțolit de zile mari, vrea Frankie Goes To Hollywood, tot albumul, așa că pînă să ne hotărîm noi altcineva bagă Black cu It’s a Wonderful Life, ceea ce e nasol, e foarte nasol. Ieșim din nou În balcon cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu ea. Așa că Într-una din seri mă cheamă la el. — Plec În permisie, cap de cauciuc, Îmi zice el În timp ce stă cuminte pe un scaun În dormitorul foarte mic, identic cu cel din care am scăpat din Bărăgan. Așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă și domnișoara Adkin le stropea cu apă fierbinte, apoi le săpunea, pe urmă iar le stropea și iar le săpunea, în timp ce fata, abia făcându-se auzită, se plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta în tot ce vei face. 19. Să închini Domnului, Dumnezeului tău pe orice întîi născut de parte bărbătească din cireadă și turma ta. Să nu muncești cu întîiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întîiul născut al oilor tale. 20. Să-l mănînci în fiecare an, tu și familia ta înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El. 21. Dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb, sau are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
care mă îmbăta și promitea o primăvară înaltă. Un vânt călduț ștergea ultimele dâre de frig. Lumea zâmbea pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plecase. Înțelegeți? Țipătul ei nu exista. În zadar țipa, nimeni nu vroia s-o audă. Inclusiv eu, de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe. Și numai după ce femeia s-a dus undeva în spatele frizeriei, unde își lăsau frizerii halatele, căci i se făcuse rău, l-am întrebat pe cel care mă tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca și cum eu nu fusesem de față
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe. Și numai după ce femeia s-a dus undeva în spatele frizeriei, unde își lăsau frizerii halatele, căci i se făcuse rău, l-am întrebat pe cel care mă tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca și cum eu nu fusesem de față sau mă gândisem la altceva, nu fusesem atent. Frizerul mi-a explicat atunci că femeia lucra acolo de mai multă vreme și fusese concediată, iar ea, neavând din ce trăi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]