1,827 matches
-
Normale din Ploiești. Din primul an intrase într-o școală de maiștri militari. Ne-am întâlnit după 17 ani, în închisoare. Fostul meu coleg, Micea Butunoiu, era de prin partea Bârladului. După ce ne-am instalat, doctorul mi-a cerut să tund și să bărbieresc oamenii, fiindcă de aproape o lună de zile nimeni nu se pricepuse la așa ceva. Nu am vrut, căci această funcție era rezervată turnătorilor. La insistențele lui, l-am rugat să mă lase să mă gândesc până a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
barba crescută foarte mare, părul îi atârna în lațe murdare, în dezordine. Era și el în lanțuri, în plus era legat cu un lanț încolăcit pe după calorifer și avea cătușe la mâini. Milițianul mi-a dat dispoziție să nu-l tund și să nu-l bărbieresc pe acesta, al doilea. Nu mă puteam dezmetici. Omul se uita cu ochi speriați la milițian. Mișcându-mă ca să-l pot vedea mai bine, omul m-a observat, a făcut niște ochi cât roata carului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
El! Am spus milițianului că nu-l pot bărbieri până ce nu vine doctorul Sin. Milițianul m-a băgat în celula mea și s-a dus după doctor. Domnule doctor, acolo sunt doi oameni. Pe unul mi-a interzis să-l tund. Dar, știți mai bine decât mine în ce condiție sanitară se află. Nu pot trece peste dispoziția lui Goiciu, a spus cu teamă în glas. Voi trece eu! Nu te sfătuiesc! Domnule doctor, convingeți-l pe milițian să mă lase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcut? Treaba lui. Dar n-o să raporteze, fiindcă o să i se reproșeze că nu a fost vigilent. Sin a zâmbit îngăduitor. Ne-am întors la ușa celor doi. Am intrat și doctorul cu milițianul au rămas afară de vorbă. L-am tuns întâi pe cel înlănțuit și încătușat. Se supunea ca o oaie la junghiere. Când am sfârșit, un zâmbet i-a înflorit din durerea care-i brăzda fața și fruntea. Îl cunoșteam de la Văcărești. Era un bărbat de statură potrivită, puternic
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne vom regăsi numele alături, dacă dragostea Lui se va fi revărsat și asupra noastră. * Din gura lui Vasile Socaciu aveam să aflu în preziua eliberării, 29 iulie 1964, că-și aducea aminte că la două săptămâni după ce i-am tuns și bărbierit fuseseră despărțiți și n-a mai aflat nici el nimic despre parlagiu. Dânsul a ajuns într-o cameră cu studenți, care l-au îngrijit cu dragoste. La Aiud a constatat că, pe măsură ce timpul trecea, mâinile și picioarele începeau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngrijorare și-am găsit un compartiment gol. Aproape de Ciorani am ieșit pe culoar. Trenul nu era aglomerat, fiind Duminică. Cei care se pregăteau să coboare se uitau la mine, apoi unii la alții și-și făceau semne cu coatele. Eram tuns chilug, cu haine fistichii, bocanci mari, întorși de vârfuri, cu desagi și provocam interes, stârnind nedumerire, compătimire și haz totodată. Nimeni nu mai purta desagi. Oamenii aveau genți, rucsacuri sau serviete. O femeie între două vârste, subțirică, mă întreabă: Unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
liceu, care nu reușiseră la facultăți, erau numiți profesori sau învățători suplinitori, pentru completarea cadrelor didactice la școlile generale de opt ani. Intrarea în biroul Inspectorului școlar a produs o impresie stranie șefului, celor doi inspectori metodiști și dactilografei. Eram tuns, îmbrăcat cu hainele tatii, care cădeau foarte nepotrivit pe mine și cu alura încă obosită, a omului hăituit de fiarele pădurii sălbatice. S-au ridicat toți în picioare, ca în fața unei somații, gata să ridice mâinile sus. Sunt Maxim Virgil
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de iarbă în ușa privatei abandonate, balastieră, Sighetu Marmației intrare lentă, hale goale, Strada Horia, imobile de serviciu feroviar. Ora 7,45, în autobuzul Sighetu Marmației Satu Mare, în autogara Sighetu Marmației, lărgimea văii pe soare, stîlp tuturor în ușa autobuzului, tuns la piele, rupe-o și pe ungurește cu femeia, baticul negru nu se mai oprește, ceva legat de hram, motor, două autobuze plecate, șoferul din Republica Moldova se spală pe dinți lîngă camion, marșarier la punerea pe drum, basarabeanul scutură prosopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o comunitate fără cel mai puțin educat dintre membrii ei! sentimentul fatalității, cum te împotrivești propriei formații, locuri subcarpatice cu cruci de lumină deasupra, cîți ani ai, 28? e cel mai mare, e șef de post, da' de ce nu te tunzi? restricție de viteză, băi, săracule! nu mă mai culc de voi! joacă și capra, haltă în cîmp, halta Viișoara, băi, de ce nu te speli, de ce nu te speli! falsă întrebare și falși pumni în coaste, am venit de la Baia Mare, marables
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ușă acolo, știi că după țigani mie mi se face rău și inima poc, poc, poc, în gît! ce, că au trecut două secunde și au venit iar! cîmpul arat soluție provizorie, trăiești prea puțin în vrerea Primitivității Mele, am tuns cîmpurile, stăm cu toții chilug, cununile de grîu verde pe cap, pămîntul reinterpretat pe luncă oameni de luncă, DN 28A picioare de viaduct în construcție, betoane jucării. Ora 20,45, în gara Pașcani, sala de așteptare clasa a II-a umflată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mi-a dat fata telefon să mă anunțe, legea o respectă prospectele volante de fiecare sală, inclusiv în maghiară! soba mereu alta, exponatul principal, agabaritică pe centrul e-ceva-în-neregulă-aici, prelungirea obiectului în timp fără prelungirea lui utilitatea, constantă muzeistică, foarfecă de tuns oile, suveică, tindeici, tehnicile să îmbraci, nu să cuprinzi corpul astral, fețe de pernă maghiare, fețe de pernă Tîrnave, fețe de pernă Valea Gurghiului, merindar, avangarda calcă puntea dintre folclor și biserică, șerpar de Valea Mureșului, șerpar de Tîrnave, pieptar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țîganca după ea! ca să mă necăjească, păi mamă, ei nu sînt oameni? ție ți-ar place curtea plină de borîți? păi lor nu le place, le place munca țîganilor? comuna unde predomină ungurii șî țîganii, le fură recoltele! s-a tuns, ca berbeacu, așa ești! nu mai răspunde, că mă-nnebunești! țîie nu ți-e, mă, rușine de profesoară? ei, păi am făcut cîteva! păi fă-le, mă, pă toate! da' mie nu mi-e frică! tu ai impresia că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Aveți o problemă". Mi-am zis că pun armata în cui. Și am acționat la limita regulamentului. Panait a moștenit acestă situație de când îl suplinise Șchiau și, din această cauză, am avut cu el un război al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Zic: "Nu, eu am terminat. Vin următorii după noi, nimeni nu-i de neînlocuit". Am predat steagul, am renunțat la doctoranzi, am renunțat la ore, am renunțat la tot și-am zis: "La revedere! Mai vin în Universitate să mă tund sau la Doru Enache să organizăm un pescuit. Atât". Pentru că așa-i normal. Lasă-i pe ceilalți, nu le ocupa locul. Asta mai trebuia, să zică cineva că vin și predau ore și nu-mi ajunge pensia. "Băi, vine acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
în care să aud că ești huiduit pe scenă ! După ce s-a bărbierit de două ori, încât niciun fir al bărbii nu îndrăznea să iasă măcar o miime de milimetru din pori, și-a aranjat puțin sprâncenele și s-a tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
gândesc la Lizzie o văd în pantaloni bufanți. La început și-a câștigat oarecare faimă jucând un rol de băiat într-o mică pantomimă de provincie. Era foarte zveltă pe atunci și avea o înfățișare băiețească, purta cizme și își tundea părul scurt. Marea ei ambiție, niciodată realizată, a fost să-l joace pe Peter Pan. Era (într-un cuvânt) foarte potrivită pentru fetele în travesti din Shakespeare. (Mai târziu, sub regia lui Sidney, a jucat-o pe Rosalinda.) Eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta-i fiică-mea vitregă Angela, în vârstă de șaisprezece ani. — Dumnezeule! Ultima dată când am văzut-o era o gâgâlice cu zulufi de aur. — Nu mai e o gâgâlice cu zulufi de aur. Știi că luna trecută s-a tuns chilug, și-a ras capul? Abia de-a început să-i crească părul. Taică-s\u i-a dat o motocicletă. Și când spun o motocicletă nu mă gândesc la una din alea pât-pât-pât, pe care te așezi ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am ajuns în Gherla. Ce vă mai amintiți despre sosirea la Gherla? Când am ajuns în Gherla, deci prin 7-8 ianuarie, sau cât era, cel mai umilitor lucru pe care l-am simțit... a fost când o venit să ne tundă pe toți la zero. Și unii: Cum, noi deținuții politici avem dreptul la trei centimetri de păr! Și n-au vrut să se lase. Știți? Atunci Goiciu a zis: Bă, cât îs io comandant aici, la mine nu mere cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mere cu trei centimetri, că eu n-am milimetru ca să măsor că tu ai trei centimetri sau un milimetru sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci într-o cameră și patruzeci în cealaltă, cei optzeci care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
șefu’, l-o’ oprit în Securitate, pentru procesul cu lotul doi. Și-acolo i-o băgat pe ăia, și pe noi ne-o ținut în mașină... Și-apoi o venit un gardian acolo la dubă, și zice: Care știi a tunde? Un fost coleg, pretin’, tot în lot cu noi, Farcaș, o murit el, ierte-l Dumnezeu, zâce: Io! Și-apoi l-o’ dus acolo sub bolta aia, și acolo o văzut că la ăștia patru le bătea lanțurile. Că ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
frică că io nu mai văzusem, și am zis că mă curentează. A făcut plisc, și am zis eu în capu’ meu că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns, așa cum ești mata (la chelie - n.n.), și mi-a dat o căciulă beretă, de aia militară, că era toamnă. Zice: Ține căciula așa! Am ținut căciula așa și unu’ de o parte, unu’ de o parte, m-a’ luat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu atâtea noutăți pentru subsemnatul a fost năucitor. Auzi tu ... tren, vapor, fără boi și fără cai. Asta îmi aduce aminte de o pățanie ... când eram mai mic ... cu "mașina de tuns". Aveam, cred, vreo 4-5 anișori. De tuns, ne tundeau mama sau tata cu foarfecele. Ultima dată când m-a tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai duce la Bârlad să cumpere de acolo o mașină de tuns ... să nu se mai chinuie atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
vapor, fără boi și fără cai. Asta îmi aduce aminte de o pățanie ... când eram mai mic ... cu "mașina de tuns". Aveam, cred, vreo 4-5 anișori. De tuns, ne tundeau mama sau tata cu foarfecele. Ultima dată când m-a tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai duce la Bârlad să cumpere de acolo o mașină de tuns ... să nu se mai chinuie atâta cu tunsul nostru. Eu am rămas înlemnit ... cum să ne tundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai duce la Bârlad să cumpere de acolo o mașină de tuns ... să nu se mai chinuie atâta cu tunsul nostru. Eu am rămas înlemnit ... cum să ne tundă cu mașina? Știam și noi ce e o mașină ... mașina boierului care, când venea de la București la moșie, trecând pe ulița satului făcea o prăfuială ce acoperea tot satul ... iar noi, copiii ... ne hălcuiam în această mare de colb până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ar fi fost mult prea costisitor" Între cele două montări cu La Star, Lavelli și Cortez s-au revăzut pentru Salomeea de Richard Strauss, tot la Palais Gar nier, sub bagheta dirijorală a lui Kent Nagano. Din nou o Viorica tunsă scurt, truculentă, acoperită în blănuri de veveriță, ca un mantou de mici cadavre, Herodias grotescă, alături de Salomeea Eddei Moser, simplă până la esență. "A fost un mare succes, ni s-au cerut multe spectacole în plus, mai ales din punctul de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]