1,788 matches
-
lumini, sunete. Tot ceea ce se întîmplă pe Pămînt se repercutează aici [la nivelul celei de-a treia trepte a clarviziunii] sub formă de culori, de lumini și sunete"173. Similar, luptele de pe Pămînt apar aici "sub formă de fulgere și tunete. Devakhanul nu ne desparte de pămînt, dar ni-l arată că din exterior", "Devakhanul este o școală [...] unde totul se străduiește să transmute chinurile în bucurii, căderile în noi avînturi, moartea într-o înviere"174. Blake: "Războaiele omului [...] în Marea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale șirei spinării, prin care trece sushumna nadi canalul psihic prin care se înalță Șarpele "Kundalini". Sushumna nadi este descris ca avînd o structură inelara în profunzime: sushumna nadi (tamas-întuneric-inerție), vajrini nadi (rajas-acțiune) (vajrin adj., "care duce un ic al tunetului", adică "un fulger"; epitet al lui Indra; vajra = ic al tunetului; armă; diamant), citrini nadi (sattva conștiința armoniei) (citrini pl. lucrări minunate), si brahma nadi (conștiința). Cu cît inelul-canal este mai lăuntric, cu atît nivelul energetic este mai înalt. În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care se înalță Șarpele "Kundalini". Sushumna nadi este descris ca avînd o structură inelara în profunzime: sushumna nadi (tamas-întuneric-inerție), vajrini nadi (rajas-acțiune) (vajrin adj., "care duce un ic al tunetului", adică "un fulger"; epitet al lui Indra; vajra = ic al tunetului; armă; diamant), citrini nadi (sattva conștiința armoniei) (citrini pl. lucrări minunate), si brahma nadi (conștiința). Cu cît inelul-canal este mai lăuntric, cu atît nivelul energetic este mai înalt. În sistemul lui Blake, Tharmas este Dumnezeul apelor, la fel ca Dumnezeul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în Spațiu neștiut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cu un pret să dăm". 130 Alții se ridicară și înălțară școli și întocmiră Instrumente De măsurat calea cerească. Aprigul Urizen privi Îndurerat pe frații și pe fiii săi, jelindu-se îndurerat întunecîndu-se Pe vînturi învăluit în nouri, în tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce căzură Păcatului și Pocăinței.) " Nu sînt eu oare Dumnezeu?" spuse Urizen, "Au cine mi-i Egal? Nu-ntind eu cerurile-n zare, ori le-nfășor că pe-un veșmînt?" Vorbi, strîngîndu-și greii nori în juru-i, opaci, negri. Și apoi tunete răzbubuiră-n jur și fulgere țîșniră-ncoace și încolo; 110 Fața-i se preschimbắ în beznă, si zdravăna să mîna dreaptă ieși nainte Pe-Ahania s-o zvîrle pe Pămînt: o înhață de plete Și de pe treptele de gheață, ce înghețară-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-am, desi m-am răzvrătit, Să nu mă faci aidoma cu lucrurile care-n uitare-s cufundate, de parcă n-ar fi fost. Nu face din făptura care te iubește o ștearsă lacrima". Tharmas răspunse, pește furtuni plutind, vocea-i de Tunet bubui: 195 "Chip al durerii, înfățișarea-ți ce se stinge pleoapele-mi tulbură. Au ce-am făcut? mînia și-ndurarea sînt una pentru mine; Uitîndu-mă la tine, Chip de ape stinse, mă dau napoi De la mînia-mi fioroasa spre chipul tău
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci, temîndu-se de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își rosti grozavnicele chinuri ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu, cîndva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și de tortúră scaune; peste pustiuri de Nisip ce ard privi Femei mărșăluind în cete de sute, cincizeci, mii, izbite-n marșul lor de fulgere Ce-n urma li se revărsau strălucitoare peste umeri În valuri unul după altul cu tunete puternice: iute zbura Regele Luminii 110 Peste pustiele ce ard; Apoi, cînd de pustiu trecut-a, învăluit în nori De fum cu miriade ce umblau fără de țel și abătute prin înăbușitorii aburi, Iute Zburat-a Regele, desi puterile-i sleite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră cu veșnică durere; Altele162-aveau coloane de văpaie ori de apă, întinse-n înălțime, Și uneori în lung, iar alteori strîngîndu-se-ntr-un glob, zadarnic rătăcind căutînd tihna. Glasu-i pentru ele era doar tunet dezarticulat, căci surde 125 Le erau Urechile și grele, și ochii, nările închise le erau. Stătea ades lîngă o victimă care urlă și Întreba Mîngîietor sau Furios; nimeni nu-i răspundea, ci fiecare în Tristețe-nvăluit urlă orice-ar fi zis
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nemuritoare dorm, trudit în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica de plîns; apoi se înalță, privea și medita asupra Groaznicei călătorii, cu ochii cercetînd sfera următoare, desi îndepărtată foarte; Apoi țîșnea în Hăul nopții și ale sale îndrăznețe mădulare 185 Prin fulgere, tunete, cutremure și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de Tunet. 310 Patru heralzi înaripați înaltă furioasele bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște nouri albi nălțîndu-se din Vai, oștirile-i cincizeci și două Pe cele patru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la Orc. 20 Urlînd și hăcuindu-și peșterile-ntunecate zăcea cumplitul Demon 192: Puls după puls lovesc în lanțurile sale, puls după puls spiritul sau Se avînta și tot mai sus se avînta spre templul lui Enitharmón; Precum atunci cînd tunetul în norii cei mai groși se-nvăluie, La fel noroadele de apă se culcă și se-ascund în cele mai adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225 Din cauza lui Orc? căci și-a croit haotic drum Din pîntecele-ți dulci a' fericirii? roșu îți curse sîngele, Palida ți se făcu față, fulgere-n juru-ți se jucară, plutiră tunete Deasupră-ți, și-ngrozitorul Orc haotic drum croitu-și-a de tine despărțindu-se; Dar următoarea-ți bucurie va fi în dulce amăgire, 230 Și nașterea-i, în amețire 202, somn și-amăgiri dulci ale lui Vala". Umbră lui Enitharmon răspunse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și noaptea le despărți în părți deosebite, Ziua pentru război, iar noaptea pentru tainica religie în capiștea să. [Urizen îi dădu nume...] 40 Los mărețul boi și-l înaltă: picioarele-i statura pe Pămînt. Deasupra Lunii mînioasa-i frunte, de negre tunete bubuitoare-mpresurată, Și ale sale dezgolite mădulare lucind peste albastrul cer întunecat, genunchii săi În nori că sîngele-mbăiați, pîntecele-i în focuri de război acolo unde sulițe Și săbii fac prăpăd, acolo unde Acvilele plîng și rîd Hoitarii Vulturi, agrăind: 45 "Acum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd. Nevăzuta sau văzută, întinsă-n lung sau lat, Acestfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă de bucurie; se înalță voios; de bucurie tresaltă; Își revarsă lumină, si toti
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vîjiitoare. Îngrozitor chinul Tuturor Neamurilor Pămîntului, măcinate-n Morile lui Urthona. În mîna-i Tharmas ia furtunile: vîltoarea el o slobozește-asupra 810 Roților; marile zbuciumate urlă la porunca-i cruntă Și-Învîrtejindu-se cumplit se veselesc în fioroasa tulburare-a roților Întunecatului Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
părțile iubirii 15 De parte bărbăteasca, si fruntea-i radioasa precum ziua, săgeta un minunat dispreț. Tharmas privi de pe stînca-i și ¶2 Oceanu-i liniștit, norii se-adună-n jur, si vîlvătăile iubirii Mădularele nemuritoare le-nfășoară, luptînd în bucurie aprigă. Nu îndelung; tunete, iuți fulgere, vînturi năprasnice și frîngeri Se năpustesc asupra-mperecherii ce se zbate, în crunte suferințe zvîrcolindu-se 5 Ei zac, în agonii se zbuciuma sub cerurile ce le sînt acoperămînt. ¶3 Cu pîntecu-i acuma fecundat 347, Enion fugi și-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1973, p. 309). Într-adevăr, Blake a subliniat toată viața că poemele lui Ossian sînt autentice. În plus, Blake a împrumutat de la Ossian heptametrul liber utilizîndu-l în Cărțile profetice; ritmurile însă variază în funcție de sens, de la ritmurile clare din Thel la tunetele corale din Jerusalem. Numele mitice care apar în opera lui Blake au într-adevăr o rezonanță ossianica: "U-thorna" (regiune geografică la Ossian) versus Urthona (la Blake); Lutha (regiune geografică) versus Leutha; Tonthormod (regele din Sardronlo) versus Theotormon, etc. Se pare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1979, 11; Al. Protopopescu, Împăratul... „c’ est moi”, VR, 1979, 8-9; Ștefănescu, Jurnal, 16; Dana Dumitriu,„O zi spre sfârșitul secolului”, RL, 1983, 52; Marian Papahagi, Tehnica abruptului epic, TR, 1985, 41; Valeriu Cristea, „Cartea mică a clipei” și „marele tunet”, RL, 1986, 14; Holban, Profiluri, 322-327; Cristea, Fereastra, 265-272; H. Zalis, Prozele lui Vasile Andru, CL, 1984, 4; Christian Crăciun, Reverii antropologice, T, 1990, 2; Mihaela Ursa, Viața ca semn, TR, 1991, 47; Maria Genescu, Viața ca „un cumul de
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
că explicațiile fenomenelor naturale bazate pe intervenția permanentă a zeilor contrazic atât simțul comun și observațiile empirice, cât și măreția și puritatea lumii divine: Milesienii construiesc teorii meteorologice și cosmologice naive, dar În care mitologia nu Își mai găsește loc: tunetul nu se datorează egidei agitate de Zeus, ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea apelor mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]