911 matches
-
doctoriță pe nume Jane Gillam, care participase recent la o emisiune de radio interactivă și-i impresionase pe toți cu convingerile ei ferme și cu cunoașterea tuturor detaliilor. Îmi amintesc că era o femeie înaltă, cu părul negru ca abanosul tuns scurt și cu ochi căprui șocanți și combativi sub o pereche de ochelari mici cu rame aurii: și totuși a fost clar de la început că nu-i va ține piept lui Winshaw. Trecuse de mult vremea când îi luasem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a explicat că era o formă de cancer și părea în acest caz foarte avansat. — Cât de avansat? am spus eu. Adică nu e prea târziu ca să se mai facă ceva? Doctor Gilliam era o femeie înaltă cu părul negru-tăciune tuns scurt, ai cărui ochelari mici, cu rame aurii încadrau o pereche de ochi căprui șocanți și combativi. Se gândi mult înainte de a răspunde. Dacă am fi putut ajunge ceva mai devreme, am fi avut probabil șanse mai mari. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ei, să bem pentru leu, spuse Robert Wilson. Îi zâmbi din nou și, fără să-i Întoarcă zâmbetul, ea-și privi bărbatul. Francis Macomber era foarte Înalt, foarte bine făcut dacă-i treceai cu vederea oasele cam mari, era brunet, tuns scurt, ca un sportiv, cu buze mai degrabă subțiri și era considerat un bărbat frumos. Era Îmbrăcat, ca și Wilson, În haine pentru safari, doar că ale lui erau noi, el avea 35 de ani, se menținea În formă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fața crispată. Unul dintre băieți ridică arma. — Las-o acolo unde e, spuse Wilson. Du-te și cheamă-l pe Abdulla ca să fie martor al accidentului. Se lăsă-n genunchi, scoase o batistă și o Întinse peste capul cu părul tuns scurt al lui Francis Macomber. Sângele se scurgea-n pământul uscat și afânat. Wilson se ridică și privi bivolul căzut pe-o parte, cu picioarele Întinse și cu căpușele mișunând pe pântecele acoperit cu păr rar. „Al dracu’ de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
examină profilul, Întâi dintr-o parte, apoi din cealaltă. Apoi ceafa și gâtul. — Nu crezi c-ar fi o idee bună să-mi las părul să crească? Întrebă, privindu-și din nou profilul. George Își ridică privirea spre ceafa ei tunsă scurt, aproape băiețește. — Mie-mi place așa cum e. — Da’ m-am plictisit așa tare de chestia asta, m-am săturat să arăt ca un băiat. George Își schimbă poziția. O privea Încontinuu de când Începuse să vorbească. — Ești foarte drăguță așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l vedeți. — N-am chef să văd pe nimeni. Știți că v-ar plăcea să-l vedeți. L-ar putea aduce cu scaunul aici. — Bine, atunci. L-au adus În cameră - slăbise, avea pielea aproape transparentă, părul negru trebuia tuns, ochii Îi erau foarte veseli și când zâmbea Își arăta dinții stricați. — Hola, amigo! Qué tal? — Cum mă vezi. Și domnia voastră? — În viață și c-un picior paralizat. — Nasol, spuse domnul Frazer. Dar nervul ăla o să se regenereze. — Asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă Într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fîntîni arteziene, cu pitici decorativi În iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată În viață, aparținînd altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai În adînc, sînt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
adesea să nu te mai întorci în castru. — Un manipul înseamnă două centurii. Doar o sută șaizeci de oameni. Nu ajung. Nu te vei duce la ieslea găinilor. Te vei îndrepta spre miazăzi. Mucrus își duse mâna la barba căruntă, tunsă scurt. Începu să se tragă de barbă, așa cum făcea întotdeauna când era nervos. — Spre miazăzi? - Antonius bătu cu degetele în masă. Nu mai e nimic de cules în partea aceea, știi prea bine. M-aș întoarce cu carele goale. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este Barton Fink. După ce scrie o piesă cu succes la public și la critică și-i apar cronici elogioase În reviste de specialitate, se Îmbibă de entuziasm, vrea să facă altceva, teatru viu, pentru omul de pe stradă, e tînăr și tuns ca un personaj din Familia Simson mult Înainte ca ea să fie inventată. Luminile Broadway-ului Îi sînt și mai mult aprinse de un șef de studio din Tinseltown, și Fink dramaturgul va fi convins că va străluci cu ușurință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rămas uimit; n-aș fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de vărsat și părul tuns militărește. Chirilă deschise portiera. - Dumnealui este persoana despre care ai fost informat. Vezi să nu-l confunzi cu vreun alt pacient. De acum înainte, dumneata ești răspunzător. - Am înțeles, spuse. Să n-aveți nici o grijă. Am să fiu cu ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spărturile peretelui. - Unele sunt largi ca o gură de peșteră, spuse șoferul. Au zărit-o amândoi în aceeași clipă. Probabil că murise de spaimă când trăsnetul căzuse la câțiva pași de ea. Era o femeie în vârstă, cu părul cărunt, tuns scurt. Nu părea ucisă de revărsarea pietrelor, deși un bolovan ajunsese chiar lângă ea și-i prinsese un colț din fustă. I se păru că aude un geamăt și începu să cerceteze atent peretele și stâncile din jurul lui. - Veronica! strigă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă cam obosească. Mai aveți ceva vin? Întrebai. Încă Îmi simțeam gura uscată. — Da, omu’ meu, avem o grămadă, Îmi răspunse soldatul prietenos. Era mic de statură, avea niște pumni mari și un smoc de barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta? se repezi furios extremadurianul. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că și-a spulberat osul și a apărut o infecție; așa că i-au amputat mîna. CÎțiva soldați dădură din cap. Hai, spune-i și restul, zise unul dintre ei. — Poate-i mai bine să nu vorbim despre asta, spuse soldatul tuns periuță și neras care susținea că e comandant. — E de datoria mea să vorbesc, spuse extremadurianul. Comandantul dădu din umeri: — Nici mie nu mi-a plăcut treaba aia. Bine, povestește. Da’ nici s-o aud nu-mi place. — BĂiatu’ Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ați luat-o”. Și a fost dusă la castelul din care plecase. Aceste vorbe ale lui Pierre Cauchon constituie adevărata condamnare a Ioanei, fapt dovedit de cele ce vor urma. Ioana a fost dusă în cele din urmă în închisoare, tunsă și îmbrăcată din nou în haine de femeie. A fost amenințată că va fi ucisă dacă se va îmbrăca iarăși în haine bărbătești. Au fost date două versiuni diferite în legătură cu hainele bărbătești pe care Ioana avea să și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată pe acasă. ― Mi-am luat congrua pe șase luni și am venit, că tot mi-era frică să nu mă strângă Dumnezeu și să nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca fabrica de postav acea din monastirea Neamț [...], Bühl are aceleași mașini întrebuințate la fabricația postavului”. Această întreprindere, în iunie 1855, după șase luni de funcționare, din pricina lipsei anumitor mașini, producea un postav insuficient de finisat, care nu era încă „tuns și tescuit”. Deficiența însă a fost nu după multă vreme, în parte, remediată. În martie 1856, aflăm că Bühl „și-a mai întins fabrica, adăugând două noi mașini, rame, teasc”. Toate aceste mașini au fost bineînțeles importate, dar de unde anume
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
epocă. Ca o altă marcă a popularității, eroina lui Victor Margueritte cunoaște o metamorfoză surprinzătoare. Se transformă într-un simbol și coboară în stradă. Băiețoasa dă într-adevăr naștere unei mode, al cărei stilist este Paul Poiret cea a părului tuns scurt și acoperit cu o pălărie tip clopot, a siluetei filiforme, a încălțămintei fără tocuri, a portțigaretului. Ea impune de asemenea o imagine cea a tinerei femei eliberate, independente, emancipate. Expresia "băiețoasă" intră în vocabularul curent. Iar contemporanii le pot
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plonjează cu furie”). El citește cartea pe care noi o avem În față, iar noi, În urma lecturii, urmează să stăm pasămite de vorbă cu propriul nostru eu. O nouă Franșoise Sagan: Anna Gavalda Anna Gavalda este o femeie simpatică, slabă, tunsă scurt, șatenă. Are doi copii: Louis, de șase ani și Félicité, de patru. Locuiește În Împrejurimile Parisului, la Melun, Într-un apartament modern, cu mansarda servind drept cameră a copiilor. Apartamentul are vedere spre biserică. În urmă cu trei ani
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Vobiscum”). Bacovia le-a înțeles tristețea și s-a cutremurat. într adevăr, unele din manifestările acestor inși blînzi îți rup inima, așa cum mi s-a întîmplat mie azi, mergînd pe Calea Mărășești, principala arteră a orașului. O blondă emaciată, scheletică, tunsă scurt, purta pe piept, ca pe un scalp, propriul păr, făcîndu-și loc printre oameni cu o nuielușă și bolborosind vorbe ciudate. „Scalpul” atîrna ca o eșarfă, însă mie mi s-a părut un steag căzut, semnul unei înfrîngeri dureroase, ireversibile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fiind mult timp plecat în Grecia la Muntele Athos. Față de cele de mai sus, propunem: Să li se fixeze domiciliu obligatoriu pe timp de 5 ani în comunele cele mai îndepărtate din Bărăgan. Totodată, propunem să fie dezbrăcați de rase, tunși și rași, întrucât susnumiții poartă ilegal uniformele. Alăturat, anexăm și fișele personale ale susnumiților. Șeful dir. 3 Lt. Col. Aranici P.” PENTICOSTALI Securitatea era conștiincioasă și aduna orice material despre un subiect urmărit îndeaproape, chiar dacă, aparent, acesta era lipsit de importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
al Bisericii, învățător și om public cunoscut și apreciat. Chiar dacă cercetările nu au elucidat problema, Dosarul relei purtări apăsa și preocupa lumea clericală ieșeană. Astfel, în momentul când în 10 august 1871, zi de duminică, diaconul Creangă apare la slujbă tuns și cu pălărie, se face un Raport privind situația creată, iar Consistoriul, în urma analizei cazului, îl oprește „pentru totdeauna” de la slujba diaconiei și îl obligă la părăsirea casei din curtea Goliei. El nu recunoaște însă autoritatea Protoieriei, astfel că în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
considerat peste tot în lume un semn al emoțiilor. Expresia «a-și smulge părul din cap» este sinonimă cu disperarea și teama resimțite de subiect. Doliul este adesea asociat cu pierderea părului, care cade natural sau este smuls, tăiat sau tuns, ca manifestare a durerii resimțite. Părul este, prin urmare, imaginea ori oglinda sufletului. Orice afectare a dinamismului se exprimă printr-o afecțiune apărului. La fel ca blana animalului, părul este revelator pentru sănătatea fizică și psihică. Calviția este deci văzută
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]