10,815 matches
-
lucru verificat de viață că, întotdeauna înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina îi mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se încărcă până la refuz. Ura Olgăi, care mocnea asemenea unor cărbuni nestinși aflați sub cenușa aparenței, era gata în orice clipă să iște un incendiu. Ea nu putea suporta gândul că îna va avea un copil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Nunta se desfășură conform pretențiilor rafinate ale soțului, la cel mai luxos restaurant din Pitești. Cei doi, o data cu noul an, porniră pe drumul vieții ce se anunța a fi lipsit de denivelări, ca unul pe care stratul de asfalt proaspăt turnat făcea mai mult decât agreabilă călătoria cu orice vehicul. Olga era plină de încântare și mulțumea destinului că nu o uitase. Era și ea o trăitoare pe acest pământ și socotea că avea dreptul să se bucure de o rază
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant se prelungi până la lăsarea serii. Nu fără folos, goli împreună cu companionii săi mai multe sticle de vin bun care nu-și dezmințea gradele înscrise pe etichete. În timp ce chelnerul îi turna pentru a nu știu câta oară în paharul ce-și plângea mereu goliciunea, Victor își aduse aminte că soția lui este în spital, poate și născuse. S-ar cuveni, își zise în sine, să se ducă să o vadă. Își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
clește de unele situații ce păreau a fi fără ieșire, la care s-a adăugat și o sarcină deosebit de grea. Acum însă, când un crâmpei de soare s-a revărsat asupra vieții mele, când bunul Dumnezeu s-a îndurat să toarne harul său peste pătimirile mele și mi-a dăruit o fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă... - Ei, dacă tot vrei să părăsești corabia, hai să mai bem un pahar de whisky. - De ce nu un pahar de vin!? - Pentru că numai așa ne putem drege. Și Teo fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca selectă, Îndemnându-l să nu stea pe gânduri. Băură amândoi. Alex se crispă un pic și chiar mai lăsă în pahar din licoarea oferită cu generozitate de prietenul său. Neobișnuit cu excesul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu a luat nimic în seamă. Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rămas. Acum, ce-o să mă fac, fără ceapă, la iarnă? Mergem la Râm; cumpărăm de acolo, câte un sac-doi, și, la întoarcere, facem un popas, la barul acela, știi tu care... Da... ai dreptate... chiar așa o să procedăm. Hai, mai toarnă unul, din ăsta, și gata. Vedem noi ce-o mai fi, pe iarnă... Piu, piu, piu... Deși în ziua aceea nu vânase nimic, totuși, când ajunse pe malul canalului de irigații părăsit, era bine dispus. De fapt, mai de fiecare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pungă. Plăti.Se duse acasă. Încercă fiecare fruct. Bună marfă! După încheierea degustării, aproape că nu-și mai simțea limba. Puse totul la fiert. Într-o oală mare, cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura. Zeama, piperată-foc, o turnă în cada de bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva ore. O să las ușa descuiată. Nu mai suni. Intri direct. El se bucură. Azi, adăugă ea, te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn, plină cu licoare. De obicei, de la acest rest de ceremonial, nu lipseau notabilitățile: primarul, preotul, jandarmul, goardul localității. Evident, mai ducea și el aghiazma aia la gură, o turna pe gât, după care, cinstirea colectivă continua. Într-o zi, moș Costache n-a mai venit, în nici unul din satele de prin preajma Păpăuților. Nici dacă ar fi fost patriarhul țării, lumea nu ar fi plâns cu atâta durere, dispariția lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
eu anterior a murit, s-a descompus. Și totuși nimic nu ne separă. Trebuie să-mi spun povestea. Dar de unde să încep? Viața toată e de fapt o narațiune. Trebuie să storc ciorchinele de strugure și, linguriță cu linguriță, să torn sucul în gâtlejul uscat al acestei umbre vetuste. De unde să încep? Toate gândurile care-mi clocotesc sub craniu nu aparțin decât clipei prezente și nu au nici oră, nici minut, nici dată. Un anumit incident survenit ieri îmi va părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de orz, hainele pe care le purtam, totul conspira să-mi întrețină aceste reverii morbide. Cu puțin timp în urmă, cursul reflecțiilor mele s-a schimbat. Era într-o seară, la baia publică. M-am dezbrăcat pe platformă. Băiatul îmi turna apă pe cap. Mi se părea că apa îmi spală gândurile negre. Vedeam pe perete umbra acoperită cu aburi; subțire și fragilă ca la zece ani, când eram copil. Mi-am amintit că și pe atunci se profila tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez de castravete. Mă pipăiam peste tot, comparând în gând membrele, coapsele, pulpele, brațele cu cele ale soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
capitala Iranului își îngroapă morții în cimitirul din apropiere. Aceasta este pedeapsa rezervată hoților, în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă spumă prea multă și ronțăia meditativ o alună, două, de simțeai că înnebunești, nu alta. Dacă-l ironizai: "Maestre, mai jucăm în seara asta sau așteptăm să răsară soarele ca să te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am văzut că mare parte din ceea ce le-am explicat chiar se prinsese de ei. Aș spune că într-o proporție mult mai mare decât cea a materiei pe care mă străduiesc, uneori până la epuizarea mea psihică, să le-o torn în căpățâni studenților noștri. Bine, pentru aceștia, care au, în principal, cu totul și cu totul alte frământări și apăsări, studiul e ceva mai periferic în ocupațiile lor de bază. (Aoleu, ce urât sună! Parcă m-am boșorogit și am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scară de coana Sofica. Acest mic accident declanșă în mintea lui un șir de asociații. De la căldări, gândul îl duse pe neașteptate, fiindcă evenimentele din noaptea trecută parcă i se șterseseră până atunci din amintire, la apa pe care o turnase în bidoanele răsturnate în buza canalului. Iar de aici, traiectoria imaginilor mentale se opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
retragă cu oastea prin București, armata română a fost nevoită să bombardeze capitala României, ca să o elibereze de ocupanții muscali? Vezi, d-le Gerard, că mergi prea departe. Oprește-te. Dacă, prin absurd, eu merg acuma acolo, unde trebuie și torn pe din dos, toate astea? Ha, ha! Să vezi apoi, distracție, să fiu al dracului! Ai grijă cu lecturile astea nesănătoase, tovarășe. Pe bune. Atâta îți spun: nu te juca! O făcusem de oaie. De tăceam, filozof rămâneam. Unde dai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el. Părea și ea un aranjament meticulos ticluit. Părea un fel de monitorizare. Sau doar eram eu obsedat de așa ceva. Mai mult ca sigur. Mă privea cu înfrigurarea celui care așteaptă cu nerăbdare finalizarea unei discuții greu de abordat. Repede toarnă ceva în pahare. Ciocnim. Gustăm. Apoi Valy începe să-mi explice pe îndelete, în ce parte a imobilului Casei de Cultură se află acest „țimăr”, cam la ce distanță față de sala de spectacole, la ce distanță de biroul directorului și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de patru cavaleri, asemeni cezarilor, regizorul Ilea verifica dacă cele trei fete își făceau datoria și dădea porunci într-o limbă neinteligibilă. Cele trei desfăcură cu un bisturiu, ușor pieptul lui celuilalt Gerard și, printr-un corn de bou, îi turnară acolo ceva, ca un fel de lichid. Una dintre fete, cu o lunetă pe frunte, se uită pe îndelete în pieptul deschis al pacientului și exclamă: Penseta 1. Pansament. Penseta 2. Pansament. Localizați hemoragia. Pansament... Mai avem puls? Nu i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
automatisme verbale: Penseta 1. Pansamentul 1. Penseta 2. Pansamentul 2. Sugativează mai repede. Din nou hemoragie. Aveți grijă. Mult nu mai putem sta fără puls. Penseta 3. Penseta 4. Cea care dete comenzile, luă un corn de bou și i turnă din nou, celuilalt Gerard, tânărului, ceva lichid în piept. Adăugă: Încet, fetelor. Cu răbdare. Treceți apoi la resuscitare. Dle regizor, veniți cu toții mai aproape. Și domnii cavaleri și contele și contesa... Apropiați-vă. Când se va trezi pacientul, va trebui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu degetul - cu cât e mai interzisă, cu atât e mai puternică. Care iubire? - face Iozefina speriată. Fată scumpă, de mine să nu te ferești niciodată, auzi. Eu sunt Roji, să știi, nu un simplu gunoi. Eu n-o să vă torn niciodată. V-am citit sentimentele încă din prima zi, de când ați venit aici, dar am tăcut. Și acum voi tăcea. V-am lăsat și singuri. Până una alta, v-a plăcut că am catadicsit să vă las singuri, copilașilor, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lipsea niciodată așa ceva pentru protocol. Se simțea de la o poștă că mirosea a ceva premeditat, dar... - Porumbeilor, Mama Dolores, adică eu (doar vedeți ce țâțe multilateral-dezvoltate am), care vă poartă de grijă, a pregătit pentru voi ceva, ca să toastăm - apoi toarnă lichior în ceștile de cafea. N-o să beți totuși, numai dacă veți repeta după mine următoarele: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Eu și cu Iozefina, extrem de emoționați, repetăm ținându-ne de mână: În viață, niciodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]