36,240 matches
-
rămas mai multă vreme afară pentru că-mi plăcea (și încă îmi plac) beculețele multicolore pe care primăria le-a înșirat de-a lungul bulevardului. Beculețele clipesc atît de frumos și, cu toate că nu le poți auzi, poți să-ți închipui pocniturile ușoare ale starterelor. Și stelele clipesc la fel de frumos, cu toate că nu sînt bine aranjate". Aci urmează o notă a autorului prin care acesta se insinuează cu propriul său hobby în făptura pe care a înscenat-o: "Una din pasiunile lui nea Gică
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
raport se dovedește în cea mai înaltă privință caracteristic societății și culturii austriece, autorul o demonstrează subtil și cu prisosință; că el are totodată substanță filosofică, iată ceva ce nu mai trebuie demonstrat (îi rămâne doar să prevină cititorul asupra ușoarelor modificări - uneori - a unor semnificații consacrate). Cât despre tensiunea internă, profund dialectică, a relației, se vor afla suficiente ocazii pentru formarea unei opinii în acest sens: Brentano, Mach, Meinong, Weininger, Ebner, Schlick, Wittgenstein etc. Tonul lui Kampits, degajat și întrucâtva
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
de hoție - mai sigură decît "hoția de-a dreptul, de bucăți și rînduri întregi" - "imitație prin derivare".) Manualul e un genial exercițiu de stil, de digitație pe claviatura cuvintelor, încercînd toate combinațiile și epuizîndu-le efectele, o paganiniadă verbală, cînd jucăușă, ușoară, ca fulgul, cînd grea, apăsătoare, ca piatra, cînd plină de lirismul cel mai înaripat, cînd tîrîtoare, terestră, cînd mușcătoare și rea, cînd duioasă și mîngîietoare. îndefinitiv, două sînt zonele limbii în care lucrează cu asupra de măsură imaginația lui Arghezi
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă și-o să vedeți ușor/ că nu-s asemeni nimănui în parte,/ deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor." Geo Dumitrescu și-a făcut cu seriozitate datoria față de literatura română, ca un om de onoare. Chiar și astăzi, când nu mai scrie aproape nimic - sau, mai
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
gratiile s-ar transforma în vrejuri vegetale elastice, iar pietrele în mingi. Ironia însăși capătă un aer inofensiv, amabil: "Atențiune poate trece tot convoiul întregul convoi de cuvinte minele dedesubt stau cuminți o eventuală declanșare nu ar stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia prăfoasă, prin care treci, sau de un foc în jurul căruia stai cu prietenii, nu e abstractă niciodată. Paradisul și infernul din noi și din afara noastră le experimentăm, în mare măsură, de aici, pentru a le purta și împlini
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
cu Molière. Multă claritate și frumusețe în gestul demonstrativ: Je ne demande point de plus grande - clarté. Plasticitatea pe care-o dă frazei pauza notată de mine. Molière nu se joacă, ci se citește, actorul trebuie să lase o impresie (ușoară) de a nu ști prea bine textul și de a-l recita cu cartea în față, nu să-i dea drumul repede, furînd atenția de la text pe ce se petrece pe scenă". Inconfortul e mixat cu datele artei, așa cum o
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o "decupează", sfârșind prin a-i
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
carte. Necesitatea de a ține un jurnal e cu atît mai stringentă cu cît această iluzie acoperă în final spațiul vast al referinței critice pe care, dezinvolt, poetul scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea ușoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic și slut, compoziție fără noimă. Atît de veridică, o stîngăcie magnifică. Atras de urîțenia-i revoltătoare. O milă adîncă mi-a înăbușit convingerile estetice. Drama cabotinului flămînd mă orbise." (pag
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
această dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să le atingă! Izolate prin toropeala și prin
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
dramă psihologică și chiar spirituală, în ceea ce mă privește, o redutabilă problemă estetică de rezolvat; o răscumpărare crudă a maiestății mele și a bucuriilor terestre, o sumbră etapă plină de obstacole pe drumul greu al despărțirii finale. Despărțirea nu pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe și lucruri se depărtează de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
este desigur exprimată direct, dar se observă de exemplu, în capitolul despre Virgil Nemoianu, mai multa admirație și mai puțina simpatie față de acest cetățean american care e drept că vorbește foarte mult despre literatura română în cărțile sale, dar fără ușoara exaltare a exilatului în Europa (.e. fără nostalgia rădăcinilor). Date pentru o mai bună conturare a premisei identificate se pot culege și din capitolele despre "exilații interior". Și pentru că Gabriela Melinescu este singura femeie căreia i se dedică un capitol
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
mîndrie, Eroului pe care îl divinizează. în fond, Gabriela Melinescu își asumă condiția de femeie cu mîndrie, cu orgoliul pe care doar universul tradițional îl poate realiza." Dacă facem abstracție de admirația pentru femeile care își cunosc locul și de ușoara antipatie față de româno-americanii prea relaxați, La vest de Eden se poate dovedi o lectură plăcută. Numai că mileniul s-a schimbat de ceva timp, și asemenea atitudini sînt cel puțin nepotrivite. Cornel Ungureanu - La vest de Eden, vol. II, Editura
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
înspre plenitudine, o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
dată intelectualului român - cultura nonșalantă, deloc rigidă. Cultura nu este un set de reguli de viață, de comportament. Faptul că ești autorul "teoriei secundarului" nu te împiedică să constați cît de plăcute pot fi un serial S.F. sau o carte "ușoară", de citit pe plajă: Țin minte că se făcea o glumă răutăcioasă în Franța despre snobismul cîtorva intelectuali care se duc pe plajă cu un volum din Immanuel Kant și cu Aventurile lui Tin-Tin. Mie nu mi se pare neobișnuit
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama purta o rochie ușoară, cu flori mici și pastelate. Era o femeie încă tînără, nu împlinise 43 de ani, spirituală, interesată de tot ce era în jur, care știa să se facă amuzantă. Mi-aduc aminte cum rîdeam toți patru în hohote (bunicul ceva
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
drum de care duce la cartierul Diviziei 12 (Pădurea Dărasca). Acest drum e mai puțin avantajos ca precedentul, E îngust, are trei pante lungi (1 Negrilești, 2 Movila Cățelei, 3 Pădurea Dărasca), aceste pante pot fi însă urcate de trăsuri ușoare. Traversează câteva porumbiști și e prea puțin definită necesitând astfel o călăuză dintre ofițerii care l-au recunoscut. Alăturat crochiu e conform celor de mai sus. Sublocot. /ss/ Petrescu Camil Sublocot. /ss/ Popescu Victor ". " No. 1 2 iulie 1917 sublt
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
trecere în Berlinul de Vest al ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală; dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
gratuite, ornamentale, deși limbajul e metaforic, structura de multe ori complicată. Poeziile acestea, cu toată varietatea lor, au o stabilitate de obiect la fel de necesar vieții ca aerul și apa. Despre traducerea Ioanei Ieronim, numai de bine, deși am sesizat cîteodată ușoare eufemizări sau rime care nu există în textul original. Andrei Codrescu - Selected Poetry/Poezii alese, Editura Paralela 45, Col. "Gemini", 2000, 327 p., f.p.
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
economia de ruginoase a României nu i-ar rezista nici cinci minute! Ce concluzie trag de aici? Că nu suntem mânați de instinctul de conservare, ci de lăcomie! Se știe că în Uniunea Europeană salariile sunt mai mari și viața mai ușoară, însă nu ne dăm seama cum se ajunge la acea prosperitate și cum se păstrează standardul înalt al acelui tip de viață. Dușul rece administrat de dl. Jospin a sosit tocmai la timp. Euforia românilor în raport cu guvernul Iliescu-Năstase începe să
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
fel de angajament. Iată o sintagmă potrivită pentru romanele și povestirile lui Alexandru Ecovoiu. O lipsă de angajament care are, bineînțeles, părți bune și părți rele. Pe de o parte, romane precum Saludos sau Stațiunea reamintesc cititorului gustul literaturii "pure", "ușoare", gustul pentru relaxarea intelectuală; pe de altă parte, lectorul contemporan, isterizat de experiment, "lucidizat" peste măsură, poate să intre în jocul calm și sigur al autorului. Foarte important este simplul fapt că Alexandru Ecovoiu promoveaază o astfel de literatură, neîncadrabilă
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
capătă o consistență aparte. Alexandru Ecovoiu este capabil să creeze premizele pentru o astfel de lectură. Îi lipsește totuși textul programatic, manifestul. El trebuie să împace aceste două dimensiuni discursive, aparent contradictorii. Altfel, literatura sa riscă să devină insuportabil de "ușoară". O parabolă precum cea a ceasornicarului trebuie să conțină antidotul la "simbol", la "simbolizare": adică ironie, puțin contrapunct sau un manifest premergător (cu astfel de inițiative Calvino își însoțește ficțiunile sale "pure", nu le lasă de izbeliște). Fără acest baraj
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
se numea: Europeiski, unde ni se făcuseră din timp și rezervările. Fusese, așadar, și cea dintâi călătorie a mea cu avionul peste hotare, un IL 18 sovietic, greoi, ce mă impresionase, cu toate că făcusem armata la aviație, zburând însă pe avioane ușoare. După cum avea să ne spună un scriitor localnic, încă din prima zi, Varșovia, distrusă mereu și refăcută, cel mai bine se vede din turnul edificiului central ridicat de sovietici, din prietenie, cică, un fel de Casa Scânteii, întrucât de acolo
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
care-i vine în minte (și pe drept cuvînt!) d-lui Antohi. D-sa evocă și scandalul din jurul lui Eminescu și consideră că lipsește încă la noi "o piață a ideilor" adevărată și eficace. Societatea românească a devenit o pradă ușoară pentru populiștii de toate spețele. "Elita culturală veritabilă, conchide în mod foarte dur dl Antohi, extrem minoritară, este alienată în raport cu societatea din care provine și pe care ar trebui s-o ajute să se orienteze." Cronicarul se desparte de tranșanța
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
n-are anvergura diabolică pe care Mrozek o acordă personajului. Stă prea mult la pîndă făcînd pe prostul și timpul nu-i mai ajunge să-și dezvolte dimensiunea monstruoasă a lui Edek. Aș fi vrut să văd hărțuirea treptată, intrarea ușoară în posesiunea locului, cu suflete cu tot, umflarea monstrului. Cred însă că Radu Gabriel nu și-a încheiat construirea lui Edek și pare conștient de unele neîmpliniri. Corect angrenate în foc sînt Emilia Popescu - Eleonora și Luminița Gheorghiu - Eugenia. Foarte
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]