923 matches
-
prin care ruinau și țara și neamul românesc. Pregătirea era și spirituală, și de cunoaștere, dar și fizică, de antrenament, cu marșuri lungi și grele, cu nesomn, cu răbdare de foame și de sete, cu suportat călduri excesive sau frig ucigător. Toată educația pornea de la iubirea aproapelui, a colegului, a camarazilor, a tuturor românilor, (și buni și răiă, a tuturor oamenilor). Se făceau exerciții multe pentru educația voinței. Iubirea aproapelui, credința puternică și tăria voinței erau urcușul spre jertfelnicia prin care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ne-am salutat și, în cimitirul Central din Bacău, suntem megieși cu mormintele. Încă o dată, Dumnezeu să îl ierte și mie, voi, cititorilor, iertați-mi mărturisirea și să nu-mi fie mie povară această destăinure. Dar și netăcutul e pumnal ucigător greu de suportat, precum și legionarofobia. Comunismul rămâne retrograd și criminal, producând victime nevinovate pe toate tărâmurile: sociale, în școli, în biserică și mai ales acolo unde-i viață creștină, căci el vrea să incendieze și devasteze templul sufletului, credința. Pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ageri zburând din vârf de munte Se-nalță până-n ceruri și scot țipete crunte. E unul din Balcanuri și din Carpați e altul. Mult repede li-e zborul, mult falnic li e asaltul. Căci se izbesc ca fulgeri la luptă ucigătoare!... Întinsele lor aripi se bat lucind de soare, Ș-a lor cumplite gheare și pliscuri oțelite Își dau loviri de moarte și răni își fac cumplite. Deodată unul cade ucis pe-a noastre lanuri, E vulturul prădalnic din tristele Balcanuri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plecarea, părăsirea limbii și a proiectelor, dar nici nu erau singurele vorbe Înțelepte pe care le tot adăugasem propriilor mele evaluări potrivnice, când m-am decis, târziu, prea târziu, să nu-mi mai pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari deodată din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o pădure, în timp ce eu m-am îndreptat spre sud-est apucând spre calea ferată. Văzând că nu-l urmez, Nicolae Petrașcu a făcut un efort disperat să mă ajungă din urmă și m-a târât după el... A fost o fugă ucigătoare cum n-am trăit în viața mea. Petrașcu mai voinic mergea înainte, iar eu îl urmam cu greu. Inima îmi bătea să iasă din coșul pieptului. Câteodată simțeam că nu mai pot, că mă sfârșesc, și îmi venea să mă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a renașterii poporului prin ea. în pragul orbitoarei străluciri a cerului scrie Ion Moța, ceea ce căutăm și dorim noi din toată ființa noastră e lumina...viața de adevăr, dreptate și virtute. În aceasta constă mântuirea, cu scăparea de toate plăgile ucigătoare, care ne mistuie: readucerea rodului în via dumnezeiască, azi bolnavă și stearpă, în națiunea noastră căzută în ghiarele satanice, stârpitoare ale sufletului și aducătoare de pieire. Această nouă fecundare a sufletului pierdut al unei națiuni, nu se poate face decât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celulă sau din coridor, spre celulă. Bineînțeles că nu erau scutiți nici aici de umilitoarele percheziții inopinate, deși fiecare intrase în celulă în pielea goală și tot ce avea era dat de administrație, deci respectând cu strictețe secretul. Pedepsele erau ucigătoare, de o bestialitate fără seamăn, împinse ca durată și intensitate la limita extremă, vecină cu moartea. Cărțile pomenite și multe altele dau cu amănunte o mulțime de situații înfiorătoare. Desigur că nu se pot reproduce toate, dar câteva din ele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care nor vorbea Colonelul. Cuprindea toată coama de nord și în mijloc era masiv ca un munte. Semăna cu o aripă de pasăre, gata să se prăvălească din înălțimi. Era mare, ca un vultur uriaș ce prevestea o catastrofă. — Iernile ucigător de aspre sunt o dată la cincizeci sau șaizeci de ani. Ai palton, nu? mă întrebă Colonelul. — Nu, n-am. Am doar haina aceea subțire din bumbac ce mi s-a dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
margine”, clasicistul reflectează: „o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui...” Câteva pagini mai departe, „cariatida antică” se transformă însă într-o „Veneră împletind la colțun”. H. nu suportă „să ducă prea multă vreme, în spate, povara ucigătoare a sublimului” (Singur). Umorul răstoarnă comparația mitologică spre actualizarea familiară. Prin plăcerea de a povesti, H. se integrează seriei de prozatori moldoveni care, de la Negruzzi până la Sadoveanu, excelează ca naratori, în timp ce muntenii, mai degrabă descriptivi, atenți la detalii, par preocupați
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
dramatică, speranța. Se simt aici necesitatea lăuntrică a unui reazem al certitudinilor, nostalgia unei coerențe a valorilor morale (Candela: „Atunci creștinu-acela, cu fruntea în țărână / Dar cu otrava-n buze, și cu fierul în mână, / Umilit ca să-nșale și blând ucigător, / Tronul dumnezeirei cum va putea să-l vază, / Când la un semn puternic se vor clăti cu groază / Cerurile-așezate pe polurile lor?”). Pe străvechea temă ubi sunt, el depășește obișnuitele glose în spiritul vanitas vanitatum prin naturalețea cu care monologul
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
prin faptul că personajul este un aliat al Inorogului. Asta îi acordă imunitate, îi preschimbă până și defectele în calități. Lupul lui Cantemir este reținut, înțelept, cumpătat, oricum, un simbol al rațiunii puse în slujba dreptății, nicidecum unul al instinctului ucigător. E drept că el este așezat în rândul fiarelor "carile de vărsarea sângelui nevinovat să bucură și viața hireșă în moartea streină le stăruiește", dar tot ce face personajul pare a nega această adeziune. Pentru a contura o astfel de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu cred că a fost capabil să o înțeleagă corect vreodată. În această problemă, însă, interesul imediat nu era acela al descoperirii hormonului antidiabetic pancreatic și a înțelegerii cauzei (patogeniei) acestei boli, ci mai curând găsirea unui mijloc terapeutic pentru ucigătorul flagel. Descoperirea unei soluții terapeutice, însă, nu putea fi făcută empiric (așa cum încercase Zuelzer în 1908), ci trebuia să fie precedată de stabilirea proprietăților fiziologice și, eventual, biochimice ale hormonului antidiabetic pancreatic, despre a cărui natură nu se cunoștea la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
materne ("Când mamă-sa venea la el să-l sărute, primea cu răceală îmbrățișarea ei, ca și când ar fi fost cufundat în cine știe ce visări adânci"407*. Tot astfel când spada îi atinge tatăl, sau lancea mama, este tot imaginea unui contact ucigător care se impune. A atinge (ca și a privi) înseamnă a ucide. El aruncă cu pietre în animale pentru a le ucide, dar acțiunea sa e zadarnică (le arunca pietre, dar pietrele cădeau fără să le atingă)408* (trad. rom
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și țări în care era atâta ceață încât mergeai împresurat de umbre", (*trad. rom. cit., p. 71). 396 Shoshana Felman, op. cit. 397 *Trad. rom. cit., p. 77 (nota trad.). 398 Războaiele din Orient împotriva sarazinilor au fost și ele foarte ucigătoare. Imagine a religiei militante, destinele epice ale cavalerilor credinței sunt obiectul unor critici aspre din partea lui Flaubert. 399 Shoshana Felman, op. cit., p. 54. 400 Vitraliul este o figură de ospitalitate: el se dovedește a fi ospitalier pentru sânge, scris, legendă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lumină ideile. Calitatea scrierii și curățenia lucrării permit o citire ușoară și rapidă. Iată compunerea care a fost notată cu calificativul Foarte bine: Furtuna Într-o zi de vară eram la bunicii mei la țară. Dimineața trecu și sosi amiaza ucigător de arzătoare. Greierul parcă amuțise la umbra firelor de iarbă. Nicio pasăre nu brăzda cerul. Natura era cufundată într-o tăcere adâncă. Deodată, la marginea văzduhului au apărut grămezi de nori posomorâți. Cerul s-a acoperit cu o perdea întunecată
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
a depășit ca intensitate coșmarul anterior al așteptării plecării trenului În vagoane supraaglomerate din gara Iași, deoarece soarele a Înfierbântat foarte tare vagoanele În cursul zilei, deoarece cadavrele au Început să intre În putrefacție și să emane gaze și mirosuri ucigătoare, iar În interiorul vagoanelor se petreceau scenele descrise anterior. Trenul a plecat spre Pașcani XE "Pașcani" fără ca vagoanele să fie deschise, iar vestea despre ocazia de a obține bani de la evrei fără a da nimic În schimb a ajuns Încă Înaintea
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
un titlu însă, oricît am încerca, acest titlu nu s-a fixat nicidecum în memoria noastră). Adam Sandler star constituie simbolul cert al unei lumi ce nu mai tinde către identificarea cu valori de excepție ci exclusiv către o banalitate ucigătoare, ce spulberă orice urmă de individualitate. Abia aici ne aflăm în lumea normalității pure: un univers în care diferențele sînt șterse cu bună știință, în care mediocritatea este promovată sîrguincios, fără grabă prin filme ( și implicit modele) care proclamă natural
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
tulburi. Cum am afirmat la început ieșim astfel din tiparul galițian al mediilor. Acum dialogam sfidător cu tenebrele, primim un pașaport la europeitatea avangardei. Mă refer la viziuni răscolite de convulsii crude, asociate dereglărilor. Încrucișarea de biografii maladive cu fiziologicul ucigător nasc o lume aparte, citadin contradictorie entologic. Din concretul etnic urcăm spre orgoliul epuizării funeste. În spatele deformărilor pomenite se ițește o ordine oculta, cum și o stilistica minuțios diferențiată de grele spaime. Spiritualitatea iudaica marchează întreaga rețea de simboluri problematice
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
plîns./ Înconjurată de gunoaie că o insulă,/ biserică Șan Jeronimo avea o singură turla./ Cînd dimineață, tunsa scurt, sfîntă își bea paharul cu lapte,/ pe Las dos hermanas, el drogadicto cerșea mereu aceeași liniște neagră./ Din el venea o dragoste ucigătoare,/ gură era o păpușă de cîrpa murdară,/ căci cine săruta-va-i buzele de mucava/ reci că buzele morții aproape!/ Cu părul împletit pînă la glezne,/ el drogadicto ar fi putut să se spînzure oricînd,/ gardieni bărboși îl tîrau prin
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
de înțeles este miracolul prin care Ion Iliescu, ditamai președintele țării, a fost determinat să-l sune pe Virgil Tănase și să-i ceară acestuia, așa, ca un prieten cu mai multă experiență, să-l cruțe pe Mihăescu de ofensa ucigătoare pe care i-ar aduce-o Hăulică prin deschiderea unei expoziții. Care să fie mecanismul implicării lui Iliescu, tocmai acum, cînd în țară sunt atîtea evenimente complicate, în problema națională a unui...vernisaj? La o asemenea întrebare nu am decît
Cu bîta la Centrul cultural din Paris by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15595_a_16920]
-
Cotnari, Măgura, Piatra și Nebună erau cotate aidoma cu cele de Tokay, Sauternes, Sanatorin, Rhein și Bourgogne. Însuși Napoleon, împăratul Franței, preferă vinul de Cotnari. În plină glorie, viticultura românească a fost atacată cu furie în anii 1882-1884 de epidemia ucigătoare a filoxerei. În decurs de 12 ani, podgoriile au fost decimate. Urmărea acestui flagel a constat într-o luptă crâncena pentru refacerea viilor cu vite aduse mai ales din Franța, dar care s-au dovedit improprii climatului României. În cele
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
veteranii. Potrivit istoricilor, în timp ce se afla în mausoleu, Cleopatra le ceruse sclavilor să aducă un coș cu un șarpe (sau cu 2 șerpi). Ea ar fi luat șarpele și l-ar fi pus la sân, unde ar fi primit mușcătura ucigătoare. Se spune că agonia reginei ar fi durat 3 ore. Unii cercetători identifică șarpele cu o viperă egipteană, alții cu o cobră, simbolul coroanei faraonilor. Șarpele ar fi mușcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidă. Se mai
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
Bozga Dumitru Bujor, Tomoiagă Vasile din Leurdă (învățătorul), Corbuleac Ioan. etc, care au trecut granița în România, înrolându-se și ei în armata română pentru a contribui la eliberarea Ardealului. Tăvălugul opresiunilor la care era supusă populația pașnică devenise avalanșă ucigătoare în vara anului 1944. Maramureșul, ca și întreaga Transilvanie ruptă din trupul țării, se transforma rapid într-un imens cazan clocotitor, cel mai mic gest de nesupunere sau simpla bănuială de opoziție, de legătură cu partizanii, din partea oricui ar fi
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
lor, Eusebiu din Cezareea, scrie: «Noi care ne-am pus toată speranța în Cristos eram cuprinși de o bucurie de nedescris și pe fețele tuturor strălucea un fel de veselie divină, când vedeam cum reînviau ca după o îndelungă și ucigătoare boală toate lăcașurile care cu puțin mai înainte fuseseră ruinate de impietatea tiranilor; și multe temple se ridicau din nou, de la pământ până în înaltul cerului, strălucind de curățenie și frumusețe cu mult mai mult decât cele ce au fost dărâmate
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
terminaseră de traversat râul, forțele lor reunite reîncepând înaintarea asupra redutei mari. Un grup de englezi rămăseseră pe pantele dealului, în ciuda retragerii generale, și trăgeau împotriva rușilor, când aceștia din urmă au năvălit peste parapetele redutei și, după un tir ucigător, au pornit un atac violent la baionetă. Resturile britanicilor aflați pe deal au fost aruncate peste englezii care înaintau din vale, amestecându-se în debandada retragerii către râu. Peste 200 de englezi au fost uciși în această acțiune. Între liniile
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]