2,409 matches
-
și patimi. 23 septembrie 2012 Ion POPESCU BRADOSCHI atenție se închid ușile de piatră nisipurile mișcătoare își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deșert spre Marea Oază pe care cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre prin hățișul timpului și să vă cărați după voi sufletul aproape ucis, ca pe un camarad de front? Aveam timp din belșug, dar părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla în jur, fără să particip la clădirea propriului destin. Totul se rezuma la școală, practică
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ticăloșii În ultima vreme. Se pare că violența e la modă... Scoți banii de asigurare ai unuia și apoi treci cu mașina peste el și Într-un asemenea caz nu-i tocmai ușor de depistat și de confirmat identitatea celui ucis. Vreau să cred că nu i s-a Întîmplat și soțului dumitale așa ceva. Deoarece nu ni s-a comunicat nimic de la poliție, considerăm cazul un mare semn de Întrebare deocamdată. Dacă a fost omorît, atunci zace probabil Într-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în 1999, arată penibil de postsocialist. Făceam parte din familii care nu pierduseră pe nimeni din cauza comunismului și nici mare lucru, mai mult, ignoram complet existența „pierderilor colaterale” cum cinic sunt numiți acum oamenii inocenți, terminați pentru diferite cauze, adică uciși sau închiși în pușcării. Nu știam nimic despre asta, cu excepția vagă legată de „frații” bunicii mele din Oastea Domnului. Nu știam că avem de ce să fim fundamental supărați. Pentru noi, porcăria a început după ’71, când bestia din Împușcatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că în acea zi am experimentat intrarea regimului totalitar în lenjeria mea intimă și, prin ea, în mica mea demnitate de femeie. Mi-era așa de silă de mine, așa de silă că nu mă sinucid sau nu mă las ucisă după ce realmente aș face ceva direct contra bestiei de Ceaușescu, chipul hâd al mizeriei semenilor noștri și al nostru că îi suportam.. Acum mă uit la reclamele Care free, Libresse invisible. Nu mai sunt tânără, de toate astea voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Între timp uităm. Ce rost are? Nu îmi rămâne să sper decât că mesajul către mine nu va fi deloc unic în viața Walizadei. Cele două femei nici măcar nu știu cum este să trăiești pe timp de pace, fără frica să fii ucisă. Au ochii la pândă. Și noi eram bolnavi de suspiciune, dar la ei pânda cu frica în sân pare constitutivă. Ține, ca să mă exprim vulcănesciano-noician, de „sentimentul afgan al ființei femeiești”. Uneori se strecoară ca niște umbre pe lângă pereți, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu sunt sclavi ci stăpâni. Mă îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură pe măsura acestei realități. Gândesc de atâtea ori, dar spiritul îmi este blocat, bat la ușa lui atâtea destine omenești, batjocorite, aruncate în lanțuri sau ucise, că nu mai pot alege, fiecare cerându-și întâietatea. Am ieșit din noaptea lagărelor de concentrare, a camerelor de gazare, îmi spuneam, ca să intrăm în alta, a pustiului și cenușii. „Ce e de făcut? mă întrebam. Nimic, îmi răspundeam. Keti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei erau o mare adâncă și liniștită, sub luciul căreia se pregătesc dezastre. VItc "VI" Iată că, într-o zi, unul din slujitorii credincioși ai sultanei-doamne a găsit, din întâmplare, pe calea de la Scutari, în Anatolia, un călăreț de olac ucis și jefuit de lotri. Îi lipseau calul, armele și banii; însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din întâmplare, pe calea de la Scutari, în Anatolia, un călăreț de olac ucis și jefuit de lotri. Îi lipseau calul, armele și banii; însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile împărăției. Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii săi caligrafi și le-a dat cartea s-o deslege. Cum au străbătut cu privirile rândurile epistolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
geanta ei arăta de parcă ar fi fost împletită din bandă magnetică. —Mitch o să-ți povestească despre Neris Hemmings, mi-a promis Nicholas. Apare adesea în emisiuni la TV și i-a ajutat chiar și pe polițai să găsească o fată ucisă. E așa de bună încât a vorbit cu vocea soției lui Mitch. Mitch! a strigat. Mitch, fă-te încoa’, bătrâne. —Du-te și vorbește, a zis Barb, cu o voce gâjâită. Eu ies să fumez o țigară. Cine-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pași înapoi: era un cap tăiat. Își înfipse degetele în blana lui Lurr. — Taci, șopti înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
convingi. — Vrei să te implor? — Nu ți-ar ajuta la nimic. Nu am bani să-ți plătesc. — Nu mă poți cumpăra cu bani, zâmbi Valerius. Spre norocul meu. Dar l-ai salvat! Cum poți îngădui să fie prins, torturat și ucis? Glasul îi tremura. Mă vor prinde, tortura și ucide și pe mine, dacă îl ajut să fugă, replică Valerius. Și asta e destul ca să refuz să-l iau cu mine. Fata își acoperi fața cu mâinile. — Nici lacrimile nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste șold. Era cât pe ce să-mi pierd un picior. — Și Caligula a fost ucis. — Te-am întrebat eu ceva? — Nu, dar mi-a spus tata. Tata știa totul. Caligula a fost ucis, iar Nero a fost și el ucis. — Jucam zaruri toți trei, iar doi au fost omorâți... Sigur. E adevărat. Știi că nu m-am gândit niciodată la asta? Vrei să spui că în jocul de zaruri era încă de atunci un destin comun? Asta vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
O să fie un masacru. Din câte știu eu, ei atacă numai când sunt siguri că dușmanul nu e în stare să riposteze. Vor aștepta ca soldații să înceapă să umple coșurile, dar nu cred că fratele tău se va lăsa ucis. Rămaseră tăcuți. Valerius îl observa emoționat pe Antonius, care mergea printre soldați pe calul său negru, părând un zeu al războiului, cu coiful său de bronz ale cărui apărători erau ridicate asemenea unor mici aripi. Panoplia albastră din piele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi retrag porunca și să-l las în libertate? Soldații nu m-ar mai respecta dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, cu armatele lor. Valens străbate Gallia, semănând spaimă. Lasă în urmă leșuri și sate jefuite. Cei care încearcă să-și apere viața și avutul sunt uciși; ca să se salveze, oamenii ies în întâmpinarea soldaților, oferindu-le toate bunurile lor, și se grăbesc să se declare de partea lui Vitellius. Valens se îmbogățește luând bani de la oamenii din locurile prin care trece cu armata lui: cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul îi întindea lui Skorpius niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius îi aruncă o scurtă privire lui Valerius și continuă să-și pună brățările. Cine va fi adversarul meu? murmură Valerius. Cred că te vor pune să lupți cu Flamma. — Cu Flamma? întrebă Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greoi al secutor-ului. Ridică brațele, îndreptând armele spre cer și scoțând un strigăt asemenea celor pe care le scoteau barbarii înainte să pornească la atac. În partea dinspre apus a arenei, deasupra porții libitinaria, pe unde erau scoase trupurile gladiatorilor uciși, se auzi un cor, slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așezase pe iarbă. Privi în jur furios. — N-o să mor acum, când suntem pe punctul de a ne ridica împotriva lui Vitellius. Nu mi-e teamă de moarte, dar acum vreau să trăiesc! Titus și Errius se aplecară deasupra centurionilor uciși. În liniștea pădurii răsunară strigătele lor de durere. — Au luptat pentru dreptate. Au luptat împotriva răului. Au trăit așa cum ne cere zeul nostru, se auzi glasul grav al lui Antonius. Îi așteaptă viața veșnică. Potrivit obiceiului, Titus și Errius smulseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Au trăit așa cum ne cere zeul nostru, se auzi glasul grav al lui Antonius. Îi așteaptă viața veșnică. Potrivit obiceiului, Titus și Errius smulseră câteva frunze pe care le puseră pe pieptul centurionilor morți. Nu aruncară nici o privire spre atacatorii uciși. Titus aduse caii. Pe unul dintre ei, Errius îl puse de-a curmezișul pe prizonier, legându-l bine. Se întoarse apoi spre Antonius. — Ți-am spus că mi-e teamă de spioni... Cine putea ști că vom veni pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu glas ascuțit. Valerius se uită în jos, spre Flamma, care îl privea ca un animal în agonie, cu ochii injectați. Îndreptă încet lama spre gâtul lui, abia atingându-l. Privi spre arenă. Nimeni nu mai lupta. Își văzu tovarășii uciși. Îl văzu pe trac clătinându-se, plin de sânge, dar viu. Marcus era în picioare, nevătămat. Se rezemase de o ballista și-și pusese capul pe brațe. Socrates zăcea cu fața în sus, cu intestinele revărsate în nisip, și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius. Împăratul tresări și închise ochii. — Acum. Glasul lui Valerius răsună puternic, hotărât. Împlântă lama în gâtul lui Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o anumită ordine: se începea cu luptele călare, încheindu-se de obicei cu înfruntarea dintre rețiari și secutori. Numeroase mozaicuri și basoreliefuri redau această succesiune. Daci: populație din nordul Dunării. Decapitare: la Roma și în restul Imperiului, tăierea capului celor uciși nu era un act de cruzime, ci - într-o epocă în care nu exista un alt mod de a dovedi moartea cuiva - o mărturie necesară și indispensabilă că persoana respectivă era într-adevăr moartă. Divide et impera: divide și stăpânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Grimus. Prepelicarul se întoarse și se îndreptă către ușă. Vultur-în-Zbor se repezi în urma ei și o prinse de umeri. — Nu te duce, îi spuse. împotrivește-te poruncii. Spune nu. — Vreau să mă duc, răspunse încet Prepelicarul. Vreau să-l văd ucis. Grimus râdea fericit în spatele lor în timp ce Vultur-în-Zbor îi dădea drumul surorii sale. Aceasta ieși din cameră și închise ușa secretă în urma ei. Violența era tot ce-i mai rămăsese lui Vultur-în-Zbor. — Grimus, spuse el, dacă nu-mi arăți acum, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]