3,448 matches
-
Piesa a III-a Crucea sfințită prin sângele lui Hristos, de viață dătătoare are rol de apărare și izbăvire: „Pe cei care ție ne închinăm, Cruce de-viață-dătătoare a lui Hristos,/teferi, dar, arată-ne de toată otrăvitoarea mușcare a șarpelui./ Udându-te sângele lui Hristos, sfințitu-te-ai toată, Cruce sfântă, și tuturor/ne dai sănătate și tărie și izbăvire și dar de sfințenie./ Tăria și sprijinul Sfinților, Cruce de-viață-purtătoare a lui Hristos,/ Pe cei învârtejiți de ispite pe piatra voii cerești întărește
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut
DESPRE CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361534_a_362863]
-
-i tot mai lungă Între frați și-ntre vecini... De durere și-ndurare Dor cu dor și pas cu pas, Oare câtă așteptare Ca de moarte ne-a rămas? Câte lacrimi și speranță Va mai curge-n vad de Prut Udând maluri la distanță De-un hotar străin, nevrut? Câtă jale și cât sânge Vor mai curge din caval, Câte inimi vor mai frânge Doinele de peste mal? Eu departe, tu aproape Tu aici, acolo eu, Despărțiți de-un drum de ape
ORI LUPŢI, ORI TE STINGI – GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI UNIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361603_a_362932]
-
eminescuscriu Cu stihirea-mi cea mai sacră De când eminesc ce scriu... Știu, de când mă știu, că suntu-i Doar un zvon slab, eminesc, Cel ce răscolind cuvântu-i I-l afân, i-l sap, i-l cresc, I-l cultiv, i-l ud, i-l apăr Pe pământ și în pământ, Să îmi fie-n veci luceafăr Și eu umbra-i, cum îi sânt... Și de-l eminesc cu totul Cu iubirea mea de neam, Rogu-l, fie-mi, cum socotu-l, Zeul unic
EMINESCU, ZEUL UNIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361623_a_362952]
-
făurirea caracterului ei. „În lutul gândului/ am plantat/ sămânța speranței./ Zilnic/ Am hrănit-o cu râuri de idei/ Și ea a încolțit./ A crescut/ A spart pojghiță/ Și în lumina ochilor/ Speranță, planta speranței/ A crescut privind spre soare/ Am udat-o și cu lacrimi/ Am hrănit-o cu lumina/ Și a înflorit/ Doresc să facă rod!". Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 1 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - DOUĂ CĂRȚI DESPRE FERICIRE / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOUĂ CĂRŢI DESPRE FERICIRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361635_a_362964]
-
în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia m-a udat. Te-am căutat prin valuri, dar sare-n ochi mi-ai dat. Prin urme de omăt ți-am măsurat piciorul, Dar vara m-a-nșelat și m-a lăsat cu dorul. Te-am căutat pe cer în nopțile senine, Dar luna te-
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
urât, sunt supt, descriere sumară a unei boli, care urâțește chipul prin slăbirea trupului, a feței în care obrajii devin tot mai concavi și mult mai apropiați de figurile cadaverice și continuă cu ultimul vers: Frigul începe sticla s-o ude; care sticlă? Pot fi ochii, care se umezesc continuu din cauza frigului sau chiar ferestrele încălzite pe interior însă ochii nu sunt ei considerați, în folclor, ferestrele minții noastre! Înăuntrul lui suferința indubitabilă a bolii îi ducea în incandescent corpul slăbit
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
des posibil la acel moment pentru a se regenera.[7] Îmi spuneam că un nou început, știința de a zâmbi în fața altei provocări, va readuce umorul și puterea fizică de care aveam nevoie pentru a clipi. Foarte ingenioasă imaginea ochilor udați prin esență lor de statuie, tablou, pagina sau vinil. Artă, îmi spunea vocea binevoitoare, nu există. Există numai o normalitate echivalentă genialității, o tendință adâncă pe care, inevitabil, suntem obligați să o afișam și să o acceptăm că vindecare. Este
MODUS VIVENDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351775_a_353104]
-
nici cântul din amvoane Și eu, cu toate astea te-am ales... Ca pe o pradă m-aduceai spre tine Cu gheare de felină m-apucai Printre zăbrele nimiceai în mine Și fuga de iubirea ce-mi cereai.. Eu mai udam un fir de iarbă vie Și imploram un verde să-l mai știu Tu nu vedeai în lacrima târzie Decât o briză-n scâncetul pustiu... Să-ți fiu mereu, supusă și vasală Mi-ai frânt și zbor și aripi, m-
AI SORBIT TOT ARSENALUL DORURILOR MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351837_a_353166]
-
suflet de orb! Să mă simți înflorind sub descântec pribeag Îți voi fi amintire, îmi vei fi cel mai drag... Și când lumea s-o frânge sub pașii adânci Să-ți fiu floare de colț, înflorită sub stânci Să mă uzi, să te iau, picătură de cer Într-un cântec de liră, într-un țipăt de ger... În dezghețul din seve, o iarnă să frângi Și mă plouă cu-n zbor al aripilor stângi! Referință Bibliografică: Zbor al aripilor stângi / Violetta
ZBOR AL ARIPILOR STÂNGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351850_a_353179]
-
Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei. Uni vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Mințile au luat-o razna; Umblă zvonul deșănțat Că-n Harghita și Covasna Vor să facă „stat” în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc și steagul Nu se-aud și nu se văd ! Crișul, Mureșul, Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava; Nu e liniște-n Ardeal. Munții stau să răbufnească; Fiebe galbenul podiș
VATRA ROMÂNEASCĂ de ELENA ANGHEL în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351856_a_353185]
-
Citind am descoperit și motivația acestui gest al meu voluntar (nu știam nimic de acest poet până azi) constând în descoperirea clik-ului la mine: Cornel Armeanu cântă ploaia! Și mai am impulsul să strig: - Cântă ploaia, tovarăși! Lasați-l să vă ude bine! Ploaia mea, de care nu m-aș mai despărți în vers, dar mi-e teamă că agasez cititorii, este înălțata și de Cornel Armeanu la rang de muză divină: Dacă nici aceste versuri nu vă vor convinge de veritabilul
ULTIMA CĂLĂTORIE- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351868_a_353197]
-
zbură pungașul... Dar paguba n-ar fi mare, Alt necaz fetița are... Mă Mărine ... stai nițel: Îl ții minte pe Ionel? - Ce mă-ntrebi! Ce e cu el? - Uite-l, mă, sub păducel, Mi-o ține pe Irinuca... Dacă-o udă, mititica! - Și, mă rog, care-i pricina, Te-ai fi certat cu vecina? - Eu îți spun: mie nu-mi place! Fetii noastre, curte-i face. - Să nu-l prind! Să nu-ndrăznești... Nu-ți permit să mai glumești! Ține minte
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
și o aruncă cu rochie cu tot în apă, apoi el se băgă cu capul la fund și înotă printre picioarele ei. Elena se învârti, urmărindu-și soțul prin apă, neștiind dacă să fie supărată pe el că i-a udat rochia sau să se lase purtată de joaca de adolescenți la care el o provoca. Nicu o apucă la un moment dat de picioare și o ridică în sus, ieșind la suprafață: - Mi-ai stricat bunătate de rochie... Picăturile de
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
figurez și cu Lothar pe care însă nu-l folosesc. Așadar mă găsiți la clasificarea Em. Mi-am ales drept simbol reprezentativ o gâscă. Albă, imaculată, nu se prinde nimic de ea. Nici măcar apa. Trecând prin apă fără să se ude devine un simbol al prostiei, al lipsei de interes față de tot și toate. Eu sunt tocmai opusul. Am strâns la cutia craniană colbul unei experiențe de 80 ani, incluzând și învățarea numărării făcută în scutece (pe atunci nu existau pamperși
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
în temple, mă gândesc că sunt dorințele trecătorului lăsate la ușa templului, spre îndeplinire. Impresionează densitatea de temple în acest loc divin, unde Dumnezeirea exista chiar înaintea ridicării lor. Nikko invită consternarea, cu arbori înalți, cedrii seculari, o vegetație bogat udată de ploi abundente, așa cum numai la Sintra mai văzusem, un alt monument UNESCO, din Portugalia. Copacii seculari, aici ancorați unii de alții să se susțină, creează o impresie covârșitoare de catedrală la dimensiuni uriașe. De fapt, te simți cumva ocrotit
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
japonezilor, shintoismul, care proslăvește divinitatea din orice lucru, a fost inițiată aici. E așa o măreție că nu poți fi decât în admirație divină față de tot ce te înconjoară. Vremea e umedă. După niște rafale de ploaie care ne-au udat până la os, am sperat că soarele va răsări din nou, dar nu a fost să fie. La început ne-am ferit de apă cu umbrele și pelerine, dar după o vreme încetasem să mai pretindem că suntem uscați. Eram îmbibați
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
am ratat la mustață întâlnirea însorită pe vârful cel mai înalt al Țării Soarelui Răsare. Am coborât muntele pe un vânt năprasnic. Picăturile de ploaie parcă erau proiectate și accelerate spre fața noastră. Ne biciuiau obrajii. Mânușile ni s-au udat instantaneu și m-am pomenit cu apă în galoși. Coborârea nu a fost deloc ușoară, trebuiau puse frânele, dar măcar nu aveam probleme de respirație, căci între timp mă obișnuisem cu aerul rarefiat. Cum eram complet udă, mi-am amintit
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
Cu frunze de-aramă acoperă ochii Pictând nostalgia pe umărul serii, Regrete sculptează în lacrima verii Și poartă, azi, trena tomnaticei rochii. În lanțuri mă prinde, pribeagă, o ploaie, Pe trupu-mi își lasă amprente zălude, Cuvintele-n minte se zbenguie, ude Apoi se aștern pe hârtie - șuvoaie... Lucesc, răsfirate-n cerneală albastră, În patima oarbă ce crește în mine Și-n toamna ce suflet ar vrea să-mi domine, Ca doruri să-mi frângă în mintea sihastră. Furtuna mă prinde în
MĂ ÎNTUNEC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352429_a_353758]
-
3) Iar domnitorii mari ai ei purtau pe cap coroană: De lupte-n care au biruit, Istoria e plină! 4)Bisericile ei au fost în aur scump lucrate, iar sfinții ei duhovnicesc și-azi fie-ce cetate. 5) A’ sale râuri udă și-azi, cu apă cristalină, Moldova României Mari, de oameni harnici plină! 6)Poeții ei și azi, în vers, neîntrecuți o cântă În limba ta, ...de mii de ani: ”Moldovă, să fii mândră! 7) Fie binecuvânată-n veci, căci greu i-
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
o șosea plină de gropi și necurățată de zăpadă, iar pe dealul de la Cătămărești un cauciuc a explodat, mașina s-a oprit în șanț și copiii au mers până în Ipotești pe jos, ajungând înghețați la serbare. Picioarele i s-au udat și apoi i-au înghețat, iar învățătoarea, secretarul de partid și medicul comunei s-au străduit să-i încălzească pe el și pe ceilalți copii, întârziind festivitățile. Tot pe 15 ianuarie, 14 ani mai târziu, a fost făcut membru al
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
spada-n gât! Mâna regelui dădu să scoată de la brâu spada etern biruitoare, însă se opri lipsită de vlagă pe mânerul bogat încrustat cu pietre prețioase și filigrane de aur. În ochii inorogului se lăsă o umbră și două lacrimi udară genele lungi. - Iar n-ai minte! Tu crezi că, dacă țărănoii ăia inculți, e vorba de străluciții tăi înaintași, și-au pus slugile lor să mă picteze îngenuncheat în fața leșinatelor voastre de domnițe, abia aștept să mă înhame’ unu ca
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Care ar fi acea propunere? Să vedem... să vedem... - În drumul spre hotel care este încă departe, se află casa mea, la mijlocul distanței, putem să facem un scurt popas să ne mai încălzim, să-mi schimb și eu ținuta, deja udă de transpirație și cât mai servești un pahar cu vin sau altceva, ce dorești, putem pleca mai departe. - Sună tentant asta, vreau să-ți văd „bârlogul” de burlac. - Să nu te aștepți la ceva fenomenal. Am un apartament simplu, prin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
venit pe-acasă. Am văzut în grădiniță o tufa de lăcrămioare și bujorul îmi zâmbește, da nu-l rup, ca poate-l doare. Am să iau cu rădăcina să vă aduc la morminte să crească mari și frumoase, le-oi udă cu lacrimi multe... La căsuța părinteasca, o să vin mereu cu drag chiar de nu-i mama și tata să mă mai astepte-n prag. Referință Bibliografica: Căsuța părinteasca / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11
CASUTA PARINTEASCA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350629_a_351958]
-
peste vreme și e cântată cu gingășie de orchestra ochilor, buzelor și a chitării inimii care cântă chiar și cu lacrimi în strune. Azi și mâine. O noțiune temporală ce te îndeamnă la cugetarea. Și stă sub cascada clipelor care udă impetuos tâmpla pe care curge liniștit gândurile spre privire, limpezind-o. Cum am putea să ne raportăm, oare, la secundele nebănuit de grăbite ale ceasornicului pământean? Să nu pierdem niciodată trenul unei zâmbiri frumoase îngemănate cu seninătatea curcubeului. Să nu
DESPRE AZI ŞI MÂINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351355_a_352684]