4,882 matches
-
câteva existențe. Însă Kimika a avut doar pe jumătate dreptate. A fost foarte ageră; numai că n-a fost în stare niciodată să pătrundă în anumite încăperi secrete din sufletul lui Kimiko. De-ar fi reușit, ar fi țipat de uimire. Între Kimiko și alte gheișe se punea problema diferenței de obârșie. Înainte de a-și lua numele profesional, pe Kimiko o chema Ai. Scris cu ideograme obișnuite, înseamnă „dragoste". Scris cu alte ideograme, cuvântul omofon înseamnă „mâhnire". Povestea lui Ai a
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu și nici asupra textului lui Cornel Tăbăcaru despre „miracolul panamez" este pentru că atenția i-a fost atrasă de „Atleții văzduhului", un neașteptat eseu-reportaj despre, porumbeii călători. Cu acest prilej, Cronicarul a aflat cu uimire că în România există un veritabil „microb columbofil", existînd 15 000 de crescători de porumbei care au ambiția de a participa la concursurile de profil. Dacă trecem peste detaliul pecuniar că un exemplar de excepție costă în jur de 150
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
din acest punct de vedere suntem perfect sincronizați. Inconsistența, mărunțișul, aberația, mizeria, simplitatea naivă, gargara veselă și găunoasă fac ravagii nu doar în mediile ne-culturale, ci și în rândul elitei occidentale. Privesc de-o vreme, cu un amestec de uimire perplexă și filozofică apatie, succesul unui oarecare Ion Bârlădeanu. Pot înțelege că o generație de tocilari, pentru care aventura maximă o reprezintă călătoria cu metroul, cade retezată sub farmecul unui personaj cu o biografie desprinsă din romanele lui Eugène Sue
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
comunicarea instantanee care are meritul de a învinge nu doar spațiul ci și timpul. Numai că, la fel ca în aproape oricare domeniu, toate-s vechi și nouă-s toate: la începutul secolului al XIX-lea, Charles Lamb își exprima uimirea față de rapiditatea noului sistem de livrare a poștei la domiciliu: „Cineva lasă un pachet pe strada Lombard și în 24 de ore, un proeten din Cumberland îl primește proaspăt de parcă ar fi venit în gheață." George Sand îi scria, în
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
două zile aproape două milioane de oameni s-au uitat la ce poate să facă Knoll, iar acum clipul are peste două milioane și jumătate de vizualizări. Tânărul realizează cele mai neașteptate mișcări și acrobații pe bicicletă, care lasă privitorii muți de uimire.
Uite ce poate să facă acest cascador pe bicicletă - Video by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64180_a_65505]
-
pădurea le-a înghițit pe toate. Dimineața, în tot satul nu mai era picior de animal, nu rămăseseră decât sătenii. Multe zile după aceea oamenii s-au ferit cu mare grijă să se privească în ochi. Din pricina bănuielii. Ori a uimirii. Ori a rușinii. De atunci și până în ziua de azi, cei mai mulți dintre ei n-au mai pomenit toate astea. Nici o vorbă, bună sau rea. Uneori chiar uită din ce pricină. De fapt, preferă să uite. Însă își amintesc cu toții foarte
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
ana, Elena Badea A dansat pe stradă, în metrou, pe trotuar, trezind diverse reacții trecătorilor care l-au urmărit: admirație, uimire sau nedumerire. Dansatorul rus Daniil Simkin, considerat unul dintre cei mai buni balerini ai lumii, a dus dansul pe străzile din New York, după cum arată un film scurt realizat de Alexander Ekman, scrie webcultura.ro. Interesantă este însă reacția trecătorilor la
Grație și talent pe stradă, sub privirile admirative ale trecătorilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63455_a_64780]
-
pe care i-am trăit în Europa sunt iluzorii,/ eu am fost întotdeauna (și voi fi) la Buenos Aires" - Cartier) are o esență până la urmă intangibilă, are „mahalale de tăcere" (Apropieri). Este metropola propice unor meditații dramatice, fiindcă în el stăruie „uimirea miracolului/ că în pofida infinitelor întâmplări,/ în pofida faptului că suntem/ stropi din râul lui Heraclit,/ ceva stăruie în noi:/ nemișcător" (Sfârșit de an). Orașul Buenos Aires, convertit în mitologie, se aseamănă „trandafirului de neatins", chintesență a artei prismatice a lui Borges cel
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
aripile-ntinse în vârf, nu-i o podoabă, Fiind un înger de aievea,-n strai albastru. Cel mic se minunează dinaintea bradului verde, - să-l lăsăm s-o facă La Petrecerea considerată nu un simplu pretext, ci un eveniment; Astfel încât uimirea, încântarea În fața celui dintâi brad pe care ți-l aduci aminte, Astfel încât surprizele, plăcerea de a primi cadouri ( Fiecare cu-aroma lui aparte, care emoționează), Așteptând fripturile de gâscă sau de curcan, Și previzibila sfială la apariția lor pe masă
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
diversitatea formulelor literare ale scriitorului, care a intrat în zona largii vizibilități odată cu Povestirile mameibătrâne, excepțională proză realist-magică, de mitteleuropă transilvană rurală. Noul roman, Femeile insomniacului, nu are linii de fugă spre fabulos, însă trama epică realistă reușește să producă uimire, iar, la final, chiar frustrare. Narațiunea urmărește destinul lui Septimius Ilarie, de la naștere și până la staza maturității. Tatăl lui Timi plecase într-o zi să cumpere țigări de foi cubaneze și nu se mai întorsese. Mama Eliza, microbistă și dezlegătoare
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
Simona-Grazia Dima Cu uimire am citit la un moment dat că un „secret bine păzit” al Parisului ar fi Muzeul Delacroix (explicația era una de publicitate insuficientă etc.). Nu mi-a venit să cred, fiindcă îl găsisem cu ușurință (e adevărat că îmi propusesem
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
al lui Joyce. Nu se cunosc eventualele epistole de răspuns ale Norei. Viață de lingvist Cu ocazia publicării culegerii Ultimelor lecții de la Collège de France ale marelui lingvist francez Emile Benveniste (1902- 1976), intelectualii din Hexagon au aflat, nu fără uimire, că savantul n-a avut ceea ce se cheamă de obicei viața unui savant, din contra, a avut una plină de neprevăzut și chiar aventuroasă. S-a născut la Alep, în Siria, încă provincie otomană, din părinți evrei (primul nume al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
fi dat recenzorului Codul Numeric Personal și că există suspiciuni legate de motivația solicitării acestuia. În replică, ministrul Internelor, Traian Igaș, a declarat că Victor Ponta îndeamnă de această dată la nerespectarea legilor României și a regulamentelor Parlamentului. "Constat cu uimire că Victor Ponta, acest personaj imatur care visează să ajungă prim-ministru, îndeamnă de această dată la nerespectarea legilor României și a regulamentelor Parlamentului. Deși obligativitatea declarării datelor personale la recensământ este reglementată de legislația în vigoare, Ponta se joacă
Igaş: Ponta se joacă de-a Che Guevara spunând că i se pare ilegală declararea CNP la recensământ () [Corola-journal/Journalistic/47045_a_48370]
-
să tergiverseze proiecte importante pentru dezvoltarea și reformarea societății noastre. Poate înainte de a arunca vina doar pe actuala guvernare, ar trebui să își asume responsabilitatea propriilor acțiuni. Și dacă tot vorbim de reinventarea PSD, nu pot să nu observ cu uimire laudele fostului șef al statului Ion Iliescu pentru discursul Regelui Mihai în Parlament. Ai putea fi îndreptățit să crezi că îți joacă memoria feste când te gândești la expulzarea Regelui din decembrie 1990 la comanda lui Ion Iliescu sau la
Mihaela Popa, vicepreședinte al PDL: PSD se reinventează prin aceiași oameni și aceleași obiceiuri () [Corola-journal/Journalistic/47107_a_48432]
-
aduce în această privință diacronia axiologică”. Dar urmează o precizare revelatoare: „Nu este un conservatorism psihologic”. E vorba mai curînd de o supapă de siguranță a creatorului care nu s-ar îndura a sacrifica proteismul existențialului, prin forța lucrurilor imprevizibil, uimirile pe care le poate rezerva unui spirit deschis prin simpla-i rulare: „Sunt artist, și creația presupune mișcare”. „Conservatorul” C.D. Zeletin veghează asupra romanticului din ființa d-sale. Nu doar prin ipostaza omului de largă cultură, ci și prin spiritul
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
scrie Miller în The Books in My Life, recunoscând ca „adevărați revoluționari și inspiratori” ai ideilor sale pe Isus, Lao-tze, Buddha, Ramakrishna, Krishnamurti). În același timp, precum spectacolul tragic, în interpretarea aristoteliană, sau precum contemplarea sublimului care ne conduce spre uimire spirituală, peisajul are asupra lui Miller un efect cathartic. Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței și duplicității. La Corfu, de exemplu, din înălțimile muntelui
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
debutant și încă al unuia cu antecedente dramatice, deci fără nicio posibilitate de a se apăra) se deschidea cu o poezie intitulată Candoarea. A fost considerată nepublicabilă și acceptasem ideea de a renunța la ea. Mare mi-a fost însă uimirea și revolta când am descoperit că volumul apărut se deschidea cu o poezie (aceeași), purtând titlul Partidului. Mi s-a explicat că poezia fusese „salvată” în felul acesta. În a doua parte - și mult mai pe scurt decât în prima
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
întâmplă nimic, un fel de anticameră a morții. În acest loc uitat de lume își spune Julián Ríos poveștile de dragoste, război și răzbunare. (Prezentarea editurii) -Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Rămase nemișcat câteva secunde, încremenit de uimire și spaimă. Își strigă din nou sora: „Delia”. Nu primi răspuns, în afara ecoului propriei voci răsfrânte de pereții holului. Se agăță de balustradă, cu capul înclinat spre golul obscur al scării, cu părul căzut în ochii holbați, încercând să pătrundă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Bine... dar nu putem sta pe întuneric, nu?... (Cetățeanul T. pune și el paharul pe servantă și scoate ceva din buzunarul de la piept. Se întoarce, se aude un clic și se aprinde o lanternă minusculă. Zoe scoate un strigăt de uimire.) ZOE: Ce e... ce-i asta? CETĂȚEANUL T.: Un licurici. ZOE (încântată): Un licurici?! (Zoe ia lanterna din mâna Cetățeanului T. și o întoarce pe toate fețele.) De unde... cum?... CETĂȚEANUL T.: Păi, să vedeți, eu posedez o antrepriză de flașnete
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
influențat devenirea dumneavoastră spirituală? Scriitorii au fost cei care m-au marcat mai întâi: Rousseau, care îmi place de când i-am citit Confesiunile, la vârsta de șaptesprezece ani; am descoperit în el un prieten, dar și un exemplu stimulator de uimire în fața propriei vieți; e, apoi, Michel Leiris, pe care l-am citit în 1966 și la care am regăsit aceeași atitudine de căutare, dar mai ales o scriitură care scăpa dificultăților narațiunii și ale demonstrației, prin recursul la asociațiile de
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
tinde mai mult spre statutul de superstar, referindu-se la cele mai recente afirmații ale lui Sebastian Lăzăroiu, despre cum Traian Băsescu este gata să demisioneze contra modificării Constituției și amânarea alegerilor în 2013. Nu e nimic nou nici în uimirea cu care îi citesc acest interviu. Dl Lăzăroiu nu încetează să mă uimească de când l-am remarcat în peisajul, adesea delirant, al opiniilor politice de la noi acum mulți ani. Dorința sa de a uimi are ceva mai degrabă specific show-businessului
Voinescu despre Lăzăroiu: Ca Lady Gaga, e excentric, tinde să devină superstar () [Corola-journal/Journalistic/45948_a_47273]
-
și la noi cursuri de creative writing. Un număr recent din revista clujeană „Steaua” conține o prezentare a unui asemenea curs ținut de o poetă și eseistă. Desigur, între timp, informația mea pe tema cu pricina s-a îmbogățit substanțial. Uimirea nu m-a părăsit totuși. Principalul motiv este că nu cred că poți învăța să scrii literatură. Poți învăța multe lucruri despre literatură și, îndeosebi, cum s-o citești. Dar nu cum s-o scrii. Pentru asta trebuie să ai
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
fel de sceptic cu zâmbetul pe buze - un zâmbet născut din convingerea că doar întâmplarea a făcut ca lucrurile să nu fi ajuns la catastrofă. Din motivele expuse mai sus, îi privesc cu simpatie, dar și cu un fel de uimire neîncrezătoare, pe optimiștii incurabili. Printre prietenii mei apropiați se află câțiva depresivi, dar și o mică serie de inși pentru care nu există bariere, eșecuri ori tragedii. Indiferent de situație, ei știu să vadă - spre deosebire de mine - partea bună a lucrurilor
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
care se manifestă și totodată se retrage, și din acest joc de „du-te vino“ se naște logosul grecesc. Iar filozofia nu apare decît atunci cînd elementul divin îl atinge pe om în adîncul ființei sale, provocîndu-i un sentiment de uimire (thaumazein). Uimirea e o dispoziție prin excelență contemplativă, adică starea de spirit cea mai prielnică gîndirii, ea dispărînd de îndată ce cauți s-o preschimbi în dexteritate practică (tehne) sau în cunoaștere teoretică (episteme). De aceea, nu omul gîndește în lume, ci
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
manifestă și totodată se retrage, și din acest joc de „du-te vino“ se naște logosul grecesc. Iar filozofia nu apare decît atunci cînd elementul divin îl atinge pe om în adîncul ființei sale, provocîndu-i un sentiment de uimire (thaumazein). Uimirea e o dispoziție prin excelență contemplativă, adică starea de spirit cea mai prielnică gîndirii, ea dispărînd de îndată ce cauți s-o preschimbi în dexteritate practică (tehne) sau în cunoaștere teoretică (episteme). De aceea, nu omul gîndește în lume, ci divinul trezește
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]