2,898 matches
-
cutie, după care trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă. - Gigi, nu mi-ai văzut inelul ăla de aur cu rubine? Tata băgă uimit capul prin deschizătura ușii: - Nu ți-e în casetă? - Nu-i acolo! Nici în sertar, nici pe măsuță! - Când l-ai purtat ultima dată? - La concertul de joi! - Și unde l-ai pus? - Păi, eu așa țin minte că în
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare la fereastră. *** Referință Bibliografică: De gheață floare la fereastră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
celelalte parcuri naturale, de așezările istorice încărcate de narațiuni despre unificatorul arhipelagului, Kamehameha cel Mare, și despre Tutu Pele, zeița vulcanilor, ce locuiește în cel mai mare vulcan din lume, Kilauea Caldera, crater ce fumega molcom, în somn, sub privirile uimite ale sutelor de vizitatori din toată lumea. VARA RĂZBOAIELOR MARI. În Anul 2014 s-au împlinit 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial și 75 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial, evenimente istorice abominabile, pe care le-am evocat
ANOTIMPURI ISTORICE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368157_a_369486]
-
de tocană cu ceapă al halatului îi anunță decesul curcanului, spre fericirea lui, probabil. Gura cu miros de usturoi și trăscău a Marcelei se lipi de a lui. Primi, înnebunit de spaimă, un sărut lung, pasional, cu limba. Constată destul de uimit, că Zmeoaica are o singură limbă. Când se simți aproape de moartea prin sufocare Subcubusul se dezlipi de el și-i șueră în ureche: - Iubi, când mai mergi la piață, mă iei pă mine, nuuu... Că io pot să stau cât
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
la căpătâiul mortului și la groapa săpată în pripă în cimitirul satului. Preotul slujise ce slujise, dar Cucu cocoțat pe mormanul de pământ scos din groapă ținu o cuvântare despre meritele locotenentului legionar. Sătenii îl priviră mai întâi muți, apoi uimiți. Nu se obișnuise așa ceva în satul lor. Învățătorul însuși, strivit de durere își găsea cu greu echilibrul în fața vorbelor rostite de subofițerul legionar. Apoi totul reintră în obișnuință și uitare până când începură a se îndesi numărul sicrielor și al fugarilor
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
2015 Toate Articolele Autorului Statornicie E între noi o sfântă armonie, un foc divin, un rug superb, aprins, un infinit brodat pe veșnicie, un cer ce niciodată nu a nins. Aceleași adieri ne înfioară, te simt în gânduri și tresar uimit, mereu părând că-i pentru prima oară, când tu de fapt ești pentru mine mit. O aură ce-mi luminează viața, un curcubeu din care sorb culori când cu-al tău chip întâmpin dimineața și-l port apoi în mine
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
UNIFICATOR! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1623 din 11 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Apărut în timpul când țara în nevoi, De nici un domnitor nu era destoi, Ba chiar supuneau la dese umilinți, De atâtea dări toți erau pre’uimiți... Era omul ce știa că pământu-i sfânt, Că e din urmașii celor din mormânt, Cuteza în a avea crezul cel mai tare, Că el să întocmească România Mare! Timpuri în care presiunea-i maximă, El afla cutezarea din înălțimea proximă
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
Și încă unitatea limbii o urmărise într-o vară... ”Restituțio Dacia” știa că semenii de-o limbă, Nu vor fi uniți chiar de văd o frumoasă nimfă, Ci doar prin curaj supranumit de -" Malus dacus , Cu”acel sevraj al pasei uimit și căzut la dracus..! Cea mai puternică pașă a sultanului era umilită, Marea lui oaste a semilunei când a fost zdrobită, În avânt de Vodă, spahii și ieniceri stupefiindu-se, Doar vechii Ionei murdari în”sati.. convertindu-se! Luat în
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21 grame. Poftim ! Luați-l ! Nu vă costă nimic... Am plecat din piață cu fructul oprit în mână. Mi-a fost însă teamă să mușc din el, așa că l-am aruncat în primul coș de gunoi ce mi-a
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
Trăiască Mărțișor cu Primăvara! Amețiți de atâta entuziasm și veselie, tot mai mulți copii, flăcăi și fete mari, dar și păsări și turme de oi cu mieluții lor, se alăturau alaiului, cântând și jucând fiecare în felul său. Un bătrân uimit, dar curios, îi întrebă: - Unde mergeți, măi zănaticilor? - La nunta lui Mărțișor cu Primăvara! răspunse un flăcău. Așa se răspândi zvonul și acum toți știau unde merg. Nimeni nu-și mai bătea capul să afle de ce a plecat de acasă
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
fiecare din inima și Norocul lui, s-aveți și voi parte de fericire ca și el. Primăvara smulse din pieptul lui Mărțișor, din cămașa aurie, înflorată, mai multe fire albe și roșii, peste care suflă, agățându-le în piepturile flăcăilor. Uimiți, vorniceii văzură cum le atârnau în piept inimioare cu fundițe din fire răsucite, albe și roșii, chipul lui Norocel, ca niște iconițe sau flori frumoase cu irizații și străluciri de-ți luau ochii. - Ce sunt astea, frumoasă mireasă? întrebară vorniceii
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
motivul pentru care susțin promovarea tinerilor scriitori și mă bucur că sunt publicați, pentru a căpăta experiență și a putea să-și manifeste toată puterea creatoare în poezie și proză”, a explicat Camelia Radu. „Am citit cartea și am rămas uimită. Pot spune că am rămas fără critică în fața unei poezii atât de actuale și de puternice”, a adăugat Cristina Ștefan. Ana Maria Gîbu, la 15 ani, are cinci volume publicate, dintre care și un roman, „Blastemații”, care a fost primit
LIRA21, DECEMBRIE 2013, BUCUREŞTI, CU MAESTRUL EUSEBIU ŞTEFĂNESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352785_a_354114]
-
a pus să-i fac, m-a cam îngrețoșat de la început. “O să-ți folosească ce te-am învățat”, mi-a spus ea. „Când nu vei mai fi în putere, vei putea satisface totuși orice femei!”, spuse tânărul. Cristina a rămas uimită căci nu a înțeles nimic din ce-a făcut Nicky cu femeia. Tot ceea ceea ce îi povestea îi era complet necunoscut. - Și vecina ta, profesoara, ce mai face? întrebă ea, curioasă. - Vecina mea avea de ani de zile, un singur
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
fantezii sexuale! Iar femeia aceasta chiar îi depășea așteptările. Observând slăbiciunea bărbatului, Ana profită din plin de aceasta. Îi comanda ca un general și Nicky i se supunea fără nicio împotrivire. “Ce putere fascinantă are această femeie asupra mea”, gândi uimit Nicky, care nu mai ascultase în viața lui de vreo femeie. „Dorința ei este lege pentru mine”. A doua zi, Ana îl invită acasă și îl prezentă fiicei sale de zece ani. Faptul că avea o fată, îi plăcea de
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
le explic. P.S.: Acum am citit pe internet o ciudățenie scrisă de Andrei Cornea. Andrei Cornea este dânsul - printr-o regretabilă extensie semantică - o “eroare”. Dar, datorită poziției pe care o are, nu este una facultativă. Așa că i-am parcurs uimit textul scris, cred, “la prima mână”, ca și cum i-ar fi fost comandat de cineva. Sinistru material, dacă ne gândim că milițienii de care vorbește ne terminau cu bătaia la tălpi (cu “bulanele”). Sau poate plantau flori în Piața Universității (tot
DESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA SILVIU BRUCAN LA ANDREI CORNEA de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354336_a_355665]
-
-n smaraldele știute Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă. Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri De aripi înmuiate în soare de amiază, Simeze încărcate cu mii de năluciri. Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare Privind în aer valsul, aproape ireal Al îngerilor care se-mbracă în culoare, Purtându-le sărutul spre cerul de opal. Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii Și clatină trifoiul pe care
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
încearcă să iasă să explodeze chiar dacă degetele ți-au rămas înțepenite pe mânerul iubirii apoi nimic simplu un chiștoc aruncat râzi deși știi că n-ar fi trebuit să plouă că n-ar fi trebuit să exiști te oprești și uimit îți privești umbra plecând înainte apoi nimic Referință Bibliografică: nimic / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236, Anul I, 24 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Păpăruz Adrian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NIMIC de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354074_a_355403]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ÎNTRE LINII Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O pasare bate din aripi la doar o întindere de braț, uimită că nu vrei s-o prinzi, iar tu te gândești că ești un om bun. Ține pumnul strâns, nu o imbia să ți se cuibărească între linia vieții și cea a norocului - dacă ar face-o, niciodată nu s-ar
ÎNTRE LINII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353078_a_354407]
-
trecut, acum zbrunt, Parcă-i iubirea celui avut, ce nesimțite Are și nu-l doare ca pe cel mărunt. Ea Săgeți de soare dansează în fereastră, Argintării părându-mi auzite și simțite, Pe genele panglicilor iernii prevestită, În snopurile iasomiei uimite și amorțite... El: Pe când viforul adie inima-mi și învie, Deduce cântul ce mlădie izul de salvie, Inima din cântul păsărelelor în zbor, Aducând ideea poveștilor ca într-un fior... Ea: Toamna-i râsul de camuflaj cel fals, Ce nu
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > COPILĂRIE INTERZISĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1085 din 20 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dio nu mai vrea să meargă la școală ? O întrebare care flutură pe toate buzele familiei. Satul întreg pare uimit : Dio abia aștepta să meargă la școală : să arate de ce-i în stare! Parcă au trecut trei veșnicii, nu trei zile, de când Dio, îmbrăcat ca de sărbătoare , a făcut primul pas într-o școală. Școala din satul natal : locul pe
COPILĂRIE INTERZISĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353171_a_354500]
-
șurile uriașe din baloți și pe lângă Stațiune. Copila privea curioasă în stânga și în dreapta, descoperind noi locuri și privirile îi străluceau de încântare. Nu zicea nimic dar nici nu asculta discuția celor doi, fiind absorbită de ceea ce descoperea. La început rămase uimită de scara din capătul grajdului care nu se mai termina. Se uita în urmă și părea că-i numără treptele dar era prea mică pentru asta. Mai târziu, pe drumul de țară o uimiră salcâmii și forma coronelor uriașe. Uriașe
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
Să le citească așa cum sunt și chiar dacă nu va înțelege nici un cuvânt (greu de presupus, totuși) va avea uimirea să constate că muzica versurilor îl va cuceri, că simte poezia așa cum este ea, în ritmul neafectat de noua rimă, apoi, uimit, se va putea întreba dacă nu cumva este vorba de un miracol. Da, așa este, iar acest miracol aparține poetului traducător. Fiindcă Mario Castro Navarrete nu este doar un traducător de excepție ci și un poet a cărui fibră intimă
SENSIBILITĂŢI CONGRUENTE, DINCOLO DE BARIERELE LINGVISTICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352624_a_353953]
-
cerul și pământul se unesc, i se părea că oferă o priveliște fascinantă și de aceea rareori își mai lua ochii din acel punct din zare. Ajuns în orașul său, parcurse pe jos drumul de la autogară spre casă și rămase uimit că nu întâlnise nici un cunoscut, ci doar chipuri necunoscute. Revăzu cu drag cartierul său, aleile atât de cunoscute, blocul unde își avea apartamentul. Bătu la ușa unei vecine, după cum primise indicații de la sora lui ce-i spuse cu câteva zile
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
Iubirea doborâtă de mult dor. BRIZĂ ( sonet ) de Leonte Petre Respiră marea, briza și-o trimite Să șteargă urme, pașii din nisipuri, Să netezească riduri de pe chipuri Prea palide, prea triste, obosite. Cu adieri ușoare, nu tertipuri, Coboară în privirile uimite, Să șteargă lacrimi încă nerostite, Pornite din dureri de multe tipuri. Se-ncurcă și prin alge și prin plete, Cu răsuflarea ei cu iz de sare, Își desfășoară coada de comete Și îmblânzește valul care moare Pe gleznele pornite-n
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
era ca unul din acei luptători care serbează victoria unei lupte înainte de a lupta, și procedând așa ei își subapreciază adversarul și se întâmplă ca intrând în ring să piardă acea luptă. La ușă îl întâmpină Sandu, și Silviu rămase uimit, în primul rând de faptul că în casa lui Nicolae se vedea că cineva făcuse curățenie, apoi rămase și mai uimit când văzu că acolo erau Rodica și Cecilia, le salută cu respect, apoi salută acea pereche de tineri pe
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]